LEAD
Analiză

Pep Guardiola pleacă de la Bayern la sfârşitul sezonului. Ce lasă spaniolul în urmă la Munchen şi încotro acum?

Foto: Dreamstime
Foto: Dreamstime
21 decembrie 2015
Danny Coposescu
10 comentarii

Săptămâna asta, antrenamentele mai multor cluburi mari ale Europei vor fi conduse de nişte manageri stresaţi. Vor fi nopţi nedormite, priviri care trădează gânduri învolburate. Vor fi gesturi şi cuvinte absente, în timp ce mintea lucrează intens asupra unor nesiguranţe. Soneria telefonului va provoca tresăriri agitate şi mâini tremurânde vor verifica cine sună si de ce. Să nu cumva să fie patronul sau directorul clubului cu o veste proastă.

Motivul? Pep Guardiola a confirmat ieri că nu îşi va prelungi contractul cu Bayern München, înţelegere care expiră la finalul sezonului. Nici bine nu i-au ieşit cuvintele pe gură directorului de la Bayern, Karl-Heinz Rummenige, că Van Gaal de la Man Utd şi Manuel Pellegrini de la vecinii City au fost anunţaţi de presa engleză că sunt în mare pericol. Se pare că nici Laurent Blanc nu e în siguranţă, deşi PSG e atât de departe în frunte în cursa pentru campionatul francez, încât o să înceapă să mai depăşească încă o dată adversarele.

Atât de mare e curioziatea faţă de noua destinaţie a lui Guardiola încât faptul că italianul Carlo Ancelotti a fost numit deja ca succesor la Bayern aproape că trece neobservat. Dar Ancelotti probabil nu se simte prea jignit. Treptat şi fără mare tam-tam, a reuşit să-şi adauge pe CV cam cele mai prestigioase cluburi din cele mai prestigioase campionate de pe continent. Italia, Anglia, Spania, Franţa şi acum Germania, unde anul viitor îl va aştepta frumos împachetată o maşinărie de fotbal numită Bayern München.

Însă Ancelotti nu a avut niciodată puterea de atracţie pe care o are Pep. În cei patru ani de la Barcelona, între 2008 şi 2012, spaniolul a reuşit să se transforme dintr-un debutant cunoscut exclusiv pentru numele pe care şi l-a făcut ca jucător la Barça în artistul-geniu al fotbalului, cel mai râvnit asset de pe piaţă. E uşor de înţeles, deci, de ce şefii de la Bayern l-au curtat aproape din momentul în care Guardiola a pus piciorul în New York pentru a-şi începe anul sabatic de după Barcelona.

Interesant e cum vedeau Rummenige, Hoeneß şi ceilalţi lorzi din birourile bavareze rolul lui Pep. Marti Perarnau, jurnalistul care a fost umbra lui Guardiola în primul sezon la Bayern, povesteşte strategia managementului. S-a luat în considerare pe de o parte impulsul enorm pe care un nume ca cel al spaniolului l-ar da fotbalului german în general, nu numai clubului. Aflat în creştere constantă după criza de la mijlocul anilor 2000, jocul în Germania şi-ar fi consolidat poziţia atrăgând cel mai bun antrenor din lume.

Pe de altă parte, şefii lui Bayern vedeau în Guardiola desăvârşirea unei strategii care începuse cu Van Gaal şi continuase cu Jupp Heynckes şi a lui echipă atot-cuceritoare din 2012-2013. Planul fusese de la început aducerea clubului în fotbalul secolului XXI, aşa cum fusese exemplificat de Barcelona lui Guardiola. Şi dacă nu poţi fi Barça, atunci măcar poţi să-l aduci pe omul care a câștigat totul cu Barça. Ideea nu era doar ca Pep să câştige o vitrină de trofee, ci mai degrabă să pună fundamentele unei dinastii care să asigurea dominarea pe termen lung a lui Bayern.

Problema cu viziunea germanilor – spun unii – e că în trei ani abia ai timp să impui echipei un anumit stil de joc, darămite să laşi un fundament pe care să construiască succesorul tău. Iar Guardiola nu ar fi stat niciodată mai mult de atât. Numărul de ani stipulat în contractul spaniolului e exact perioada de timp pe care Pep şi-o propune la un club. La Barcelona a descoperite multe lucruri despre el, iar printre ele a aflat că stilul lui de antrenorat nu poate fi susţinut în acelaşi loc pentru mai mult de trei sezoane. După cum s-a şi văzut în ultimul său an în Spania, al 4-lea, când a câştigat doar cupa cu Barça.

Guardiola e un tip foarte intens şi anecdotele despre obsesivitatea cu care se cufundă în munca sa explică de ce nu rezistă prea mult timp într-un singur loc. Spre deosebire de Mourinho, care are tendinţa să îşi epuizeze jucătorii după mai multe sezoane, Pep se epuizează singur şi riscă să cedeze. Ăstea sunt şi atributele care îi fac pe toţi oamenii care îl văd lucrând de aproape să îl numească un geniu.

Dar dinastiile se construiesc și altfel. Oricât de multă continuitate ar fi între principiile antrenorilor care se succedă, fiecare va avea particularităţile lui care vor cere ca ceva să se facă altfel decât se făcea înainte. Guardiola a avut mult de muncit pentru a-i obişnui pe jucătorii lui Bayern cu antrenamentele lui concentrate mult mai mult pe minge decât pe condiţie fizică.

Singura continuitate care garantează o dinastie e cea a persoanei. Matt Busby la Man Utd, Jock Stein la Celtic, Valeri Lobanovski la Dinamo Kiev, în fine, Alex Ferguson la Man Utd şi Arsène Wenger la Arsenal. Acestea sunt dinastii şi ceea ce au în comun e timpul îndelungat pe care fiecare dintre aceşti arhitecţi l-a avut la dispoziţie pentru a-şi ridica structurile. Întrebarea e dacă în fotbalul modern, atât de axat pe termenul scurt, mai poate exista aşa ceva. Proaspătul demis Mourinho ar răspunde probabil cu un Nu răspicat.

Ceea ce lasă în urmă Guardiola la Bayern e fără îndoială una dintre cele mai impresionante trupe din istoria clubului. Fotbalul pe care îl joacă echipa este câteodată atât de complex încât nu mai ştii dacă, de exemplu, Alaba e fundaş stânga sau playmaker sau dacă nu cumva Boateng e, de fapt, Andrea Pirlo deghizat.

Dar nu încape îndoială că nici el, nici şefii lui Bayern nu se vor despărţi cu sufletul împăcat dacă echipa nu câştigă Champions League. Era relativ clar din start că Europa va fi adevăratul test pentru progresul clubului sub Guardiola. În campionat, Bayern nu are rivală şi nu are cum să aibă cât timp, economic, se află într-o altă dimensiune față de restul echipelor, chiar şi de Dortmund. În ceea ce priveşte acest test, două semi-finale în doi ani (ambele pierdute clar) nu reprezintă o notă de trecere.

În perioada următoare, probabil nu va trece zi fără ca Guardiola să fie dat ba la un club, ba la altul. Despre Man City se vorbeşte deja de mai multe luni. Nu e deloc improbabil, mai ales pentru că la City lucrează Ferran Soriano şi Txiki Begiristain, cunoştinţe mai vechi de-ale lui Pep. Ambii au făcut parte din conducerea Barcelonei care l-a ales pe Guardiola antrenor în 2008. Cei doi au pus bazele unei strageii „holiste‟ în Manchester, adică una care vrea să aplice aceleaşi principii tuturor faţetelor clubului. Sunt exact genul de cuvinte care îi plac lui Pep, în special în ceea ce priveşte legătura dintre prima echipă şi juniori. City are o pepinieră peste media din Anglia şi spaniolul lucrează foarte bine cu jucătorii tineri care pot fi modelaţi.

Dincolo de asta, Premier League pare destinaţia probabilă, în special pentru un manager atât de ambiţios, mereu în căutare să-şi pună la încercare limitele. Acolo l-ar aştepta Klopp, gata să reia rivalitatea începută în Bundesliga. Aproape că-ţi dorești ca Mourinho să rămână și el acolo. Ce întrecere ar fi!

Comentează articolul
Premier League

Tottenham pierde cu Arsenal, Man City profită și dispare în frunte. Noroc că United a reînceput să joace fotbal

19 noiembrie 2017
Danny Coposescu

Mauricio Pochettino le-a cam închis gura celor care reacționau la venirea sa în Anglia cu un „cine-i ăsta?“ infatuat. Întâi la Southampton, apoi la Spurs, argentinianul și-a câștigat reputația de tactician ager și inspirat, mai ales în ce privește numărul de jucători tineri promovați. Pentru asta, nimeni nu se mai îndoiește de calitatea sa. Dar […]

Citeşte articolul
Preview

Înapoi la cele importante: campionatele tari ale Europei revin cu derbiuri și controverse. Iată ce urmează în Big 5

17 noiembrie 2017
Danny Coposescu

Câteodată, pauzele competiţionale pentru meciurile internaţionale, fie ele şi baraje cu mize uriaşe, sunt un fel de teste ale răbdării. Naţionala nu mai e de mult standardul calititativ al fotbalului şi, oricât de entuziasmante ar fi turneele finale, majoritatea fanilor se uită cu jind la calendar şi aşteaptă reînceperea campionatelor. Mai ales după chinul unei […]

Citeşte articolul
Analiză

Agenda lui Contra: cinci concluzii după primele meciuri ale Naționalei cu noul selecționer

© FOTO: Mircea Rosca / www.SportPictures.ro
16 noiembrie 2017
Ciprian Rus

Două victorii, una cu Kazahstanul, cealaltă în amicalul cu Turcia, un egal în Danemarca și o înfrângere ca un duș rece cu Olanda, la București. După patru meciuri, la final de sezon, e vremea câtorva concluzii pe marginea mandatului lui Cosmin Contra la echipa națională. Altă atitudine România a arătat o altă atitudine în ultimele […]

Citeşte articolul
Rusia 2018

Danish delight: Christian Eriksen îi demontează pe irlandezi la Dublin, Danemarca câştigă ultimul loc european la Mondial

15 noiembrie 2017
Danny Coposescu

Ne-am plâns foarte serios de lipsa golurilor în aceste meciuri de baraj pentru Cupa Mondială. Și pe bună dreptate: dacă n-ar fi fost turul dintre Croaţia şi Grecia, am fi avut două goluri în nouă meciuri. Dar cum am început secţiunea europeană, aşa am şi încheiat-o: cu o avalanşă de goluri. Păcat de efortul irlandezilor […]

Citeşte articolul
  • Dacă tot se menționează de Lobanovski, ar putea fi amintit și Mircea Lucescu. Măcar de dragul unui exemplu autohton.

    • Novak

      si nu e un exemplu oarecare, Saktar este o prezenta constanta in primavara europeana de ani buni.

  • Pe mine, ca münchenez (si deci fan al lui Bayern 🙂 ) ma bucura plecarea lui. In primii 2 ani a facut experimente pe echipa asta, acum in ultimul an a renuntat la o parte dintre ele si echipa joaca putin mai bine. De cand a venit a inceput sezonul cu cate o infrangere, a pierdut toate supercupele Germaniei (trofee neimportante in alte tari, dar nu daca te numesti Bayern München) si anul trecut a castigat doar campionatul. Daca ar fi lasat in pace apararea pusa bine la punct de Heynckes si isi impunea stilul lui de joc, echipa ar fi jucat si
    fara antrenor pe banca, el practic a luat un BMW si i-a pus roti de Dacie si s-a vazut in ultimii 2 ani ca dupa ce echipa prindea viteza
    prea mare ii sareau rotile.
    Sigur, anul acesta Bayern si Barcelona sunt principalele pretendente la castigarea UCL, dar nu stiu cat din merit ii apartine lui Pep, desi acesta socoteste probabil ca meritul este foarte tare numai al lui.

    Viata la München e linistita, clubul iti pune la dispozitie absolut orice, se construieste sanatos, echipa joaca pe cel mai frumos stadion privat din lume, nu esti hartuit de paparazzi. fanii sunt foarte linistiti. Lasa Pep, du-te in Anglia la arabi. Acolo e de tine.

    PS: se scrie München, nu Munchen. Iar daca nu aveti cum (desi mi se pare greu de crezut), scrieti cum scriu englezii: Munich.
    Munchen nu exista.

    • Novak

      Eu nu simpatizez cu vreo echipa germana. I-am vazut pe Bayern la Cluj cand CFR isi traia epoca de glorie. Intr-adevar, ordinea, linistea si firescul München-ului se oglindea in jocul echipei. Cred ca Pep a vrut sa aduca altceva. Imprevizibilul. Echipele germane sunt deseori invinse de acele echipe care reusesc sa ii surprinda. Asta a vrut Pep sa faca cu insasi echipa germana (bavareza….ceea ce poate fi usor altceva). Eu nu cred ca echipa lui Heynckes ar mai fi castigat ceva. Era previzibila. Bastian era mereu in aceleasi locuri. Lahm sau Ribery faceau cam acelasi lucru. Excelent, dar acelasi. Daca Pep a reusit sa-si faca sau nu apreciata fantezia doar fanii echipei o pot spune. Ceea ce mi-ar placea este insa aparitia lui Pep in Anglia, cel mai complex campionat din lume. Cum se spune si in articol, acolo unde ii gasesti simultan pe Wenger, Klopp, Mourinho (daca va semna cu ManU), Pellegrini (inca) etc Pep ar fi cireasa de pe tort. Iar Bayern….se va intoarce la consistenta germana, Ancelotti e expert in a se mula el insusi pe stilul echipelor pe care le antreneaza. Contributia lui vine la fine-tuning. Sa te astepti sa mai piarda cu cateo Mainz sau mai stiu eu cine dar sa si castige UCL.

      • Pep a fost si este foarte apreciat de fanii bavarezi. Este un antrenor care stie sa se faca foarte placut, are si figura aceea prapadita care iti trezeste compasiune. Dar rolul unui antrenor nu este sa produca fantezie, nu este sa fie placut. Acestea sunt eventual ingrediente pe drumul catre trofee. Rolul unui antrenor este sa produca rezultate. Iar Pep nu a reusit asta la München, iar vina este mai degraba a lui decat a clubului.
        Sigur, sper ca acest an sa fie precum cel din 2013, in care Heynches a anuntat ca pleaca si echipa a facut tripla. Dar daca n-o face, borna München va fi un esec pentru Pep.
        Si urmeaza City, un club imprevizibil dintr-un campionat care a devenit nebun. E posibil ca nebunia lui Pep sa fie prea mult pentru reteta. Sau nu. Ramane de vazut.

        • Novak

          Oricum, sa stii, ca Pep avea nevoie de Bayern mai mult decat avea Bayern de Pep. Trebuia sa-si valideze undeva conceptul de la Barca. Eu am vazut destule meciuri in care l-a validat cu succes. 2 SF de UCL consecutive (si mai numaram ca e in carti si in acest sezon) nu sunt la indemana oricarei echipe.

          • L-a validat pentru el, nu pentru Bayern. Clubul traieste din rezultate, nu din impresii. Iar SF de UCL nu inseamna decat ceva obligatoriu de bifat pentru Bayern.
            Si aminteste-ti si cum s-a ajuns la semifinalele astea: de multe ori, stadionul si presiunea de pe el, imaginea de panzer si tot ce inseamna Bayern München au trebuit toate sa intre in scena pentru ca Bayern sa mearga mai departe.

          • Novak

            pai asta am spus la inceput, Pep a avut nevoie mai mult de Bayern decat invers. Decizia cu Ancelotti mi se pare buna din acest motiv. Carlo nu e omul rampei. Lucreaza in linistie. Nu lasa carisma sa se rasfranga asupra echipei. De aceea a plecat, pe nedrept, de la Real. Si iata ca Real sufera.

    • guestul

      Cred că ai omis ceva important și anume accidentările suferite de Ribery, Robben, Javi Martinez și Thiago in ultimii 2 ani.Pe Badstuber nu îl mai pun la socoteala căci sărmanul nu apucă să joace 3 meciuri că iar se rupe.

  • O observatie: clubul s-a purtat foarte elegant cu Pep, facand anuntul intr-un moment in care Pep nu mai putea sa le raspunda ziaristilor, fiind pe drum deja, iar intoarcerea in Germania va fi mult mai incolo, pentru ca Bayern are un cantonament pe undeva departe programat (prin Asia, daca nu ma insel) dupa sarbatori.

© 2017 Lead
Design: Live Design