Federer pune capăt poveștii lui Marcus Willis la Wimbledon, într-un meci creat parcă pentru Internet

Ziua a treia de la Wimbledon 2016 avea deja coordonate clare încă din seara precedentă: știam că va ploua, iar programul va fi iar dat peste cap, după cum mai știam că orice s-ar întâmpla în meciurile care apucă să înceapă, toată atenția va fi captată de întâlnirea davidogoliathiană între Roger Federer și Marcus Willis. Eveniment care n-a dezamăgit și care s-a petrecut exact cum își dorea sau închipuia cam toată lumea: cei doi au pus cap la cap un spectacol simpatic, meciul a fost câștigat de cine era logic să fie câștigat, iar aplauzele și drăgălășeniile au fost adunate de marea poveste a acestor zile.

“Cred că n-am mai avut atât de puțin suport din partea publicului de la Wimbledon din 1999, când am primit wildcard”, s-a amuzat Federer, care și-a intrat perfect în rol, cedându-i scena la final simpaticului său adversar: când meciul s-a terminat, cel care s-a dus la mijlocul terenului pentru a primi aplauzele și a saluta publicul a fost Willis. Abia atunci l-au ajuns un pic emoțiile pe jucătorul în vârstă de 25 de ani care tocmai ce a devenit dovada că orice vis poate deveni realitate dacă îndeplinești câteva condiții de bază, începând prin a nu renunța la el. Marcus a părut pentru o clipă gâtuit de imensitatea clipei: să joace pe Centre Court la Wimbledon, turneul de tenis numărul 1 din lume, un loc încărcat de istorie, contra celui mai de succes jucător din toate timpurile, în fața unei audiențe care l-a susținut copios. Toate astea, în condițiile în care viața lui de până acum n-a avut câtuși de puțin ceva spectaculos sau ieșit din comun.

Afară de emoțiile de la acel standing ovation de final, Marcus s-a achitat grozav de situație. A intrat pe teren ca un erou, cu brațul ridicat și cu pumnul strâns. L-a trollat și i-a făcut un omagiu simultan lui Federer, jucând într-un tricou cu faimoasa emblemă “RF” a elvețianului; a spus ulterior că și-l cumpărase de anul trecut, tot pentru Wimbledon, dar că, evident, n-a apucat să-l folosească („Mă bucur că nu mi l-a luat”, a râs el după meci). După ce primul set i-a trecut rapid prin față, a început să simtă jocul și să dea noi și noi motive de sărbătorit unui public pus pe distracție, mult mai energic decât clasicul public britanic de Centre Court, așa cum se întâmplă de obicei când acoperișul e tras. A sărbătorit mai fiecare punct frumos, iar când a luat primul game, a avut grijă să marcheze momentul. Una peste alta, a urmat sfatul lui Roger, care i-a spus să se bucure din plin de moment. Așa că a zâmbit mult, la fiecare oportunitate, așa cum am zâmbi fiecare dintre noi trezindu-ne, peste noapte, într-o astfel de situație.

That feeling when you win your first ever game on Centre Court…#Wimbledon https://t.co/UbqLdkS9E2

— Wimbledon (@Wimbledon) June 29, 2016

Marcus Willis may have lost, but he’ll always be able to say he lobbed @rogerfederer…#Wimbledon https://t.co/vwIqeEKsVQ

— Wimbledon (@Wimbledon) June 29, 2016

Firește, meciul a fost precedat de o serie de stats care mai de care mai caraghioase, televiziunile care au produs turneul întrecându-se să-l găsească pe cel mai amuzant. BBC, spre exemplu, a ieșit pe faptul că Marcus era neînvins la Wimbledon, procentajul său de 100 la 100 depășind lejer procentul de 88 la sută meciuri câștigate de Federer la Wimbledon. Apoi, în clasicul umor britanic, BBC a pus marea întrebare: „Are you terrified, Roger Federer?”.

Continuarea articolului, pe Treizecizero