Perdeaua din pudră de magneziu, țipetele cățărătorilor care cad pe saltea înainte să atingă topul, ariciul de la papucii de cățărat ca soundtrack, peria de curățat prize, palmele bătătorite și bandajate. Încurajările, încercările. 30 de trasee au încercat într-o sâmbătă ploioasă iubitorii de verticale și surplombe, la Trofeul României la Bouldering (etapa a III-a), în Fabrica de Cățărat din București.
Boulderingul a apărut inițial ca o formă de antrenament pentru alpiniști, însă prin anii ’40 s-a dezvoltat prin grupuri de cățărători care-l practicau separat și organizau competiții specializate. Boulderingul e o cățărare pe un perete de 5-6 metri maximum, pentru care nu e nevoie de ham sau coardă. Toate mișcările se bazează pe forță, dinamică și tehnică, iar traseele sunt cunoscute în comunitate ca „probleme” pe care fiecare cățărător încearcă să le rezolve.
Competițiile de bouldering au un sistem de punctaj care ține cont de câte trasee termină fiecare, dar sunt deschise și începătorilor care vor să-și testeze limitele corpului, care poate abia s-au apucat de cățărat la sală sau pe stâncă. Concursurile sunt și ocaziile perfecte de cunoscut oamenii care respiră bouldering, dar și prilej de cerut sfaturi și furat mișcări.
Ultima etapă a Trofeului are loc pe 27 februarie, la aceeași Fabrică de Cățărat, deschisă celor care vor să încerce sau să privească.
Amenajatorii traseelor de sâmbătă, 13 februarie: Silviu Corciovei, Viorel Ene și Costin Enache.
*
Am văzut și noi în Fabrica o parte din oameni la treabă. Să-i cunoaștem.
