De la tocuri la crampoane: mare iubitoare de modă, Alexandra Moise se pregătește să intre în lumea dură a impresariatului în fotbal

Dacă îi vezi cover-ul “glamour” de pe contul de Facebook și pozele de profil, în care zâmbește larg, ca un veritabil fotomodel, ori dacă citești primele sale postări de „fashionista” de pe blogul personal (alexandramoise.wordpress.com), nici prin cap nu îți trece care e, de fapt, marea pasiune și – fără îndoială – viitoarea meserie a Alexandrei.

Căci, dincolo de strălucirea diamantelor de pe fotoliile de piele desprinse din prezentările de modă de la FashionTV, dincolo de căciulile și de hanoracele „comfy” marca Porc-a-Porter, dincolo de jeanșii skinny și de ghetele de rockeriță cu accent hardcore, în care pozează dezinvolt în drum spre National Gallery din Copenhaga, stă, de fapt, o tânără ai cărei pereți din camera copilăriei și adolescenței de la Tășnad erau tapetați cu biletele zecilor de meciuri de fotbal văzute din tribună.

Meciuri unul și unul, nu mofturi: derby-uri de campionat și finale de Cupa României, dueluri de neuitat din Champions League sau meciuri ale echipei naționale de fotbal.

Au trecut aproape 10 ani de la primul ei joc pe viu, o finală de Cupă la Timișoara, prin 2007. Mare iubitor de fotbal trăit de-adevăratelea, Mircea Moise s-a trezit în vizită la niște rude chiar în ziua când, pe Bega, se juca ultimul act al Cupei României. Nu juca Dinamo, echipa sa de suflet, dar fotbalul e fotbal și spectacolul e spectacol, așa că Mircea n-a stat prea mult pe gânduri și a luat bilete la meci. Nu doar lui, însă, ci și fetei sale de 11 ani. S-a gândit, așa, mai mult să o scoată în lume, dar Alexandrei i-a plăcut atât de mult pe stadion, încât povestea aceasta cu fotbalul avea să devină complicitatea cea mai frumoasă și mai plină de emoții dintre tată și fiică.

“Între mine și tata”

“Atunci am văzut prima oară o galerie ‘live’ și atunci am simțit prima oară atmosfera de pe stadion. A fost ceva super tare”, îmi povestește Alexandra. De atunci, de câte ori a avut ocazia, Alexandra a mers pe stadion. “Nu sunt genul meciurilor văzute online sau la televizor. Majoritatea amintirilor legate de fotbal le am de pe stadioane, la meciurile unde mergeam cu tata. E un sentiment frumos și foarte special, care mi-a dăruit foarte multe amintiri dragi”, spune tânăra studentă.

Stă pe gânduri când o întreb dacă împărtășea pe atunci, în pragul adolescenței, proaspăta ei pasiune pentru fotbal cu prietenii sau cu prietenele de joacă ori colegii de școală. “Nu vreau să mint, dar nu țin minte să fi avut discuții foarte profunde pe această temă cu colegi sau prieteni. Acum că mă gândesc, realizez că era o chestie de familie, între mine și tata. Cred că el a fost alături de mine la fiecare meci.”

Fotbalul și cultura generală

“Tata m-a învățat și mi-a explicat absolut tot despre fotbal. Plus că, tot uitându-ne la meciuri televizate, am mai prins una-alta. E informație, la urma-urmei, ține puțin și de cultura generală”, crede Alexandra.

“La noi în casă sportul a fost mereu la loc de cinste. Chiar și soția se mai uită la câte un meci. Ne place să călătorim și am fost de multe ori chiar și în străinătate la jocurile echipelor românești”, povestește Mircea. Cât despre cum i-a explicat fetei sale cum e cu ofsaidul… “Să nu-ți imaginezi că țineam ședințe tehnico-tactice în sufragerie”, îmi răspunde, amuzat, Mircea Moise.

De la el, Alexandra a moștenit nu doar dragul de fotbal, ci și dragostea pentru Dinamo. “Îmi plăcea foarte mult cum juca, pe vremuri, Corvinul lui Mircea Lucescu. Când jucătorii de acolo, în frunte cu Andone, Rednic și Klein, au plecat la Dinamo, m-am atașat de echipă”, își amintește Mircea.

Alexandra s-a molipsit cu acest microb, iar autografele primite de la Cătălin Munteanu, Bogdan Lobonț și Ionel Dănciulescu stau la loc de cinste în colecția cu amintiri de neuitat de pe stadioane.
“Pe măsură ce am crescut, complexitatea jocului și competitivitatea lui m-au făcut să mă apropii și mai mult de fotbal. Plus că am ajuns să văd niște legende din domeniu, fapt care mi-a îmbogățit extraordinar cultura sportivă. Chiar e o parte foarte frumoasă din viața mea”, îmi spune, cu nostalgie, Alexandra.

Studiază de un an la Copenhaga și recunoaște că îi cam lipsește experiența stadionului. “Mi-e dor să mai adaug câteva bilete la colecția de pe perete”, glumește ea.

A fost cu Mircea la meciurile de Champions League ale lui CFR Cluj, a văzut de mai mult ori echipa națională de fotbal, pe Dinamo a urmărit-o cât de des s-a putut, mai ales în deplasările din Ardeal, care îi erau mai la îndemână pe când locuia cu părinții la Tășnad, în județul Satu Mare.

“Fiecare meci a reprezentat o experiență frumoasă pentru mine. Și fiecare meci a fost special în parte. Am apucat să văd niște legende ale jocului, fapt care mă face să mă consider extraordinar de norocoasă. Plus că i-am prins pe Lobonț, pe Dănciulescu, pe Niculescu, pe Nicoliță sau Tătărușanu, am apucat să văd echipe naționale străine…”.

Când pasiunea devine carieră

Acum, însă, Alexandra are alte meciuri în minte. Nu mai sunt meciuri cu nume mari ale fotbalului, dar sunt încă mai importante. Căci le va organiza ea însăși, în cadrul unui proiect dezvoltat prin intermediul Organizației Studenților Academiei de Business din Copenhaga. “Să vin să studiez la Copenhaga a fost o decizie spontană, total neplanificată. S-a dovedit a fi, însă, una dintre cele mai bune decizii luate până acum”.

Alexandra pregătea un proiect pentru facultate când i-a venit ideea organizării, ca la carte, a unui campionat de fotbal universitar. Atunci a realizat că poate lega experiența universitară de marea sa pasiune, fotbalul.

“Urmează să avem o întâlnire cu departamentul de Business. Deja am găsit locul unde se va juca, sperăm doar să fie OK cu sponsorii. Campionatul se va desfășura într-o zi de weekend. Am decis să fie patru echipe incluse și, din moment ce terenurile sunt contra-cost, am decis să facem meciuri scurte. Eu plănuiesc să fiu alături de fiecare echipă în parte, să discut cu ei și să văd cum plănuiesc să procedeze, ce tactică de joc vor să abordeze, va fi o implicare din care, consider eu, voi avea foarte multe de învățat”, rezumă Alexandra planul său.

“Momentan studiez partea de marketing, publicitate și drept al afacerilor, iar dacă totul va merge conform planului, începând cu februarie anul viitor mă voi putea înscrie la profilul Sports Management, unde se studiază intens marketingul şi managementul sportiv, industria şi etica sportivă, noţiuni de drept utilizate în mediul sportiv şi teorii, practici şi metode folosite în lumea sporturilor pentru a promova şi gestiona o echipă de fotbal. E foarte interesant, mai ales că am posibilitatea de a pune în practică tot ce învăţ. Profesorul care predă Marketing Internaţional lucrează de 20 de ani pentru Carlsberg și a făcut strategii de marketing pentru FIFA, Manchester United sau Liverpool. Ține niște cursuri absolut fascinante”, explică Alexandra.

Tânăra studentă e cât se poate de hotărâtă: “Managementul sportiv este unica mea opțiune de carieră”. În vară va intra ca intern la The Royal Sport Management din Danemarca și va învăța regulile de bază ale impresariatului sportiv. Ce va fi mai apoi – dacă va rămâne la impresariat, dacă va merge pe organizare de competiții ori dacă va conduce un club de fotbal – nu știe. Viața e imprevizibilă, întocmai ca un meci de fotbal. Important e un singur lucru, pe care Alexandra l-a învățat în serile pe stadion cu tatăl său: să nu-ți pierzi niciodată pasiunea.