După un an complicat pentru gimnastica românească, sportul Nadiei revine în prim-plan. Cum stăm înaintea Campionatelor Europene de la Cluj?

Clujul se pregătește să găzduiască un eveniment major al gimnasticii internaționale. Campionatul European individual (masculin și feminin), prima competiție importantă după Olimpiadă, are loc între 19-23 aprilie în singurul oraș din România cu o infrastructură care poate susține un astfel de concurs. (Deși Bucureștiul trebuia să găzduiască concursul, a fost mutat la Cluj pentru că noua Sală Polivalentă din capitală nu a fost gata la timp.)

Evenimentul marchează începutul unui nou ciclu olimpic, care vine cu un nou cod de punctaj, cu fețe noi – gimnaste și gimnaști din noua generație, unii chiar în primul an de seniorat –, dar și cu nume consacrate care caută să-și conserve supremația. Marchează și aniversarea a 60 de ani de la prima ediție a campionatului european feminin – pe atunci numită Cupa Europei –, organizată tot în România, în 1957.

Sărbătoarea internațională nu vine însă într-un moment în care România să fie sigură de prezența pe podium, cum se întâmpla în trecut. Luna aprilie marchează și un an de când România a ratat calificarea la Jocurile Olimpice, unde a lipsit în competiția pe echipe pentru prima oară în ultimii 48 de ani. Nu putem privi Campionatul European fără să-l plasăm în contextul în care se află gimnastica românească post-Rio. Chiar Nadia Comăneci, numită ambasadoare a evenimentului, sublinia într-un interviu importanța acestui moment:

„Cred că este un moment extraordinar pentru noi, ca ţară, să organizăm un Campionat de acest gen. Gimnastica este un sport popular în România şi sperăm ca acest Campionat European să fie, totodată, o platformă de reînceput pentru a promova şi a avea noi succese în gimnastică.”

Înainte de a ne uita cu atenție la turneu și sportivii care ne vor reprezenta acolo, ne amintim cum a arătat ultimul an pentru gimnastica românească.

Context

În 2016, după 40 de ani de la 10-le Nadiei de la Montreal, 40 de ani în care echipa feminină a fost nelipsită de pe podiumul olimpic, gimnastele și gimnaștii români nu s-au calificat în competiția pe echipe de la Rio.

Au fost doar trei români în concursul individual: Cătălina Ponor (care a beneficiat de locul oferit țărilor necalificate) s-a clasat pe șapte în finala la bârnă, penultima din concurs; Andrei Munteanu (și el beneficiarul unui wildcard) a fost pe șase în finala la paralele, în timp ce Marian Drăgulescu (singurul calificat direct) a fost cel mai aproape de o medalie, dar a rămas pe patru, la egalitate de puncte cu medaliatul cu bronz.

S-a vorbit mult despre momentul zero în care a ajuns gimnastica românească. Unii i-au criticat pe sportivi, numind necalificarea o rușine sau o premieră nefastă. Alții, ca Nadia Comăneci, le-au luat apărarea, subliniind că decăderea de acum nu e nici vina gimnastelor, nici a antrenorilor, ci consecința unui sistem care nu funcționează de ceva timp. Lipsa antrenorilor, infrastructura slabă și desele accidentări sunt printre cauzele enumerate de fosta gimnastă pentru rezultatele de acum, rezultate pe care cei implicați în fenomen le-au anticipat și asupra cărora au încercat să atragă atenția de ani de zile.

„Mai devreme sau mai târziu, ecourile acelor lipse acumulate în timp trebuiau să se adune”, spunea și Mariana Bitag. „Din nefericire, s-au adunat acum. Gimnastica românească a mai trăit prin niște vârfuri, dar trebuie să reconstruim un sistem, dacă vrem să mai contăm în gimnastica mondială.”

2016 ne-a arătat și cât de divizată e gimnastica românească: într-un moment atât de dificil s-a împărțit în grupulețe, a lăsat orgoliile să domine și a aruncat vina dintr-o parte în alta, în timp ce Conducerea Federației nu doar că n-a reușit să dentensioneze atmosfera și să readucă liniștea, ba a amânat să anunțe o decizie privind gimnasta care va merge la Rio pe locul oferit echipelor necalificate, lăsând astfel zvonurile și comentariile să amplifice tensiunea din ambele tabere.

Reorganizarea post-Rio

Răspunsul Federației de Gimnastică după momentul Rio a fost să reorganizeze activitatea lotului olimpic feminin de senioare: au mutat baza de pregătire înapoi la Deva, casa gimnasticii românești, nelipsită din poveștile tuturor generațiilor care au urmat, povești care au inclus multe succese și medalii, dar și restricții și strictețe, lupta cu kilogramele, dorul de părinți și escapade după dulciuri.

Din 2011, gimnastele din lotul olimpic s-au pregătit la Centrul Olimpic de la Izvorani, unde erau însă departe de școală și de cadrele medicale, așa că în decembrie 2015 s-au mutat în București, unde au împărțit sala din Complexul Lia Manoliu cu lotul masculin. După Rio, s-au întors la Deva, care găzduiește și Centrul Olimpic de Pregătire a Junioarelor. Cu trei excepții: Cătălina Ponor, Larisa Iordache și Anamaria Ocolișan au rămas să se pregătească individual în București și se duc periodic la verificare la Deva, poate un prim pas spre un alt sistem.

A doua schimbare a fost a echipei tehnice. După o perioadă lipsită de stabilitate, în care la conducerea lotului feminin au alternat mai mulți antrenori –  soții Lăcrămioara și Cristi Moldovan, Bellu și Bitang, Lucian Sandu -, la cârma gimnasticii feminine a revenit Nicolae Forminte, care din 2015 se ocupă și de lotul de junioare. E a doua oară când Forminte coordonează lotul olimpic, după perioada 2005-2010.

La o primă vedere, nu pare însă un pas înainte. Într-un moment în care se vorbea de nevoia unui nou început, a unei schimbări și reconstrucții din temelii, gimnastele se întorc în același sistem centralizat controversat, sub coordonarea unei echipe tehnice care le numește pe sportive „elemente”:

”Noile principii de organizare răspund dorinței unanime de a asigura gimnastelor o pregătire unitară, cu un concept de pregătire unitar din punct de vedere metodologic și tehnic, mai ales la aparatul care suferim cel mai mult, paralelele. Dispunem de elemente de perspectivă, capabile să răspundă rigorilor unui program intens, talente care au posibilitatea unei ascensiuni valorice”, a spus noul antrenor coordonator Nicolae Forminte.

E adevărat, însă, că lipsa infrastructurii nu oferă posibilitatea unui sistem descentralizat, și că nici soluții de antrenorat nu sunt prea multe. Mulți antrenori au plecat în străinătate, unde au pus bazele altor sisteme de succes. Dar nu poți să nu te întrebi care e, totuși, schimbarea și strategia de viitor a gimnasticii românești. (O soluție a fost propusă de Mariana Bitang și Octavian Bellu, prin campania „Țară, țară, vrem campioane”, despre care am scris aici.)

Campionatul European

Un campionat european înseamnă totuși un spectacol, mai ales într-un sport atât de iubit cum e gimnastica în România. Dacă e folosit, comunicat și vândut bine, poate atrage din nou copiii și poate șterge din imaginea negativă construită de scandalurile și ratările din ultimul an. Poate fi ocazia de a învăța din exemplele și poveștile de succes ale altor țări și de a analiza mai bine unde am greșit și ce putem schimba, pentru a avea un viitor mai senin.

A șaptea ediție a Campionatului European va aduce la Cluj 295 de gimnaste şi gimnaşti (178 de băieți și 117 fete) din 37 de ţări. Vor lipsi vedete ca Aliya Mustafina, din Rusia, care a luat o pauză ca să-și întemeieze o familie, sau Giulia Steingruber, din Elveția, care se recuperează după o accidentare. Absența lor deschide însă ușa unor gimnaste tinere, în ascensiune, cum sunt rusoaicele Seda Tutkhalyan (17 ani) și Angelina Melnikova (16 ani), campioană europeană la junioare și cu echipa la senioare și câștigătoarea argintului pe echipe la Rio, olandeza Eythora Thorsdottir (18 ani), surorile Ellie și Becky Downie, franțuzoaica Marine Boyer (16 ani, locul patru în finala la bârnă de la Rio) sau Elisa Meneghini, din Italia. Dar concursul oferă și șansa unor junioare promițătoare care intră în primul an de seniorat să câștige experiență la o primă competiție importantă.

România va fi reprezentată, cel mai probabil, de Cătălina Ponor, Larisa Iordache și Anamaria Ocolișan, iar pentru a patra poziție, Forminte va alege dintre Laura Jurca, Olivia Cimpian și Ioana Crișan, ultimele două – medaliate cu bronz pe echipe la Europenele de junioare de anul trecut -, aflându-se în primul an de seniorat.

În concursul masculin sunt aşteptaţi campionul european, mondial și olimpic Oleg Verneaiev (Ucraina) sau britanicul Nile Wilson (campion european și medaliat cu bronz la Rio la bară fixă). Din echipa masculină a României sunt în cursă Marian Drăgulescu, Andrei Ursache, Marius Berbecar, Cristian Băţaga, Adelin Kotrong sau Laurenţiu Nistor. Andrei Muntean nu va participa, nefiind refăcut după o operație la umăr.

Pronosticul Nadiei despre concursul feminin: “Cele mai mari șanse le avem la individual compus, cu Larisa Iordache, tot cu ea la sol și la bârnă, iar la bârnă şi cu Ponor, dacă își face programul pregătit. În rest, tot ce vine în plus este un bonus.”