Sanchez îi dă coşmaruri lui Wenger, Dani Alves îl lasă pe Guardiola cu ochii în soare, James Rodriguez se reuneşte cu Ancelotti

Danny Coposescu 13 iulie 2017

Poate fi greu de crezut, dar exista o eră mitică în care fotbaliştii nu aveau putere în faţa clubului nici cât are un student într-un internship la o multinaţională. Economia muncii în fotbal era dictată de directori aristocraţi şi antrenori autocraţi.

Cazul „Bosman“ din 1995, numit după jucătorul belgian care a câştigat la Tribunalul Comisiei Europene dreptul de a părăsi liber echipa sa odată ce i-a expirat contractul, a schimbat totul. Decizia a dus în mod direct la inflaţia explozivă a salariilor şi la influenţa disproporţionată a agenţilor. Vara asta, vedem exact ce înseamnă „player power“.

Sanchez deţine toate atuurile

Ca orice jurnalist britanic care se respectă, David Hytner de la The Guardian are surse prin toate cluburile din Premier League. Poveştile care i-au fost spuse cu privire la rebelul Alexis Sanchez, care tot nu şi-a prelungit contractul, sună ca un coşmar personal pentru Arsene Wenger.

Sanchez şi-ar fi „ignorat complet“ un coleg de echipă care l-a întrebat explicit, la finalul sezonului trecut, ce se petrece pe frontul de negocieri cu clubul. De atunci, singurele cuvinte pe care chileanul le-a spus în public au venit la Cupa Confederaţiilor, când a declarat misterios că s-a hotărât deja unde va juca, fără să precizeze mai mult.

Hytner spune că Sanchez e chitit pe Man City şi şansa de a colabora din nou cu Pep Guardiola. Pentru Arsenal, toată situaţia asta are un iz oribil de deja-vu. Omul principal al clubului mai are sub un an de contract şi îi face ochi dulci unei rivale directe din Premier League. Dacă înlocuieşti „Sanchez“ cu „Van Persie“, descrii perfect scenariul din 2012, când olandezul a plecat la Man Utd pentru suma comparativ mică de 27 de milioane de euro – şi a luat titlul în primul sezon alături de Alex Ferguson.

Problema e că, acum ca şi atunci, Wenger şi conducerea clubului nu au prea multe opţiuni la îndemână. Dacă refuză orice ofertă vara asta, riscă să-l piardă pe marcatorul principal în două din ultimele trei sezoane pentru un pumn de mărunţiş în ianuarie, sau pentru absolut nimic vara viitoare. Ceea ce înseamnă că Alexis Sanchez are aproape toată puterea în disputa asta. Măcar Mesut Özil s-a declarat bucuros să rămână. Dacă rămâne și Sanchez…

Alves preferă banii lui PSG

Apropo de jucători care voiau neapărat să lucreze din nou cu Pep Guardiola, Dani Alves era dat ca şi transferat la Man City vara asta. Dincolo de puzderia de complimente pe care cei doi şi le-au făcut în ultima vreme, nu era tocmai secret de stat că fundaşul brazilian avea o înţelegere informală cu City.

Totul până când PSG a intrat pe fir. Cu o ofertă de salariu aproape dublă faţă de englezi, 260.000 de euro pe săptămână (da, cam un milion pe lună), parizienii l-au sucit pe Alves în doi timpi şi trei clipite. Care o fi echivalentul brazilian pentru „frate, frate, dar brânza-i pe bani“?

Aşa că s-ar putea să sune surprinzător când Alves spune că a făcut alegerea asta din altruism: „Am vorbit cu oficialii de la City. Dar am prieteni aici la Paris şi soţia mea iubeşte oraşul. Am încercat să mulţumesc pe toată lumea. Cred în fericire – de asta am luat decizia de a veni aici. Dacă Guardiola se simte neîndreptăţit, îmi cer scuze.“

Dar poate motivul pentru care Alves a ales PSG e mai simplu:

Împrumuturile sunt viitorul

Nici instituţia împrumutului nu mai e ce era odată. Cluburile au găsit o metodă de a mai reduce costurile şi riscurile prin „loan-uri“ pe termen lung. Cum e şi în cazul lui James Rodriguez, care a fost trimis la Bayern Müchen pentru următorii doi ani. Asta-i va costa pe nemţi 10 milioane de euro, plus încă 20 de milioane în salarii pentru columbian.

La capătul înţelegerii, Bayern are opţiunea de a-l transfera permanent pentru încă pe atât (un chilipir, dacă ne gândim la banii plătiți zilele astea în Premier League, Spania și chiar Italia). Se vorbeşte despre faptul că bavarezii şi l-ar fi dorit mai degrabă pe Alexis Sanchez, dar nici cu un jucător de calitatea lui Rodriguez nu ţi-e ruşine.

Karl-Heinz Rummenige a oferit detalii: „Semnarea lui James a fost marea dorinţă a antrenorului Carlo Ancelotti, după ce au lucrat împreună cu succes la Real Madrid. James e un jucător foarte flexibil. Marchează multe goluri, e capabil să le şi creeze şi e foarte bun la fazele fixe. Fără îndoială, am îmbunătăţit calitatea lotului prin transferul ăsta.“

Lotul lui Bayern include acum şi doi jucători de la Hoffenheim-ul tânărului Julian Nagelsmann, care a făcut o treabă atât de bună sezonul trecut (locul 4 în Bundesliga): e vorba despre Sebastian Rudy şi Niklas Süle. Douglas Costa, însă, pleacă la Juventus într-un împrumut similar cu cel al lui James.

Saga Donnarumma se încheie cu bine pentru Milan

Nu toţi fotbaliştii primesc exact ceea ce vor. La 18 ani, Gianluigi Donnarumma n-a strâns încă destul capital pentru a putea să aplice cum trebuie „tactica Sanchez“. După ce portarul şi agentul său au refuzat iniţial să-şi prelungească înţelegerea cu AC Milan, care expiră vara viitoare, Donnarumma a fost hărţuit de suporteri oriunde s-a aflat. La rândul său, clubul s-a ţinut tare şi n-a vrut nici să audă de posibilitatea unei plecări.

Până la urmă, tânărul a semnat în tăcere (până în 2021) şi şi-a cerut scuze suporterilor care l-au bombardat cu bancnote false la Europeanul sub 21 de ani şi l-au poreclit „Dollarumma“: „Sunt fan Milan din naştere şi aici sunt acasă. Vreau să-mi cer iertare fanilor, n-am avut niciodată intenţia de a-i răni. Îmi pare rău că s-au simţit trădaţi, dar asta nu a fost vreodată intenţia mea. Vreau ca lucrurile să fie cum erau înainte.“

Dată fiind capacitatea fanilor italieni de a ţine ranchiună, Donnarumma are mult de muncă sezonul viitor. În orice caz, salariul de 6 milioane de euro pe an s-ar putea să-l aline.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.