Am pierdut o bătălie, nu și războiul. Trei idei după semifinala Franța – România

1. Nu știu alții cum sunt, dar mie mi-au plăcut la nebunie aceste două zile și n-o să las rezultatul să mi le strice. A fost o luptă pe viață și pe moarte, nimeni nu s-a dat în lături de la nimic și din punctul meu de vedere, toată lumea care a intrat pe teren a dat tot ce-a putut la momentul ăla. Cum, și Miki? Da, și ea. Și Irina, și Moni, și Simona, și nu în ultimul rând, suporterii. Weekendul ăsta fost un spectacol, o nebunie, o sursă de efervescență, trepidație și solidaritate cum nu prea găsești pe toate drumurile în țărișoara noastră. Deci să primim, să semnăm, și să mergem veseli la culcare, că ne așteaptă o săptămână nouă. Mă rog, nu înainte de a termina articolașul ăsta.

Da, am pierdut, dar am pierdut după niște meciuri titanice – toate cele trei de azi au avut nevoie de decisiv. Simona a stat cinci ore și ceva azi pe teren și ieri alte două, și-a luat o căzătură și s-a lovit la șold la sfârșitul setului unu cu Garcia, Irina și-a scrântit glezna în meciul ei de simplu, suporterii au răgușit, iar noi am epuizat toate epitetele pământului din fața televizoarelor.

2. Totuși, întrebarea care se pune după fiecare înfrângere este: ”Se putea face mai mult?” Hai s-o punem și să ne-o luăm de pe inimă. Nu-mi place să am prea multe certitudini în general în viață – devii suspect și enervant – dar la felul cum a jucat Garcia azi cu Simona, am certitudinea că oricine ar fi intrat cu ea ieri ar fi pierdut: putea Segărceanu să se nominalizeze pe sine însuși în tandem cu Cosac și cu Țiriac pe post de sfătuitor, indiferent ce ar fi ales cred că scorul după prima zi n-avea cum să fie altul decât 1-1.

Spuneam ieri că întâlnirea va fi decisă de meciul dintre jucătoarele nr. 2, și așa a și fost. Parmentier a fost cheia silențioasă a acestei semifinale, pentru că a făcut posibilă victoria semnată Garcia și Mladenovic la dublu. Parmentier nu-i o jucătoare pe care s-o urmăresc în mod special – dar azi am fost surprinsă de cât de bine a jucat, mult mai bine decât îmi aduceam eu aminte că e capabilă. E drept, zgura e suprafața ei preferată, e clasată aproape de top 50 și pare genul care se însuflețește când joacă pentru țară și popor. După ce Mihaela a pierdut de ieri și mulți fani indignați i-au cerut capul, Segărceanu a riscat și a introdus-o pe Irina la simplu. A fost o alegere legitimă: Begu a luptat și s-a ținut de Parmentier o vreme, dar diferența a făcut-o până la urmă rezistența fizică. Bandajată la genunchiul drept cu care a tot avut probleme, Irina n-a mai făcut față în decisiv, spre sfârșitul căruia s-a și accidentat la gleznă.

Acum, fanii indignați îi reproșează că introducând-o azi la simplu, Segărceanu i-a anulat Irinei participarea la meciul de dublu. Asta stă în picioare doar dacă cineva poate garanta în vreun fel că Irina+Monica ar fi jucat mai bine decât Simona+Monica. Practic, Segărceanu avea de ales pentru partenera lui Moni între o jucătoare vulnerabilă fizic (Irina), una cu moralul scăzut (Miki), una care avea să fie obosită (Simona) și una cu care Moni n-a mai făcut pereche de nu știu când (Raluca).

Citește continuarea articolului pe Treizecizero

FOTO: Sorin Pana/Sport Pictures