Drumul spre aurul olimpic începe cu bătături în palmă: canotajul pornește bine anul preolimpic, promite un lot numeros și medalii la Tokyo

Nici n-a trecut bine luna decembrie, luna galelor și a premierilor sportive de tot felul, în care canotajul românesc a fost din nou în prim-plan, după un 2018 remarcabil, că olimpicii noștri și-au luat bărcile în spinare și s-au pus pe treabă.

Campioană mondială în proba de două rame, alături de Ionela Cozmiuc, Gianina Beleagă a postat ieri pe rețelele de socializare o fotografie impresionantă cu palmele sale, pline deja de bătături și de răni, după efortul din prima săptămână de cantonament.

Lotul de canotaj, format din 58 de sportivi, 29 de fete și 29 de băieți, alături de care se află antrenorul federal Dorin Alupei, antrenorul coordonator Antonio Colamonici și ceilalți componenți ai echipelor tehnice și medicale, se află la pregătire, pe apă și în sală, în Italia, la Piediluco, pe celebrul lac cu același nume. Început pe 7 ianuarie, cantonamentul va dura până pe 15 aprilie – cu o săptămână liberă între 17 și 24 februarie, când sportivii vor veni în țară.

Urmează un an 2019 greu pentru canotajul românesc: un an preolimpic, în care trebuie să reconfirme rezultatele din 2018 și să califice cât mai multe echipaje pentru Tokyo 2020. Despre ambițiile canotajului românesc la început de an preolimpic am vorbit cu președinta Federației Române de Canotaj, marea noastră campioană Elisabeta Lipă.

„Avem o generație foarte hotărâtă!”

2018 a fost al doilea an consecutiv în care Federația Română de Canotaj a fost considerată cea mai bună federație sportivă din România. Sunteți o președintă fericită?

Sunt fericită, normal! Dar nu e doar munca mea, e munca unei întregi echipe, de la personalul federației la antrenori, staff tehnic, medici, kinetoterapeuți, maseuri, marangozii. Lumea îi vede doar pe sportivi, ei sunt eroii, dar sunt multe persoane care stau în spatele performanței. Avem un staff tehnic foarte bine pus la punct, cu mari sacrificii și cu mari greutăți reușim să facem asta, e criză mare de specialiști la noi. A fost un an foarte bun, am obținut două medalii mondiale, una de aur și una de argint. Suntem singura federație care are o medalie de aur într-o probă olimpică și asta ne dă speranțe pentru Jocurile Olimpice de la Tokyo 2020. Avem 34 de sportivi în Programul „Samurai” al Comitetului Olimpic Român. Suntem lansați spre Tokyo, Doamne ajută să fim sănătoși! pentru că în sport oricând poate apărea o accidentare la cât de mare e efortul, la cât de mari sunt presiunea și tensiunea performanței.

V-ați plâns nu o dată în ultimii ani de alocările puține pentru sport. Care e cheia acestor succese pe bani puțini?

Nu există nici o cheie a succesului, dacă exista, tot o găseam eu în 24 de ani de ani de activitate! Trebuie să îți dorești foarte mult să obții rezultate, trebuie să fii serios, determinat, dispus la sacrificii. Trebuie să fii insistent în toate, să intri pe geam dacă ești dat afară pe ușă, pentru că altfel nu poți să rezolvi câte probleme ai pe cap. Dar sunt un om hotărât, iar la fel ca mine e și generația aceasta nouă de sportivi. O generație foarte determinată, iar asta mă ajută și pe mine să pot să mă lupt pentru ei.

Cum reușiți să îi motivați pe sportivi într-o lume în care se vorbește tot mai mult despre bani și în care în alte sporturi se câștigă sume colosale?

Un sportiv nu e el împlinit dacă nu ajunge să participe măcar o dată în carieră la Jocurile Olimpice, darmite să mai și câștige o medalie! Altă perspectivă ai, altfel vezi lucrurile! Noi știm foarte bine că nu banii sunt totul și asta transmitem și generațiilor tinere. Eu jumătate din performanțele mele le-am dedicat Congreselor PCR, nici nu s-a pus vreodată problema de bani. Mi-am dorit să reprezint țara cât mai bine, mi-am dorit nespus să ies campioană olimpică, apoi mi-am dorit să ies încă o dată, de trei ori, de cinci ori. Când nu ești obișnuit cu sumele colosale, pentru că la noi nu se practică salariile de mii de euro, te descurci cum poți și îți vezi de treaba ta. Sportivii noștri cei mai mulți sunt legitimați la Dinamo și Steaua, sunt angajați, au o stabilitate financiară, iar atunci când se retrag sau nu mai pot continua cu sportul de performanță se duc frumos la muncă, la fel ca orice om de rând, și vezi altfel viața. Performanța e un bonus! Dacă ieși campion olimpic ești răsplătit de stat cu 70.000 de euro, mai dă și clubul jumătate din premiu, plus tot felul de beneficii, rente viagere, ai o bătrânețe liniștită.

„Nu concepem ca sportivii noștri să nu facă școală”

Povestiți-ne, în două vorbe, despre generația actuală din canotaj…

Sportivii noștri provin din toate colțurile țării. De cel puțin două ori pe an, la început și la final de an școlar, antrenorii noștri merg și fac selecții, îi aduc pe sportivi, îi transferăm pe sportivi cu școala, îi aducem la centrele noastre olimpice, unde au masă, casă, școală, condiții bune de antrenament. Antrenorii le sunt și mamă, și tată, și mediator, și meditator, și psiholog, și sfătuitor, pentru că sunt copii și au și ei probleme specifice vârstei lor. Se ocupă de ei să meargă la școală, pentru că nu concepem ca sportivii noștri să nu meargă la școală. Fac și școală, fac și sport în paralel. Iar de aici progresează fiecare.

Gianina și Ionela, campioanele noastre mondiale din acest an din proba de dublu, sunt niște copii deosebiți, copii deștepți, copii premiați la școală. Se simte când îți place cartea! Altfel vezi viața, altfel înțelegi ce îți oferă sportul de performanță și, desigur, altfel te și dăruiești în pregătire. E o generație de excepție din toate punctele de vedere.

Multe din medaliile obținute de canotaj sunt în probele de echipă. Cum se face o echipă? Cât de mult contează echipa într-un sport precum canotajul?

Se spune despre canotaj că e un sport individual care se practică în echipă. Eu sunt campioană olimpică de la proba de simplu până la proba de 8+1. Întotdeauna, valoarea individuală crește valoarea echipei. Noi știm foarte bine că, întotdeauna, competiția crește performanța. E și o competiție internă în fiecare echipă, iar asta ridică, automat, nivelul echipei.

„Alergăm să calificăm cât mai multe echipaje la Jocurile Olimpice”

Ați fost șef de club, ați fost ministru, sunteți șefă de federație. De ce am avea nevoie ca să revenim la performanțele olimpice de altădată?

La performanțele de altădată nu mai putem reveni. De la an la an avem probleme tot mai mari în a selecționa copiii și în a-i aduce către sportul de performanță. Cu amărăciune vă spun că am ajuns să întâlnim în competițiile internaționale copiii cu nume românești care concurează pentru alte țări. Părinții nu prea își mai lasă copiii să plece de acasă ca să facă performanță, în școală sport nu se mai prea face, proba sportivă a dispărut din examenul de Bacalaureat etc. Performanța cere investiții enorme. Înainte, pe vremea mea, nu încăpeam în avion, eram selecționați cei mai buni dintre cei mai buni, acum nu avem cu cine umple avionul!

Dacă ar fi să faceți o radiografie a sportului românesc în 2018, cum stăm? Pe ce ne bazăm în perspectiva Jocurilor Olimpice de la Tokio 2020?

Doamne ajută să cucerim măcar medaliile de la Rio!

Care sunt planurile Federației pentru 2019?

Avem europene și mondiale la juniori, tineret, seniori, anul acesta este un an extrem de greu pentru că e anul calificărilor pentru sporturile olimpice. Dacă nu te califici, vezi Olimpiada de la televizor! Încercăm să calificăm cel puțin cele șase echipaje care s-ar fi calificat după rezultatele din 2018 și să transformăm medaliile de anul acesta în medalii mai prețioase. Fetele nu au unde să mai urce, dar băieții trebuie să lupte pentru medalia de aur, iar de la celelalte echipaje, care au fost foarte aproape de podium, ne așteptăm să ne aducă medalii. Sigur, ne dorim să calificăm și alte echipaje. Ca să traduc, anul acesta nu alergăm după medalii, alergăm să calificăm cât mai multe echipaje la Jocurile Olimpice.

Foto: Facebook FR Canotaj