Bale refuză duelul cu Ronaldo, Franța e gata să profite de problemele Germaniei: 5 lucruri de reţinut înaintea semifinalelor Euro 2016

Danny Coposescu 6 iulie 2016

Cum-necum, suntem deja la începutul lui iulie, iar la Europeanul francez au mai rămas doar patru echipe şi trei meciuri. Un turneu care s-a pornit greu a prins viteză în fazele eliminatorii, a oferit surprize imense şi poveşti inspiraţionale, sfârşituri de eră şi noi personaje principale. Înainte de penultimul act, aruncăm privirea spre câteva capete de afiș.

Duelul unor staruri foarte diferite

Încă din timpul meciului bulversant dintre Ţara Galilor şi Belgia, lumea îşi freca deja palmele în anticiparea unei posibile confruntări dintre Gareth Bale şi Cristiano Ronaldo. Narațiunea sună prea bine ca să nu fie atractivă, până în punctul în care ceilalți 20 de jucători aproape că au trecut la capitolul decor. Bale e omul adus la Real Madrid ca pet project-ul preşedintelui Florentino Perez, însetat să-şi lege dinastia de un nou Ronaldo. În circumstanţele astea, nu-i de mirare că a durat ceva ca cei doi să poată juca ca coechipieri, mai degrabă decât rivali.

Miercuri seară însă vor fi în tabere diferite, ambii conştienţi de atenţia sporită pe care o produce contextul. Galezul s-a străduit mult în ultimele zile să mai tempereze discursul Bale vs. Ronaldo, şi pe bună dreptate, pentru că nu multe echipe au prioritizat colectivul în faţa individului mai mult decât Ţara Galilor. Totuşi, cei doi sunt personaje prea notorii pentru a nu fi plasaţi în centrul înfruntării. În fotbal, duelul ăsta e pur şi simplu irezistibil.

 

Islanda și-a sărbătorit eroii

Povestea islandezilor la Euro a luat sfârşit în faţa unei Franţe pe care n-a interesat-o romantismul. Dar visul prin care trec cei 23 de jucători a continuat şi după ce avionul a aterizat la Reyjkjavik. Asociaţia de Fotbal a asigurat un stream în direct al festivităţilor, la care au participat între 10.000 şi 15.000 de oameni. Printre altele, deja legendarul „Viking clap“ islandez a oferit un spectacol care ne asigură că mica naţiune nordică s-a îndrăgostit iremediabil de fotbal şi de naţionala sa.

Din păcate pentru ei, Lars Lagerback, selecţionerul suedez care a contribuit atât de mult la aventura din Franţa, şi-a luat adio, iar dentistul Heimir Hallgrimsson rămâne să continue sigur proiectul. Veteranul Eiður Guðjohnsen îşi va pune şi el probabil ghetele în cui, după ce a revenit din retragere pentru a-şi împlini visul de a participa la un turneu final. Şi cu toţii ne luăm la revedere, din păcate, de la pasiunea şi vocea vulcanică a noului comentator preferat al lumii: Gummi Benediktsson. Ne vedem la Rusia 2018, Gummi!

Dileme pentru Joachim Löw

Victoria Germaniei împotriva sperietoarei Italia, prima lor reuşită într-un meci oficial, a fost motiv de bucurie mare pentru ţara campionilor mondiali. Problema e că meciul şi prestaţia în sine au fost uşor ciudate, nu în ultimul rând pentru că selecţionerul Löw a decis să adapteze tactica la adversar şi să joace cu o linie defensivă din trei oameni, ceva neobişnuit în mandatul său. Pariul poate fi numit câştigător doar pentru că Zaza şi Pelle s-au hotărât să-şi urmeze instinctele de comedianţi la loviturile de departajare.

Întrebarea e cum se va prezenta Germania în faţa unei echipe franceze cu un atac mult mai potent decât cel al italienilor. În afara derapajului lui Boateng din sfertul de finală, apărarea germană a arătat bine, dar l-a pierdut pe Matts Hummels din cauza unui cartonaş galben. Mai rău e că Mario Gomez, singurul vârf autentic al nemților, şi Sami Khedira s-au accidentat în cel mai nepotrivit moment posibil. Cu Bastian Schweinsteinger incert și el, strategia antrenorului care a dus Germania în semifinalel ultimelor șase turnee finale poate face (din nou) diferenţa dintre înfrângere şi o nouă finală pentru Germania.

Franţa trece prin viteze şi se apropie de turaţia maximă

În timp ce nemţii au bătăi de cap exact când aveau mai puţină nevoie de ele, naţionala lui Deschamps găsește un timing aproape perfect. Victoria cu Islanda vine cum nu se putea mai bine pentru moralul unei echipe care nu se ridicase la aşteptările (ce-i drept, foarte mari) unui public cunoscut pentru volatilitate. Atacul arată în sfârşit aşa cum te-ai aştepta când Griezmann, Giroud, Payet şi Pogba joacă împreună.

Asupra defensivei, însă, vor plana în continuare semne de întrebare, mai ales după încă două goluri primite cu Islanda. Axul central e vulnerabil la fazele fixe, şi fundaşii laterali trecuţi de o vârstă (Evra şi Sagna) nu sunt nici pe departe imbatabili. Dacă Franţa continuă cu acelaşi stil de joc, senzaţia e din nou că va trebui să marcheze mai mult decât adversarul dacă vrea să-și joace finala.

Goluri multe când contează

La sfârşitul fazei grupelor, Euro 2016 suferea de o statistică enervantă: doar 1,92 de goluri pe meci, mai puţin decât la oricare turneu din 1992 încoace. Ploaia de reuşite târzii a mai salvat din spectacol, dar chiar şi cunoscătorul cel mai rafinat al bătăliilor tactice își dorea să vadă şi goluri.

În oglindă faţă de Cupa Mondială din Brazilia, fazele eliminatorii au ajutat mult în privinţa asta. În cele 12 jocuri de până acum, s-au marcat aproape 3 goluri pe meci, iar multe echipe au jucat mult mai deschis decât se obişnuieşte mai nou în astfel de momente tensionate. Nu putem spera decât ca trendul ăsta să continue şi în ultimele trei episoade, mai ales când ai nişte confruntări atât de atractive pe hârtie.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.