Bun venit la circul lui Neymar! Cu bune și cu rele, Brazilia sparge zidul costarican, evită soarta Argentinei

Danny Coposescu 22 iunie 2018

Încă de aseară, am învățat multe despre povara individului excepțional într-un sport de echipă. Studiul de caz pe Messi a strâns toate aspectele sub umbrelă: cel psihologic, ilustrat de migrena declanșată de stres chiar înainte să se încheie imnurile; cel practic, demonstrat de disfuncția totală din jocul echipei; și cel cultural, exprimat implicit sau explicit în fiecare lamentare din presa argentiniană.

Astăzi a urmat seminarul de aprofundare. Într-un meci jucat mai degrabă între Neymar și arbitrul Björn Kuijpers decât pe teren, Brazilia a reușit cumva să-și păstreze concentrarea și și-a primit răsplata într-un final.

Brazilia 2-0 Costa Rica

Olandezul Kuijpers e cunoscut pentru toleranța foarte scăzută față de cabotinajul pe care-l au ca hobby unii jucători. De vreme ce Neymar privește întreaga artă a apărării ca pe o negare a dreptului său divin asupra mingii, nu se puteau două persoane cu interpretări mai incompatibile asupra regulilor de joc. Duelul de-a dreptul captivant dintre cei doi a început cu prima alunecare a unui fundaș costarican.

Brazilia se înclină natural spre stânga, deci s-au văzut multe alunecări. Oricum ar fi trecut în acte, Marcelo își petrece majoritatea timpului în jumătatea adversă. El și Neymar își atrag ca un magnet coechipierii în acel flanc, unde combinațiile rapide la care contribuie și Coutinho pot părea imposibil de oprit.

Dar nu când adversarul e atât de bine organizat încât probabil se și culcă într-o așezare 3-4-3, iar piesa principală a mecanismului tău nu e încă reparată complet. Păzit cu religiozitate de Gamboa, plus două-trei alte tricouri albe, Neymar a căzut previzibil în obișnuitul cerc vicios: fault – îmbufnare răsfățată – răzbunare cu mingea la picior – fault. Și de la capăt. Tite neagă categoric că l-ar fi mustrat pentru tendința asta: „Nici vorbă, toată lumea știe că trebuie să joace pentru echipă, dar el e un geniu și nu vreau să-i iau inițiativa.‟

Însă am văzut de nenumărate ori filmul ăsta și e greu să argumentezi ca nu are efecte nocive asupra planurilor la care selecționerul muncește din greu. Mai ales când apare un adversar neașteptat. Kuijpers s-a hotărât rapid că n-are chef de bilete la circul decarului, dar a devenit involuntar unul din actorii principali. Camerele au căutat cu deliciu telenovelist dialogul dintre scandalizarea permanentă a lui Neymar și gesturile disprețuitoare ale centralului, care i-a refuzat aproape orice apel. E greu să rămâi concentrat când exasperarea te consumă și asta s-a văzut în două ratări enorme la poarta lui Keylor Navas, în formă mare la Sankt Petersburg. Dar apoteoza a venit în minutul 78, când brazilianul s-a mai opintit într-un ultim efort actoricesc. Păcăleala din careu a părut reușită, până să intervină VAR. În loc de penalti, Neymar s-a ales cu impresia că trăiește un fel de coșmar personal.

De fapt, două puncte din două meciuri ar fi fost un coșmar pentru întreaga echipă. Dar talentul din naționala lui Tite are profunzime. Iar Coutinho continuă să se distingă, fără să facă mare tam-tam. După bijuteria marcată contra Elveției, tot el a salvat situația cu golul eliberator din minutul 91. 

Epuizați fizic și mental, costaricanii au cedat și barajul din fața lui Neymar s-a spart în sfârșit. După primul său gol la Mondialul rus, s-a deschis și robinetul de lacrimi. În contextul psihozei colective de acum patru ani, nu e o imagine care să le aducă amintiri plăcute suporterilor. Tite și ai săi au scăpat de un scenariu de groază. Dar când vine vorba de partea mentală, rămân semne de întrebare.

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.