Philipp Lahm: Putem să ne uităm la Cupa Mondială din Qatar fără să simțim că asta ar fi o trădare a valorilor noastre?

În calitatea mea de director de turneu la EURO 2024, întâlnesc în prezent mulți oameni din imensa cultură de fotbal germană. Sunt copii în tricouri cu care îmi fac selfie-uri, antrenori de tineret, președinți de mici cluburi care au fost voluntari de zeci de ani. Toți iubesc fotbalul, îi cunosc puterea educațională, îi apreciază importanța pentru comunitatea noastră.

Totuși, când conversația se îndreaptă spre Qatar, tonul lor devine grav. Mulți iau în calcul să ignore Cupa Mondială pentru prima dată în viața lor. În trecut, o Cupă Mondială era un adevărat festival popular, pentru copii era un fel de introducere la fotbal. Astăzi, unele cluburi de amatori se gândesc să lase mesele de bere și ecranele în magazie.

Ceea ce îmi demonstrează încă o dată că acordarea Cupei Mondiale Qatarului a fost o greșeală. Nu aparține acolo.

Chiar și procedura FIFA a fost problematică. Era neobișnuit ca două turnee să fi fost acordate simultan pentru prima dată. Qatar și Rusia au câștigat oferta, deși au avut concurență mai puternică. Programul meciurilor din Qatar a trebuit să fie amânat de la vară la iarnă. Căldura din deșert nu a fost luată în considerare la început, deși un raport intern Fifa a avertizat împotriva ei și a subliniat și alte neajunsuri ale ofertei Qatarului.

Alte motive trebuie să fi fost decisive în decembrie 2010. Aproape toți cei douăzeci și patru de oficiali aleși ai FIFA au fost ulterior suspendați, pedepsiți sau urmăriți penal; doi fuseseră deja înlăturați din funcție înainte de alegeri. Cu Qatar, FIFA a afectat și imaginea fotbalului, dar și credibilitatea sa ca organizație occidentală și instituție internațională.

O altă lecție din Qatar: în viitor, drepturile omului trebuie să devină un criteriu indispensabil pentru organizarea evenimentelor sportive majore. Qatarul a făcut într-adevăr progrese – prin ratificarea unor acorduri în temeiul dreptului internațional și introducerea salariului minim – ca răspuns la criticile fanilor și la investigațiile mass-media. Dar homosexualii sunt încă incriminați, femeile nu au aceleași drepturi ca bărbații, libertatea presei și libertatea de exprimare sunt restricționate.

Iar condițiile pentru muncitorii migranți, datorită cărora Cupa Mondială este posibilă, au fost devastatoare. Moartea lor a fost acceptată și nu a fost investigată, familiile lor nu sunt compensate corespunzător. Asta ne spun experții în drepturile omului de la Fundația Friedrich Naumann. Qatarul însuși a recunoscut abuzurile.

Potrivit Forbes, Cupa Mondială va costa cel puțin 150 de miliarde de dolari (dar sunt estimări care arată costuri de 220 de miliarde), adică de peste 15 ori mai mult decât edițiile din Brazilia (15 mld. dolari) și Rusia (12 mld. dolari), cele mai scumpe până acum. De data asta, într-o țară de mărimea Kosovo și cu mai puțini locuitori decât Berlinul, există opt stadioane ultramoderne, cu aer condiționat. Nu există nicio cultură a fanilor care ar putea beneficia de ele. Adesea, nici măcar o mie de spectatori nu vin la meciurile din liga profesionistă din Qatar. Fotbalul nu este un sport popular pentru amatori în Qatar și practic nu există nicio oportunitate pentru fete să joace. Aceste lucruri vorbesc de la sine despre lipsa de sustenabilitate a unui turneu de fotbal aici.

Cu toate acestea, ideea de a organiza o Cupă Mondială într-o regiune nouă este cea corectă. În 2010, Cupa Mondială a avut loc pentru prima dată în Africa. Înainte de asta, călătorisem în Africa de Sud – încă jucam la acea vreme -, pentru a cunoaște țara-gazdă și circumstanțele în care urma să jucăm.

Deci o Cupă Mondială ar putea avea o contribuție pozitivă și în cultura fotbalului din Orientul Mijlociu, pentru că și acolo există țări cu tradiții fotbalistice. Sau – dacă extinzi gândul la întreaga lume arabofonă – avem țări ca Maroc și Algeria. Germania a jucat cu Maroc la Cupa Mondială din 1970; Germania a pierdut în fața Algeriei la Cupa Mondială din 1982. Înainte de a câștiga titlul în 2014, a trebuit să mergem în prelungiri împotriva Algeriei în optimile de finală. Iar meciul nostru de la Porto Alegre a părut un meci în deplasare, așa de mulți suporteri algerieni călătoriseră acolo.

Prin comparație, Qatar nu s-a calificat niciodată la o Cupă Mondială. Cu toate acestea, această țară mică și bogată a câștigat dreptul de organizare de la prima încercare. Acum, mulți fani din întreaga lume vor trebui să se oprească în țările vecine și să călătorească la și de la meciuri – pentru că nu e suficient loc în Qatar pentru atât de mulți vizitatori. În plus, pe stadioane vor fi influenceri plătiți pentru a crea atmosferă și a face PR pe rețelele de socializare.

Pe mine, ca fan al fotbalului, această atmosferă nu mă interesează. Aș fi zburat în Qatar doar dacă slujba mea de director de turneu ar fi cerut-o. Din moment ce nu este cazul, o să stau acasă.

În unele țări, echipele au fost rugate să boicoteze turneul. Este ceva ce fiecare trebuie să decidă pentru el. Cred că este corect ca Germania să participe și m-aș bucura și eu dacă am deveni campioni mondiali. Qatarul este un partener economic și furnizor de energie pentru Occident, Germania menține relații diplomatice cu Qatar, iar eventuala decizie de a nu participa ar veni oricum cu 12 ani prea târziu.

Fiecare trebuie să decidă singur dacă urmărește jocurile la televizor. Sau dacă boicotează cu totul competiția din Qatar. Eu am ales să mă uit la meciuri – naționala Germaniei este importantă. Rezultatele noastre la Campionatul European din 2024 depind de performanța jucătorilor acum. Pentru ca turneul pe care îl vom organiza peste doi ani să fie un succes, echipa trebuie să performeze mai bine în Qatar decât la cele două turnee precedente.

Cât despre competiție în sine, Cupa Mondială este un eveniment imens. Și, din punct de vedere sportiv, cred că e un turneu mai imprevizibil, cu mai multe echipe având șanse la titlu decât în ​​Liga Campionilor și în multe ligi naționale, unde competiția este aproape înghețată. În plus, condițiile din Qatar ar putea favoriza surprizele. Ritmul este altul, Cupa Mondială are loc la jumătatea sezonului, echipele intră în competiție aproape fără pregătire.

În condițiile astea, poate că una dintre marile puteri din America de Sud va reveni în finală; sau poate că o țară africană va învinge o mare națiune de fotbal, sau o mică țară europeană va ajunge departe, așa cum a făcut Croația în 2018. Lionel Messi și Cristiano Ronaldo se vor retrage de pe scena globală, unde s-ar putea să se nască o nouă stea.

În tot cazul, poate reușim să ne bucurăm de acest festival acceptând, din capul locului, că se desfășoară pe un fond politic discutabil. Nu cred că este o trădare a valorilor noastre să ne întâlnim cu prietenii la o bere și să vorbim zgomotos despre fotbal.

Este o nevoie umană de a ne uni. Și Cupa Mondială este o experiență comunitară în rândul oamenilor care au aceleași idei. În circumstanțele speciale în care se află Europa, Cupa Mondială poate consolida solidaritatea dintre noi.

Philipp Lahm, fostul căpitan al lui Bayern München și al naționalei Germaniei, câștigător al Ligii Campionilor în 2013 și campion mondial în 2014, este acum director de turneu pentru Campionatul European din 2024. Rubrica lui – „Perspectiva unui fotbalist” – o să apară regulat pe Lead. Materialele sunt produse în colaborare cu Oliver Fritsch de la Zeit Online și vor fi publicate în mai multe țări europene. 

Lead se alătură astfel publicațiilor europene în care apar textele lui Philipp Lahm, printre care se numără The Guardian, La Repubblica sau Zeit Online.