Trei puncte pentru Africa! Senegal amuțește un stadion întreg cu victoria neașteptată împotriva Poloniei

Danny Coposescu 20 iunie 2018

Știi cum e cu socoteala făcută de-acasă. Te pregătești doi ani de zile să cucerești lumea, cu un lot care are cam tot ce-i mai bun din Bundesliga sau Serie A; te plimbi prin calificări ca o mare echipă, atacantul tău principal își umple sacul de goluri; după atâta vreme la conducere, selecționerul tău știe și câți pistrui are Robert Lewandowski pe nas, deci ai toate ingredientele pentru a-ți lăsa amprenta pe Cupa Mondială.

Dar la târg te așteptă Senegal, cu antrenorul ei imposibil de cool și propria ei „generație de aur”. Iar jucătorii tăi parcă au uitat și cu care parte a corpului se lovește mingea, darămite cum s-o introducă în poartă. Dacă Adam Nawalka și ai său n-au urmărit cu atenție ultimele zile, acum cu siguranță au învățat că turneul ăsta nu respectă proiectul nimănui.

 

 

 Senegal 2-1 Polonia

Aliou Cisse îți va spune însă că totul s-a desfășurat exact cum prevăzuse el. Fostul închizător arată cumva și mai tânăr decât în 2002, când contribuia din teren la eliminarea din grupe a Franței, pe atunci campioană mondială și europeană. Se cuvine, deci, ca tocmai omul care-a fost prezent la debutul Senegalului pe scena mare să o aducă aici, 16 ani mai târziu.

N-a fost ușor. Cisse a trebuit să se bată de la început cu cei care îi critică stilul pragmatic. Deși îi are pe Sadio Mane și Keita Balde în atac, preocuparea principală a selecționerului a fost mereu organizarea defensivă. Exact fundamentul pe care s-a construit succesul vital de astăzi.

Stadionul din Moscova s-a înroșit ca la un meci al lui Spartak, umplut până la refuz de polonezi plini de speranțe. Optimismul s-a acrit destul de repede după ce le-au pregătit conaționalii pe gazon. Dintr-o poziție mult prea retrasă, Piotr Zielinski n-a putut decât să arate emoțiile unui tânăr, nu abilitățile care-au adus-o pe Napoli aproape de titlu în Italia. Iar Lewandowski a arătat mai mult entuziasm când se agita pentru un transfer de la Bayern.

În loc de referințe la Sobieski, l-am ascultat pe Ally McCoist filozofând despre stilul „scandinav‟ (sic) al Poloniei, probabil un eufemism pentru fotbalul pesimist. E drept că nici Senegalul nu s-a aventurat prea departe, dar norocul care le-a lipsit până acum echipelor africane i-a surâs în minutul 37.

Cionek nici nu trebuia să joace, dar Kamil Glik s-a hotărât să concureze la premiul pentru cea mai tâmpită accidentare: fundașul lui Lazio și-a dislocat umărul după ce a încercat o foarfecă la antrenamente. Așa, înlocuitorul său a deviat șutul lui Gueye în propria poartă.

Asta nu-i nimic pe lângă farsa pe care și-au jucat-o singuri Krychowiak și Szczesny în repriza secundă. O minge lungă l-a prins pe mijlocașul lui PSG cu becurile stinse și Niang, care abia revenise pe teren după niște tratament, s-a trezit singur cu portarul polonez. Ieșirea zăpăcită a lui Szczesny i-a făcut munca și mai ușoară lui Niang.

Krychowiak s-a mai revanșat cu o lovitură de cap frumoasă și ultimele minute – perioadă care a părut să fie o eternitate pentru senegalezi. Dar nici măcar în momentele astea disperate, Polonia n-a reușit să-l asedieze în toată regulă pe N’Diaye, care nu și-a prea murdărit mănușile. Așa se face că favoritele grupei își împart acum ultimul loc, fără niciun punct. Iar Africa are în sfârșit o reprezentativă victorioasă. Nimic nou aici pentru Aliou Cisse.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.