Turneul Roland Garros de anul acesta se anunță al dracului de îndârjit. Asta în primul rând pentru că pe lista favoriților se înghesuie cam multă lume. Dacă ar fi să scot zece lei din buzunar și să-i depun la casa de pariuri, mă tem că m-aș cam încurca în socoteli. O să încerc, totuși.
Primii doi bani i-aș da pe Dominic Thiem. Băiat tânăr, ambițios, rever devastator cu o singură mână, învingător recent în fața lui Federer la Roma. În plus, el aparține unei generații care, de ani buni, tot promite detronarea oligarhilor dar care, turneu după turneu, se întoarce acasă cu coada-ntre rachete și tare mă tem că de-alde Dimitrov, Monfils și Raonic or să rămână fete mari toată cariera lor. Mă gândesc însă că, poate de data asta, unul ca Thiem o să onoreze promisiunile acestei generații și o să merite, în contul acestor speranțe și angajamente, măcar punguța cu doi bani.
Pe urmă, 98 de bani aș pune în contul lui Stan Wawrinka. El rămâne cel mai imprevizibil din întreg plutonul de oligarhi și-ar putea, când își reamintește de tatuajul de pe antebraț, să dea de pereți cu oricine (Kyrgios, primul pe listă, evident). Din păcate pentru el, în primele luni din anul ăsta, Stan The Man și-a amintit doar de prima parte a citatului lui Beckett inscripționat pe mână: “Mereu încerci, mereu ratezi”. Ca el să-și păstreze titlul obținut anul trecut pe arena Chatrier, ar trebui să fie din nou îndrăcit și înflăcărat de îndemnul final al motto-ului (“Fă mai bine”), dar presimt că, în ceea ce-l privește, nu e-n fiecare zi duminică.
Și așa am cheltuit un leu.
Aș miza un al doilea pe Nishikori. De calitățile acestui samurai e convinsă toată lumea: lovituri năpraznice și rapide, excelentă deplasare în teren, tenacitate și toate cele. Pe mine mă impresionează cu adevărat însă altceva: senzația că el este cel mai inovator competitor al acestei epoci pentru că încearcă să joace tenisul de câmp ca pe tenisul de masă. Când îl urmăream în formidabila încleștare cu Nole din recenta semifinală de la Roma, aveam sentimentul că văd un titirez asiatic aplecat peste terenul de zgură ca peste masa de ping-pong, pocnind mingile din intuiție și reflex, cu retrageri scurte și zvâcniri rapide, pe traiectorii amețitoare și greu de urmărit. Cu toate astea însă, rămân, deocamdată, zgârcit: nu mai mult de-un leu.
Un alt leu, pe coroana regelui. Nu pentru argumente care țin de măiestria și talentul și magia și superlativele supreme pe care Majestatea Sa le întruchipează. Ci pentru simplul motiv că niciodată, dar absolut niciodată, atâta timp cât va apărea în arenă, Federer nu poate fi scos din calcule. Ar fi blasfemiator ca el, taman el, regele junglei din tenis, Leul, să fie ignorat. Simbolic, un leu. Unul. 1.
S-au adunat trei. Pe următorii doi i-aș miza, nu cu foarte mare entuziasm, recunosc, pe Murray. El s-a dovedit a fi cel mai cuminte și disciplinat copil din clasă care a tras tare să-și facă temele și pe zgură și să demonstreze că ar putea, la o adică, să joace ca Lendl, mentorul lui de-o vară. Ceea ce-mi place cel mai tare la Andy este însă că a reușit să se facă respectat și simpatizat până și de ageamii ca mine care, pricinoși și prezumțioși, îl urmăreau până mai ieri fără mare chef. Vă rog să ignorați, așadar, lipsa de entuziasm afișată la început de paragraf. Andy chiar merită doi lei.
În fine, cinci lei pentru Nole, Nole-al-nost’, băiat de băiat, fruncea Banatului. Nu doar pentru că e cel mai tenace și cel mai simpatic și cel mai dracu’-gol din circuit, ci pentru că ăștia cinci lei sunt puși acolo cu o bine-aleasă noimă: Djokovic chiar are dreptul, după atâtea chinuri, semifinale ratate și finale sfărâmate, după eșecul lui de anul trecut și de ani și ani, după lacrimile discursurilor lui în franceză (da, chiar în franceza învățată ca pentru marea ceremonie), după toate astea, el chiar merită Roland Garros-ul. Cinci lei, să fie de saftea.
Și-am făcut zece. Cu ei în buzunar și cu toate socotelile astea-n minte, cu speranță de Thiem, cu poftă de Sushikori, cu tatuajul lui Stan în plex, cu Murray în semifinale, cu Nole în Banat și cu Roger în palat, plec spre ghișeul de pariuri și cer formularul de rigoare. Doamna domnișoară de dincolo de geam mi-l înmânează grațios, iar eu încep să-l completez. Nume, prenume, adresă, data de naștere, telefon, e-mail, zece lei, zece-zece, Rafael Nadal.
Notă: Nici Lead.ro, nici autorul acestui material nu încurajează pariurile sportive. Textul a fost redactat înainte ca Roger Federer să-și anunțe retragerea de la Roland Garros
