România ratează o șansă mare, pierde cu Muntenegru, dar ne arată că poate să joace (alt) handbal. Urmează meciul decisiv cu Ungaria
Andrei Năstase 4 decembrie 2019
România a făcut cel mai bun meci al ei la acest Mondial, a condus până spre final cu Muntenegru, chiar și la patru goluri distanță, dar a pierdut brusc ritmul și trebuie să se împace acum cu o înfrângere în care jocul a arătat, în mare parte, bine. În final, Muntenegru a știut să închidă meciul și să-și obțină calificarea în Main Round. Pentru România, totul se va decide vineri, de la ora 12.00, contra Ungariei.
(Corespondență din Japonia)
Cu o oră înainte de start, sute de elevi ocupaseră deja o bună parte din Kumamoto Prefectural Gymnasium, sala de 3.500 de locuri de la marginea acestui Kumamoto care pare mai frumos cu fiecare zi.
La zile frumoase au sperat și fanii români, poate 20, înghesuiți între legiunile acestea de copii zâmbitori îmbrăcați toți în alb (cămașa) sau negru (sacoul). În stânga, suporterii Muntenegrului, în drepta, școlarii noștri. Tineri care, alături de steaguri ale României și pancarte mari cu mesaje de încurajare pentru România, unele desenate chiar de ei, au început să facă gălăgie de cum Mădălina Zamfirescu i-a salutat, surprinsă și ea de imaginea atipică: am fost, în sfârșit, adoptați și noi! După ce în meciurile cu Spania și Senegal am simțit cum e să joci împotriva voinței acestor copii neobosiți, creativi și foarte, foarte disciplinați, de data asta, urma să primim ajutorul lor.
România și Muntenegru, două echipe care se cunosc atât de bine, au intrat în meciul patru cu sentimente diferite: jucătoarele lui Per Johansson și Adi Vasile aveau nevoie de un egal pentru a se califica în Main Round încă de azi, în timp ce naționala României privea spre calcule complicate de ideea că, indiferent de rezultatul de acum, meciul cu Ungaria va decide totul. Cu toate astea, misiunea acestei echipe a fost exprimată limpede înainte de meci: trebuie să jucăm!
„Pentru noi, cuvintele de ordine, de când ne-am urcat în avion așa cum ne-am urcat, sunt <Să jucăm>. Suntem aici să jucăm. Să jucăm ce știm să jucăm, ce putem să jucăm. Pentru că fetele știu handbal. Trebuie să intrăm pe teren și să demonstrăm. Dacă adversarele sunt mai bune decât noi, le strângem mâna și mergem mai departe. Dar trebuie să jucăm! Noi avem mare, mare încredere în toate jucătoarele, indiferent când au ajuns la lot și câte antrenamente au cu echipa. Pentru că le-am adus să ne ajute. Să ne ridicăm împreună”, cum ne-a spus secundul Costică Buceschi.
Dar el, Tomas Ryde și jucătoarele lor știau și că să joace împotriva Muntenegrului nu va fi ușor. „Va fi greu pentru că o cunosc foarte bine pe Cristina; va fi greu pentru că am avut multe jucătoare din naționala lor la noi în campionat; va fi greu pentru că-l avem pe Adi Vasile acolo, iar Adi este antrenor de foarte mult timp la CSM București și cunoaște perfect mai multe jucătoare. La fel, Per Johansson a fost și el în campionatul nostru, a lucrat la CSM.”
Cum va juca România contra unui stil de joc pe care îl cunoaște bine, împotriva unei echipe care are handbal foarte asemănător (Tomas Ryde spunea că jumătate din schemele de joc sunt comune) cu al ei?
A fost întrebarea pe care am așteptat-o imediat după înfrângerea dură contra Spaniei, care ne-a surprins mai ales prin jocul ei alunecos, bazat pe pătrunderi.
Meciul
Și primele răspunsuri au venit încă din start: va juca cu emoții. Patru atacuri fără gol și, după cinci minute, Muntenegru avea 2-0, ambele reușite de la distanță.
România a început cu Iulia Dumanska în poartă, cu Anca Polocoșer și Perianu la linia de nouă metri, lângă Neagu, cu Aneta Udriștioiu și Ana Maria Iuganu pe extreme, cu Crina Pintea – pivot, ceea ce trebuie să fie, dacă se poate vorbi de asta într-o echipă abia legată, primul șapte.
Și, ușor, ușor acest prim șapte a început să arate că are calitate. Perianu, care nu s-a lăsat descurajată de prima ei ratare, a găsit primul gol al României, Muntenegru a făcut 3-1, înainte ca Neagu să marcheze primul ei gol, dintr-un șapte metri obținut de Pintea. Și tot Neagu, de data asta de la distanță, a egalat la 3, după 11 minute tensionate, în care ambele echipe au făcut multe greșeli tehnice.
Dar aici, ajutată de intervențiile excelente ale Dumanskăi – trei sau patru consecutive – naționala României își făcuse deja loc în meci. Și când Neagu a obținut un șapte metri transformat de Pintea, conduceam cu 4-3, într-un balamuc de nedescris.
Perioada bună nu s-a terminat cu eliminarea de două minute a lui Polocoșer, pentru că România a atacat fără portar, Neagu s-a urcat în tavan, de unde a expediat o aruncare năprasnică în vinclu, și tot ea a făcut 6-4, dintr-un nou șapte metri.
Time-out-ul lui Per Johansson, care și-a scuturat puțin echipa – deocamdată vă plimbați, nu alegați – a injectat puțin nerv în echipa Muntenegrului, dar două acțiuni excelente ale Elenei Dache au păstrat avansul de două goluri până spre minutul 20, Ardicevic și klikovac au egalat la 8.
Nu-i nimic, și-a spus Dache, care a pătruns din nou perfect, a obținut o eliminare de două minute, prima pentru Muntenegru, și un șapte metri transformat de Pintea.
Șansa de 10-8 n-a fost folosită, și abia aici, după 22 de minute, a reușit Muntenegru primul ei gol pe contraatac. Dacă ținem cont că Muntenegru e temută și pentru forța ei de la nouă metri, dar mai ales pentru viteza contrelor finalizate perfect de Mehmedovic și Radicevic, două dintre cele mai bune extreme de la acest Mondial, atunci ne putem da seama că apărarea României, inclusiv replierea, a funționat foarte bine.
Și time-out-ul lui Ryde, care le-a cerut jucătoarelor să respire, să rămână calme, a funcționat, iar Neagu, din centru, a găsit o nouă rezolvare, înainte ca Dumanska să ne arate propriile rezolvări și să ne confirme că, odată cu apărarea, România are și poartă în meciul ăsta.
Ultimele minute ale reprizei s-au jucat în dublă superioritate, după ce Muntenegru a devenit și ea (la fel ca România în meciul cu Spania) victimă a noilor norme de arbitraj, care descurajează, la acest Mondial, și contactele ușoare.
La vestiare s-a intrat cu un 12-11 încurajator, nu neapărat pentru scor, dar pentru că România a jucat. A jucat în apărare, unde linia de nouă a Muntenegrului a fost controlată bine, a jucat și în atac, unde Perianu, Dache, Udriștioiu sau Iuganu au oferit apărării adverse și alte ținte, afară de Neagu. Care Neagu, cu cele șase goluri din prima parte, a fost la fel de importantă ca Dumanska.
Neagu și Perianu au deschis bine a doua repriză, România s-a distanțat la 14-12, a ratat șansa primei desprinderi la trei goluri, și apoi a primit două eliminări de două minute la aceeași fază, a doua pentru o presupusă schimbare greșită.
Chiar și așa, Perianu, la fel de sprintenă cum ai văzut-o vreodată, a pătruns până la semicerc pentru 15-13, înainte ca Neagu să lovească și ea, pentru a-și păstra echipa înainte: două goluri în inferioritate și apoi, pe o succesivă dusă ca la carte, Udriștioiu a făcut 17-15.
Când Dumanska a scos de la șapte metri și Aneta a repetat execuția de mai devreme, am putut consemna cea mai mare diferență de până acum: un 18-15 sărbătorit fantastic de partea română-japoneză a tribunei noastre.
Iar Neagu, Perianu și ale lor nu s-au oprit aici, au împins și au împins, s-au dus la 20-16 în minutul 40, când Johansson, un car de nervi și roșu ca un rac, a cerut time-out: Perianu is the one who is hot right now, le-a spus fostul antrenor de la CSM jucătoarelor lui. Dincolo, Neagu a cerut răbdare: Ele sunt stresate acum, nu noi. Să nu luăm goluri rapide, luptăm!
Primul gol rapid a venit, a venit și eliminarea Crinei Pintea, dar Dumanska n-a vrut să audă de altceva: a parat dintr-un unghi mare de tot și a oferit timpul pe care Neagu l-a cerut.
Din păcate, eliminările au început să se adune și pentru România (tot cu ușurință). Pintea și Perianu au fost trimise aproape în același timp pe bancă, iar Muntenegru, într-un nou șase contra patru, a primit șansa revenirii.
De marcat a marcat tot Neagu – al 11-lea ei gol, România a ieșit din inferioritate cu același avans de trei goluri, 21-18, numai că greul abia acum urma.
Trei contre rapide, trei goluri și alte două eliminări (14 minute jucate în inferioritate) – 12 minute rămase de jucat și un 21-21 cu totul neanunțat. Când Muntenegru a marcat din poartă în poartă, pentru 22-21, adversarele s-au întors la conducere (ultima dată au avut 3-2) și l-au convins pe Ryde că e momentul unui time-out. Dar tot Muntenegru a marcat – al șaselea gol la rând -, și tot pe o contră rapidă pornită dintr-o nouă greșeală tehnică. Au fost multe în ultimele, prea multe.
Seceta de goluri a României a încetat când Dache a pătruns pentru 22-24. Gabi Perianu a imitat-o pentru 23-24, și sala a luat-o iarăși razna.
Bulatovic nu s-a lăsat impresionată, a lovit de la 10 metri, înainte ca echipa ei să-și amintească cum e să joace în inferioritate: dublă eliminare și pentru Muntenegru, moment în care, cu 4 minute și ceva rămase de jucat, Ryde a cerut ultimul time-out al României.
Din tribune, un nou Luptăm, luptăm, luptăm și câștigăm! a confiscat fondul sonor, dar Radicevic s-a infiltrat pe semicerc și a marcat pentru 26-23.
De aici încolo, nimeni n-a avut voie să mai facă greșeli în atacul României. Și Dache, ca pentru a ne arăta încă o dată că are curaj și are și joc, a făcut 24-26. Iuganu a reușit același lucru, și România a primit șansa egalării la 26, cu 90 de secunde înainte de final.
A ratat-o Aneta, dintr-un unghi închis, și Muntenegru a știut să închidă meciul și să-și obțină calificarea: 27-26, o înfrângere grea, dar un joc bun.
*
Nu uita că România își joacă calificarea în Main Round contra Ungariei, vineri dimineață, ora 12.00. România trebuie să învingă, pentru că în caz de egalitate, Ungaria are golaverajul mai bun.
Spania și Muntenegru sunt deja calificate, ambele au bătut Ungaria și România, își vor juca primul loc – și puntele pentru Main Round) tot vineri.
Așa cum știi, primele trei clasate se califică pentru grupele principale, unde vor intra cu punctele luate celorlalte două echipe calificate. În Main Round, cele trei echipe din grupa României se vor întâlni cu echipele venite din Grupa D (cel mai probabil Rusia, Suedia și Japonia, în această ordine).
Foto: FRH
