Poate România să ceară socoteală Rusiei, campioana olimpică de la Rio? Trei chestiuni de care poate depinde al doilea meci de la Euro

După un meci de debut în care nici România, nici Norvegia nu și-au găsit cel mai bun handbal, concluziile (fie și preliminare) despre jocul Naționalei au fost mai degrabă timide. Au rămas câteva idei și două-trei regrete din zona lui „cu ceva noroc, cu mai mult curaj se putea mai mult”, dar miza lor n-a fost serioasă. Privind spre Rusia, interesul se mută spre întrebări mai ofertante:

1. Ce-i de făcut cu apărarea centrală?

2. Cât de bine poate juca Neagu într-o zi modestă?

3. Ce-au învățat jucătoarele mai puțin experimentate din întrecerea cu Norvegia pentru meciul cu Rusia?

Să începem, așadar, de la final: dacă spunem că pentru naționala României acest turneu final vine cam devreme (interacțiunea dintre antrenor și jucătoare e foarte proaspătă), atunci putem spune și că echipa a avut norocul să întâlnească Norvegia încă din primul meci, iar asta poate să ofere șansa unei scurtături. Înaintea Rusiei – jocul decisiv pentru ambiția fazelor finale – poate că întâlnirea cu Norvegia a funcționat ca un “crash course”: mai multe lecții într-un timp mai scurt, deci o intrare mai abruptă în atmosfera unui European care se poate termina înainte să înceapă.

Și atunci, a te apăra la Nora Mork încă din primul meci te poate pregăti, măcar în teorie, pentru următoarea adversară de tip Jolly Joker, Anna Vyakhireva.

Chiar dacă nu e mereu la nivelul nordicei, tânăra rusoaică (21 de ani) a fost deja desemnată cea mai valoroasă jucătoare de la Rio și va propune apărării lui Ambros Martin probleme similare: intrări rapide în circulație care pun pe picior greșit tocmai blocul central al apărării. Micuță și rapidă (dar nu atât de puternică ca Mork), nici Anna nu va avea timp să se uite că Gabi Szucs sau Crina Pintea sunt cu două capete mai înalte. Va forța pătrunderea pe centru și, dacă apărarea României va închide ușa acolo, va căuta să angajeze pivotul. În orice caz, va porni din margine să facă daune pe centru.

Or, se vorbește mult, încă dinaintea sosirii în Suedia, despre această apărare centrală a României. Cu Aurelia Brădeanu retrasă de la Națională și cu Gabi Perianu accidentată, Ambros Martin trebuie să găsească – și încă destul de repede – câteva mutări importante într-o zonă care, aproape fără excepție, îți câștigă sau îți pierde meciurile.

Împotriva Norvegiei, el a testat mai multe formule, cu Gabi Szucs, Crina Pintea și Cristina Zamfir apărându-se pe rând sau simultan în centru. N-au făcut-o neapărat rău (ținând cont de forma lui Mork) și o vor face mai bine contra Rusiei. În orice caz, au încredere că o pot face.

Încă dinaintea primului joc, Crina Pintea spunea că au lucrat mult cu Martin la sistemul defensiv. Era conștientă că și pe umerii ei va sta complicata sarcina din centru, dar nu simțea o presiune în plus. A mai ținut apărarea și în 2012, în Serbia (când a fost lăudată de specialiști și fani deopotrivă), și simte că Ambros le-a oferit încrederea și răbdarea de care aveau nevoie.

“Ultimele zile de antrenament au fost din ce în ce mai bune pentru noi, însă timpul a fost scurt, misiunea nu e simplă. Nici a lui Ambros, nici a noastră. Dar facem eforturi să ne ajutăm unii pe alții. Asta e cel mai important. Trebuie să ne concentrăm foarte bine. Și trebuie să ne susținem una pe cealaltă, să ne ajutăm mereu.”

Meciul de debut le-a oferit, probabil, testul și prilejul perfect. Pentru că nu multe echipe îți cer mai multe în defensivă (de la o extremă la alta) decât Norvegia. Ce-au învățat Ambros Martin și fetele luni seară? Vom avea câteva idei la întâlnirea de azi (19.30 ora României), cu Rusia lui Trefilov.

Tot cu Rusia vom vedea și cât de bine poate juca Cristina Neagu când nu e în forma ei bună. Dacă ne gândim că Nora Mork a marcat șapte goluri într-un meci considerat, după toate standardele, grozav pentru ea, atunci cele șase reușite ale Cristinei (e drept, din 12 aruncări) nu mai sunt deloc puține. Ce poate face Neagu contra unor adversare din Rusia care nu o cunosc atât de bine ca nordicele? De răspunsul ăsta va depinde, în bună măsură, rezultatul de miercuri seară.

În plus, poate că e încurajator să ne gândim că România a fost în meci cu Norvegia chiar dacă multe dintre cele mai importante jucătoare – Paula Ungureanu, Oana Manea sau Eliza Buceschi – n-au prins nici ele ziua lor bună. Dacă toate trei reușesc să crească cu Rusia, jocul s-ar putea să arate mult mai bine decât acum două zile.

Dar mai departe de rezultat rămâne importanța progresului individual. Sunt câteva sportive care din interacțiunea cu antrenori ca Ambros Martin (sau Tomas Ryde) și jucătoare ca Neagu cresc și vor crește rapid. Vor scurta etape și vor atinge un nivel care le-ar fi fost inaccesibil atât de rapid.

Exact asta ne spunea, acum două zile, Aneta Udriștoiu: simte că învață zilnic lucruri noi, chiar dacă Martin a insistat până acum mai mult pe lucrurile de bază. “N-am avut foarte mult timp să pregătim perfect turneul, dar simțim cum creștem cu fiecare antrenament.”

Și Florina Chintoan e convinsă că proiectul lor este gândit bine, “dar oamenii trebuie să înțeleagă că rezultatele nu vin imediat, că trebuie răbdare. Noi suntem primele care ne dorim să jucăm perfect și să câștigăm. Dar poate că la fel de important este să punem umărul la un proiect așezat, care să ne aducă rezultate constante.”

Cu Rusia, campioana olimpică de la Rio, România are șansa să obțină și experiența necesară construcției, dar și puncte pentru grupa principală.