„Aveți mult talent în România, dar handbaliștii trebuie ajutați să crească.” O radiografie a handbalului românesc, prin ochii spaniolului care antrenează portarii celor două naționale

Medaliat cu bronz la Jocurile Olimpice din 1996, cu Spania, fostul portar Jaume Fort Mauri lucrează din acest an cu portarii naționalelor României, feminină și masculină, dar este responsabil și de dezvoltarea tinerelor generații.

Aducerea lui în handbalul românesc face parte dintr-un proiect pe termen lung al Federației. Așa cum și Ambros Martin, selecționerul naționalei feminine, și Xavier Pascual, antrenorul băieților, au în vedere și creșterea tinerelor generații, și Jaume Fort încearcă să dezvolte un sistem pentru portarii români. Colaborarea sa cu Federația Română de Handbal a început înainte de Jocurile Olimpice de la Rio, cu echipa feminină de senioare. A fost apoi alături de naționala universitară la Campionatul Mondial Universitar, unde România s-a clasat pe doi, iar recent s-a alăturat și echipei masculine.

Între două acțiuni cu naționalele României – meciurile lotului masculin din preliminariile Campionatului European și Trofeul Carpați – antrenorul spaniol ne-a povestit despre cum încearcă să creeze un sistem uniformizat de pregătire a portarilor români, despre provocarea de a schimba paradigma din succesul pe termen scurt în proiecte pe termen, despre mentalitatea jucătorilor și despre cum formezi un portar bun.

Cu ce planuri a venit Jaume Fort în România

Jaume Fort spune că obiectivul de a dezvolta nivelul portarilor români, la toate nivelurile, feminine și masculine, este o provocare mare, dar și foarte interesantă, pentru că vede foarte mult potențial în handbalul românesc. „Aveți mult talent în România, dar sunt și multe de făcut. Trebuie să lucrăm conform acelorași concepte, trebuie ca toată lumea să meargă în aceeași direcție, să existe o înțelegere între cluburi și Federație, iar jucătorilor să le fie oferite condiții mai bune de dezvoltare pe toate palierele: fizic, tactic și mental.”

Primul lucru pe care simte că trebuie să-l facă e să găsească o cale de mijloc, un sistem uniformizat după care să se ghideze toți – cluburi, federație, antrenori, jucători. Momentan simte că lucrurile nu funcționează cum trebuie: de exemplu, dacă merge într-un centru de antrenament al Federației nu e sigur că o să găsească acolo cei mai buni portari din țară. „Unele cluburi nu lasă jucătorii să meargă acolo, asta e genul de situație care trebuie rezolvată, pentru că e în beneficiul comun. Nu spun nimănui ce trebuie să facă, doar cer o înțelegere între cluburi și federație, trebuie găsită o cale de mijloc.” De asta, dincolo de contactele pe care le-a avut deja cu Federația și staff-ul din jurul ei, va fi nevoie să fie cât mai aproape de cluburi, să vorbească cu antrenorii și cu antrenorii de portari, acolo unde există.

Pe lângă acțiunile cu echipele naționale, Jaume vine des în România pentru stagii de pregătire cu portarii tineri – cei de echipele de cadeți, juniori și tineret. Dacă pe cei din echipele de seniori îi poate urmări de acasă, din Barcelona, prin intermediul înregistrărilor video, la juniori nu are acces la atât de multe resurse video ca să-i poată descoperi și monitoriza. Își propune să fie prezent cam 150 de zile în următoarele nouă luni în România și să studieze cât mai mult în Spania, ca atunci când vine în țară să fie eficient din prima zi; să știe care sunt punctele puternice și slăbiciunile fiecăruia și ce exerciții trebuie făcute pentru a-i îmbunătăți.

În plus, îi place să fie cât mai apropiat de fiecare portar, să aibă discuții individuale, să petreacă timp cu ei ca să-i cunoască și să le dezvolte programe individuale. Iar când e departe și le urmărește meciurile de la echipele de club, le scrie mesaje de încurajare, cum i-a trimis Paulei Ungureanu înaintea meciului din Ligă cu Gyor, iar la final le dă sfaturi tehnice bazate pe cum au evoluat: la ce să fie atenți pe viitor, în ce momente au fost prea înceți, cum să fie mai bine pregătiți pentru anumite faze.

„Încerc să dezvolt o relație apropiată cu fiecare portar, îmi place să vorbesc cu ei, să-i cunosc, să aflu de ce se tem, unde se simt în siguranță, ce situații trebuie să îmbunătățească.”

Iar în săptămânile în care a lucrat cu naționala feminină, fetele spun că au apreciat nu doar sfaturile lui tactice, ci și jovialitatea, optimismul și încrederea pe care le-a dat-o.

Ce ar schimba în handbalul românesc

În primul rând, Jaume spune că și-ar dori ca jucătorii tineri să joace mai mult chiar și în meciuri importante. „Aici e problema, mereu când vin aici îmi pun mâinile în cap și spun: Wow, cât talent e aici, dar e nevoie să facem ceva.”

Ar fi important, crede spaniolul, ca între portarii tineri să existe o concurență sănătoasă, să se motiveze unul pe altul, să se dezvolte și să ridice, astfel, întregul nivel. „Dar pentru asta, trebuie să convingem și cluburile. În primul rând jucătorii, să urmeze un program, să se gândească pe termen lung. Uneori nu iau cele mai bune decizii când aleg echipe la care câștigă mai mulți bani, dar nu joacă. Trebuie deci să vorbim cu managerii, cu anturajul jucătorilor, cu familiile, cu antrenorii, și să vedem ce e mai bine pentru ei pe termen lung. Dar sigur că decizia finală e a jucătorilor.”

Apoi, pe lângă nevoia de a crea un sistem, spaniolul crede că e vorba și de schimbarea mentalității, mai ales a jucătorilor. „E necesar ca ei să înțeleagă cât mai repede că e în interesul lor să se antreneze cât de bine pot și să urmeze programul, să gândească pe termen lung. Știu că toți au presiuni pe termen scurt, să câștige acum, azi și aici. Dar proiectul la care lucrăm acum e pe termen lung, ne uităm la Tokyo 2020. Și pentru asta trebuie să oferim jucătorilor tineri mai multe șanse, iar jucătorii tinerii trebuie să fie conștienți de asta și gata să folosească fiecare minut pe care îl primesc.”

Sunt și lucruri care funcționează, pentru că la vârstele mici sunt copii foarte talentați. Dar pentru ca acest potențial să fie adus la echipele de seniori, cât mai aproape de echipele de top din Europa, e nevoie de răbdare, spune spaniolul, nu de soluții de moment.

Cum formezi un portar bun

Deși vede în România mulți portari talentați, Jaume spune că talentul ajută, dar nu e suficient. „Trebuie să muncești din greu, zi de zi. Asta încerc să le explic celor tineri. Ei văd portari ca Gonzalo Perez de Vargas (portarul Barcelonei), vor să fie ca ei, dar trebuie să înțeleagă că oamenii ăștia s-au antrenat și au muncit în fiecare zi de foarte mici. Și nu doar mergând la sală, ci au făcut eforturi reale de a se îmbunătăți tehnic, tactic, fizic, mental, cu atenție pentru odihnă și alimentație. Fiecare aspect e important.”

Pe lângă talent și muncă, e vorba și de responsabilitate. Când l-am întrebat de jucătoarele tinere cu care a lucrat deja la naționala României, ca Denisa Dedu sau Yulia Dumanska, Jaume a spus că are așteptări mari de la ele și că le va fi alături, dar că trebuie să-și asume responsabilitatea propriei pregătiri. El le poate împărtăși din experiența sa, le poate da sfaturi și ajusta programul, dar spune că nu va fi acolo, zi de zi, ca un polițist, să le spună ce trebuie să facă. „Ele trebuie să învețe să exploateze la maxim fiecare minut în care joacă și fiecare antrenament. Să se bucure, să se comporte ca profesioniste, să muncească mult, tactic dar și fizic. Eu sunt dispus să muncesc cu ele, să urmărim înregistrări video, să vedem ce fac bine și ce pot îmbunătăți. Dar, da – am așteptări mari de la tinerele voastre portărițe.”

Întrebat și de calitățile Paulei Ungureanu, ne subliniază un alt element important în formarea unui portar bun: încrederea în sine. „Paula e o personalitate”, spune. „Are multă experiență, deci și încredere în ea. Mentalitatea de învingător e importantă și trebuie să vedem cum dăm mai departe această încredere și tinerelor generații.”

„Portarii buni trebuie să-și arate personalitatea în poartă, să nu se teamă, să influențeze jocul în orice moment, intimidând adversarii. Trebuie să fie puternici psihic, să fie tot timpul conectați la meci și să fie conștienți că pot fi printre cei mai buni. Ăstia sunt, poate, cei mai dificili pași.”

Iar această încredere – care trebuie să însoțească abilitățile tehnice – se poate învăța și ea, spune Jaume. Dar e nevoie de oameni pregătiți care să lucreze cu jucătorii, de mici. „Vorbim mereu de cât de important e să ai un portar bun în handbal, chiar doi. Fiecare echipă de top are doi portari foarte buni. Dar cât investești în pregătirea lor? Și trebuie să începi de la vârste mici, cu antrenamente specifice de la 13-14-15 ani.”

Despre handbalul spaniol

Având în vedere că viitorul celor două naționale ale României stă în mâinile a doi antrenori spanioli, l-am întrebat pe Jaume ce are special handbalul din Spania. „Cred că suntem buni în a scoate ce e mai bun din fiecare portar, din fiecare jucător, în general. Suntem obișnuiți să lucrăm cu jucători tineri și cred că suntem buni la aspectele tactice. Jucătorii spanioli nu sunt așa puternici fizic sau așa de rapizi ca alți jucători europeni, așa că trebuie să folosim alte arme. Cred că am reușit să dezvoltăm și o mentalitate de învingători. Am avut o lungă perioadă când n-am avut ocazia să câștigăm medalii cu naționalele, dar asta s-a schimbat în urmă cu ceva ani, iar acum suntem printre favoriți la orice turneu. Cumva, știm cum să facem asta.”

Își dă seama că în România e nevoie de oameni care să încurajeze această mentalitate și spune că e trist când aude de la prietenii din handbalul de aici că sunt pesimiști sau dezamăgiți de ce se întâmplă. „Ce e bine când vii din altă țară e că nu ești influențat de aceste povești din trecut sau intrigi din interior. Pentru că nu-ți pasă. Sunt aici, am fost angajat să-mi fac treaba și o s-o fac consecvent, până mi se spune să mă opresc și să mă duc acasă”, spune spaniolul râzând.

Până atunci, abia așteaptă să lucreze cu cei doi selecționeri, Ambros Martin și Xavier Pascual, foștii săi adversari pe terenul de handbal. „Îi cunosc pe amândoi foarte bine, ne știm de ani de zile, am jucat împotriva lor acum 35 de ani. E amuzant că acum suntem aici, muncind împreună în România, dar așa e viața. Suntem toți motivați să luptăm și să dăm tot ce avem mai bun. Sper să putem îmbunătați situația; știm că e multă presiune, dar cerem și puțină răbdare.”

După un debut cu succes în stafful naționalei masculine, care a câștigat ambele meciuri din preliminariile Europeanului, cu Belarus și Polonia, Jaume Fort se va reîntâlni cu senioarele României la Trofeul Carpați care are loc pe 26 și 27 noiembrie, la Cluj, urmând să plece apoi la Campionatul European din Suedia.