Site-ul WTA a publicat un interviu cu Sorana Cîrstea despre accidentarea la umăr care a ținut-o pe margine o perioadă îndelungată, impactul pe care aceasta l-a avut asupra jocului și atitudinii sale pe teren, dar și despre urcușul înapoi în clasament. Mai jos este traducerea integrală.
Cu o nouă perspectivă asupra carierei sale, Sorana Cîrstea este pregătită să se întoarcă la treabă. Jucătoarea de 26 de ani a atins cel mai înalt loc în clasament (21) în 2013, grație finalei Cupei Rogers de la Toronto, dar anul următor, o accidentare serioasă la umăr i-a afectat rezultatele. Ajunsă pe locul 248 în 2015, Cîrstea și-a reconstruit încet clasamentul jucând turnee ITF. În ianuarie a făcut finale consecutive Challenger în Brazilia, câștigând un turneu 25k în Bertioga și a jucat prima ei semifinală într-un turneu WTA după 3 ani la Rio Open. Săptămâna aceasta este pe locul 127 și a profitat de un wildcard pe tabloul principal Madrid Open învingând-o pe Jelena Jankovic cu 6-4, 6-3 în primul tur. WTA Insider a stat de vorbă cu Cîrstea după această victorie despre drumul greu după accidentare și motivele pentru care savurează revenirea în circuit.
WTA Insider: Felicitări. Probabil ești destul de mulțumită.
Cîrstea: Sunt foarte bucuroasă să mă întorc la acest gen de turneu și să încep cu o victorie. Aceasta este o a doua carieră pentru mine după accidentarea de la umăr.
WTA Insider: Cum este umărul? Ești refăcută 100%?
Cîrstea: Voi avea mereu problema aceasta la umăr, trebuie doar s-o gestionez și să-mi fac exercițiile zilnice de recuperare pentru a menține umărul puternic. Trebuie să am grijă pentru că voi avea această problemă tot restul carierei. Acum m-am obișnuit, dar este foarte important cum fac lucrurile: acum cred că știu cum să o gestionez, mi-am schimbat serviciul și asta pune mai puțină presiune pe umăr și până acum este bine. Am început anul cu un 25k în Brazilia și cred că sunt pe calea cea bună.
WTA Insider: Poți să dai mai multe detalii despre accidentare?
Cîrstea: Umărul meu este prea flexibil și se luxa. Aceasta este problema principală, dar am avut niște probleme și cu sindromul ”impingement” (oasele umărului izbesc tendonul ca urmare a activităților repetate de ridicare a brațului – n.red.) și de asemenea probleme cu mușchii biceps și deltoid. Acestea erau accidentări prin care corpul încerca să compenseze. Multe probleme, dar, cum am spus, am găsit un mod de a-mi face exercițiile zilnice de recuperare. Firește, ia mult timp, dar sunt bucuroasă că dă rezultate și pot juca fără dureri. E extraordinar.
WTA Insider: Ce ai schimbat la serviciu pentru a mai mișcora presiunea?
Cîrstea: Aveam o mișcare completă, acum este abreviată. Pentru mine, durerea apărea când roteam brațul în sus. Am încercat modificarea și a mers destul de bine de la început, dar este nevoie de multe repetări, ritm și coordonare. Am studiat multe servicii abreviate. Mă uitam la Andy Roddick, el a avut un serviciu forte bun. A fost interesant, pentru că am început să privesc mai mult tenisul și să-l înțeleg dintr-o perspectivă diferită. Cred că toate acestea m-au ajutat.
WTA Insider: Crezi că ești o jucătoare diferită acum?
Cîrstea: Bineînțeles. Chiar îi spuneam antrenorului meu acum câteva zile: ”Dacă aveam mintea de acum în urmă cu doi-trei ani, altfel ar fi stat lucrurile.” E vorba despre a crește și a te maturiza și cu această echipă pe care o am acum sunt foarte mulțumită. Comunicăm foarte bine. Cel mai important este felul cum văd tenisul acum: sunt norocoasă că sunt aici și apreciez. Nu mai iau nimic ca garantat pentru că îmi amintesc cum stăteam acasă pe canapea și mă uitam la meciuri. Vreau să mă bucur de fiecare zi pentru că poți să pierzi totul foarte repede.
WTA Insider: Poți să te bucuri chiar și când joci în circuitul ITF?
Cîrstea: Cred că antrenorul meu a fost un element cheie al comebackului meu. Am început să lucrăm în vară. Umărul nu era încă foarte bine, deci nu puteam face prea multe, dar din noiembrie a mers mai bine și am făcut un intersezon bun. Am mers în Brazilia și mi-a zis: ”Te apreciez pentru că încerci să revii și să lupți. Puteai să renunți la tenis și să faci orice altceva. Dar faptul că ești aici și joci cu fete de 17, 18 ani, jos pălăria. Ar trebui s-o vezi ca pe o provocare.” Cât de departe pot ajunge? Acum este o provocare pentru mine, dacă pot să mă întorc unde eram și cât de departe pot ajunge. Văd lucrurile dintr-o perspectivă diferită.
WTA Insider: Mulți jucători care se întorc au perspective diferite și după ce se maturizează, spun: ”Când eram mai tânăr, credeam că totul mi se cuvine.” Când te uiți înapoi, cum a fost pentru tine?
Cîrstea: Cred că pentru mine, totul a început când eram foarte tânără. La 17 ani eram deja top 100, deci am intrat foarte repede. Nu cred că eram destul de matură și poate aș fi avut nevoie de părinți încă ceva timp. Ei erau ocupați și nu puteau călători cu mine și aveam nevoie de susținere atunci pentru că efectiv ești singur pe lume, doar tu cu antrenorul sau echipa. Cred că nu am știut cum să comunic. De exemplu, după o înfrângere, nu știam ce să fac. Mi-era foarte greu; pierdeam și apoi, două-trei zile mai târziu, mă gândeam încă la acel meci și eram tristă și deodată era timpul să joc următorul turneu și eu nu eram pregătită. Este vorba de maturizare și acesta este un aspect dificil care nu se vede. Când intri în circuit la o vârstă atât de mică, ai nevoie de stabilitate din partea familiei și de oameni potriviți în jurul tău, care să te ghideze și să te țină pe calea cea bună. La 17, 18 ani eram pe locul 30 în lume și eu mă gândeam: ”De ce nu sunt top 10?” Asta înseamnă să crezi că ți se cuvine, în loc să spui: ”Am 18 ani, sunt pe 30. Cum pot să lucrez ca să progresez?” Asta-i viața, nu le poți avea pe toate.
Continuarea interviului este pe Treizecizero
