Champions League începe cu câteva meciuri mari și o singură întrebare: cine poate încurca pe Real Madrid? Căutăm printre favorite

Vlad Dumitrescu 11 septembrie 2017

Grupele UEFA Champions League încep marți și miercuri, 12-13 septembrie, și între primele meciuri interesante apar Barcelona – Juventus, AS Roma – Atletico Madrid, Tottenham – Dortmund sau Bayern – Anderlecht (cu doi români printre belgieni).

Cu toate astea, pare că întrebarea fără răspuns rămâne aceeași: cu cine va juca Real Madrid finala? Iată cum se prezintă principalele favorite:

Real Madrid

Anul trecut se spunea că dacă este vreo echipă în stare să câștige Champions League de două ori la rând, aceea e Real Madrid. Ei bine, dacă este vreo echipă care ar putea face hat-trick-ul, aceea este, ați ghicit, Real Madrid. Echipa lui Zidane pare că și-a găsit în sfârșit o identitate – și încă una câștigătoare.

Dacă Barcelona lui Guardiola încheia un ciclu de patru ani plini de succes în 2012, Madridul, după trei trofee UCL în ultimii patru ani, pare că este abia la început. Lotul este probabil printre cele mai puternice din istoria clublui și este completat de viziunea extraordinară a unui antrenor aflat la început de carieră, dar care știe să abordeze vestiarul cum nu se poate mai bine. În plus, viitorul echipei arată grozav, dacă ne uităm la tinerii care impresionează deja: Isco (25 de ani), Raphael Varane (24), Marco Asensio (21), Theo Hernandez (19), Mateo Kovacic (23), Dani Ceballos (21), Marcos Llorente (22).

Zilele „galactice” ale Realului sunt de mult apuse. Au fost înlocuite cu o strategie de achiziții (mai) inteligentă, care i-a pus pe madrileni într-o poziție avantajoasă față de toate celelalte mari echipe ale Europei. Sosirile lui Dani Ceballos și Theo Hernandez sunt reprezentative pentru noua direcție, iar primele scăpări din La Liga vor fi trecute cu ușurință la capitolul „Derapaje„. E mai bine să le ai la începutul sezonului decât la finalul lui, iar Zidane și ai săi au învățat asta perfect în ultimii ani.

PSG

Înfrângerea cu 6-1 de pe Camp Nou din sezonul trecut și eliminarea în fața lui Manchester City cu un sezon înainte au pictat un tablou sumbru în capitala Franței: toate investițiile grupului din Qatar în PSG n-au putut aduce nimic mai mult decât sferturile de finală în Champions League. Așa că patronii clubului din Paris au continuat, cu încăpățânare, să facă ceea ce știu ei mai bine: s-au scotocit prin buzunare și au investit sume caraghioase istorice pentru a îmbunătăți și mai departe lotul.

Acum, venirea lui Neymar pare că anunță în sfârșit intrarea PSG în elita celor mai bune cluburi din lume. Brazilianul avea nevoie de o echipă, poate chiar un campionat care să fie construit în jurul său și faptul că a ales Franța indică cumva progresul făcut de Ligue 1 în ultimii ani. Adăugăm aici și sosirea lui Mbappe la Paris, probabil cel mai promițător tânăr din fotbalul mondial la ora actuală și deja se conturează un atac letal al parizienilor: Mbappe, Cavani și Neymar. Cine-și mai amitește, în condițiile astea, de MSN?

Numai că dacă-n atac situația e mai mult decât bună, în poartă lucrurile nu sunt deloc clare. Au fost foarte multe discuții înainte de începerea sezonului pentru că nu se știa cine va fi opțiunea principală: Kevin Trapp sau Alphonse Areola? După ce Trapp a avut un sezon secund mai bun, dar tot neconvingător la PSG, Emery a ales să meargă pe mâna francezului crescut de club. Până acum însă, Areola a dat la schimb câteva performanțe mixte. Achiziția unui alt portar de clasă ar putea fi viitorul obiectiv pentru clubul din capitala Franței, care și-a propus să prindă măcar sfârșitul de aprilie în Liga Campionilor.

Barcelona

A fost o vară tumultoasă în inima Cataloniei. A spune că suporterii Barcelonei sunt nemulțumiți de transferurile din această vară ar fi o afirmație modestă. Neymar a plecat, Veratti nu a venit; în schimb, a venit Paulinho, din China. În plus, Barcelona tocmai a cheltuit 105 milioane de euro pentru Ousmane Dembélé, un fotbalist talentat, cu siguranță, dar care are doar 20 de ani. Totul pare făcut în grabă, din panică și nu ca urmare a unei strategii de transferuri gândită dinainte.

Cu toate acestea, Barcelona are trei victorii din trei în La Liga fără gol primit. Achizițiile, atât de criticate, au început sezonul bine. Nelson Semedo acoperă foarte bine terenul folosindu-și viteza, Gerard Deulofeu a avut prestații bune până acum în campionat, iar în victoria cu 5-0 contra lui Espanyol din weekend, Dembele a debutat cu un assist pentru Suarez. Evoluția uruguayanului, care revine după o accidentare, a fost destul de palidă în derbiul catalan, însă este de așteptat ca situația să se schimbe odată ceva fi apt sută la sută.

Apoi, cine o va scoate pe Barcelona din calculele semifinalelor?

Juventus

Progresul lui Juventus din ultimii ani nu a fost deloc întâmplător. Succesul este consecința unei campanii de achiziții inteligente, cu jucători aparent blazați sau aflați la sfârșitul carierei, dar care au avut prestații excelente în tricoul „Bătrânei Doamne”. Totul a început cu transferul care l-a făcut pe Buffon să exclame că Dumnezeu există: achiziția lui Andrea Pirlo în 2011. De atunci, Juventus a câștigat șase titluri consecutive în Serie A și a jucat două finale de Champions League.

Revenind la prezent, Juve a rămas fără două piese importante în noul sezon: Leonardo Bonucci (plecat la AC Milan) și Dani Alves (PSG). Dar să ne amintim totuși că Juventus a pierdut de-a lungul timpului jucători ca Andrea Pirlo, Arturo Vidal, Carlos Tevez, Alvaro Morata sau Paul Pogba și cu toate acestea, a continuat să progreseze de la sezon la sezon.

O echipă cu Gonzalo Higuain și Paulo Dybala în lot va fi întotdeauna printre pretendentele la Champions League, mai ales când printre jucătorii cumpărați în această vară apar nume importante precum Douglas Costa, Mattia de Sciglio, Federico Bernardeschi, Blaise Matuidi sau Benedikt Howedes.

Bayern München

După ani buni în care Bayern a fost abonată și ea la ultimele faze ale Champions League (trei finale și trei semifinale între 2010 și 2016), eliminarea din sferturile de finală ale ediției trecute, când Real a câștigat în prelungiri, a lăsat-o pe campioana Germaniei într-o stare incertă. Ca un pacient fără apetit, Bayern începe parcă să slăbească.

Mulți ar spune că echipa bavareză se resimte după retragerile unor campioni în serie ca Philip Lahm și Xabi Alonso, dar semnele ușorului declin s-au văzut încă din vara lui 2016. Acum însă, conducerea începe să privească cu îngrijorare planurile lui Ancelotti, căruia i s-a cerut să fie mai atent cu viitorul clubului, mai ales când în joc e chiar identitatea echipei: Schweinsteiger și Lahm nu mai sunt în vestiar, Ribery și Robben sunt la ultimele sezoane. Cine va împărți răspunderea?

Deocamdată, Bayern a răspuns prin eliminare, anunțând cine nu va mai avea răspunderi: Douglas Costa a luat și el (la fel ca Benatia) calea Italiei, ajungând la Juventus, și-n locul lui a fost adus James Rodriguez, împrumutat (cu drept de cumpărare) de la Real Madrid. Ce va face columbianul în Germania? E greu de spus, dar James e încă departe de forma cu care a făcut senzație la Campionatul Mondial din 2014.

Mai mult optimism inspiră zilele astea Kingsley Coman, cumpărat definitiv după un sezon în care a fost împrumutat de la Juve, și Corentin Tolisso, alt francez, adus cu 41 de milioane de euro (cel mai scump transfer din istoria lui Bayern) de la Lyon. Revenirea lui Neuer după o perioadă de accidentare este de asemenea un motiv de bucurie pentru Ancelotti, care încă nu-i sigur de rolul lui Müller în echipa lui – așa cum a demonstrat-o și înfrângerea din weekend, 0-2 pe terenul lui Hoffenheim. Lewandowski rămâne principala amenințare în atac și cel mai în formă jucător din Bavaria, dar până și el a început să fie îngrijorat de șansele lui Bayern în fotbalul transferurilor de peste 100 de milioane de euro.

Atletico Madrid

Atletico a schimbat sub conducerea lui Jesus Gil 39 de antrenori în 16 ani. A urmat apoi la conducerea clubului în 2003 Enrique Cerezo, care în 2009 era deja la al nouălea său antrenor. Atunci a fost numit Quique Sanches Flores care, deși a câștigat Europa League în 2010, un an mai târziu era deja istorie. După alte cinci luni, Gregorio Manzano era și el dat afară. A urmat Diego Simeone și – șase ani și două finale de Champions League mai târziu – argentinianul tocmai și-a prelungit contractul până în 2020. Stabilitatea aceasta este cu siguranță cea mai importantă realizare la clubul din Madrid.

Totuși, activitatea de pe piața transferurilor a fost redusă și, chiar dacă lotul este destul de închegat și jucătorii se cunosc foarte bine, performanțele slabe ale lui Luciano Vietto invită concluzia că un atacant ar fi fost necesar. Altfel, speranțele lui Atleti de a juca o nouă finală de Champions League vor fi mici și vor ține în mare măsură de aducerea lui Diego Costa (în iarnă) înapoi la echipă. Ce se va întâmpla până atunci? Cum va juca Atletico în grupe? Astea sunt necunoscute.

Manchester City

Față de sezonul trecut, echipa lui Guardiola pare mai bine pregătită anul acesta pentru aventura din Champions League. De fapt, pare mai pregătită pentru orice tip de aventură, de vreme ce Pep a reușit să facă (aproape) tot ce și-a propus în vară: curățenie peste tot și achiziții exact acolo unde avea nevoie.

Vestea cea mai bună pentru City și fanii ei – sătui probabil să-și compare toți portarii cu Neuer -, Guardiola a găsit în sfârșit omul potrivit: Ederson, făcut knok-out în weekend de Sadio Mane. Altfel, Bernardo Silva pare un update considerabil față de Fernando, plecat la Galatasary, iar Danilo, Kyle Walker și Mendy par să fi rezolvat problemele defensive de pe benzi.

Singura necunoscută rămâne axul central al apărării, unde Guardiola va testa răbdarea fanilor (și a experților) cu alte câteva experimente curioase. De vreme ce tocmai antrenorul spaniol ne-a spus că Jonny Evans este un jucător prea scump pentru Manchester City, putem concluziona că aducerea unui fundaș central nu era o situație atât de urgentă pe cât am fi crezut, având în vedere că Mangala a rămas până la urmă.

Chelsea

După ce albaștrii au luat titlul anul trecut, Antonio Conte a fost destul de clar că are nevoie de întăriri pentru un sezon în care echipa sa va participa – spre deosebire de anul trecut – și în Champions League. Or, asta schimbă cu totul datele problemei. Tergiversarea achizițiilor și chiar eșecul în a semna jucători precum Sandro sau Oxlade-Chamberlain au dus la o tensionare a relațiilor dintre antrenor și conducere.

Până la urmă, Bakayoko și Danny Drinkwater au venit să suplinească golul lăsat de plecarea lui Matic la Manchester United, iar cum Diego Costa nu mai intră în planurile lui Conte, Alvaro Morata este un înlocuitor perfect, marcând deja trei goluri în patru meciuri. Zappacosta cu siguranță își va face datoriile defensive mai eficient decât ar fi făcut-o Oxlade-Chamberlain, iar Rudiger oferă întăriri în apărarea de trei oameni pe care o propune Chelsea în acest sezon. Cu toate acestea, singura variantă în atac în cazul unei indisponibilități a lui Morata este Batshuayi, jucător care a avut performanțe cel mult mediocre până în prezent.

Manchester United

Man United se prezintă (în sfârșit!) ca o echipă închegată care are exact lotul potrivit. Deși Lukaku a marcat patru goluri în patru meciuri până acum, probabil cel mai mare plus este sosirea lui Nemanja Matic la Manchester: un jucător clasic pentru stilul lui Mourinho, care îi poate oferi libertatea de care avea nevoie lui Pogba.

Victor Lindelof oferă variante în plus în apărare, deși cuplul Baily-Jones pare unul destul de solid, pentru moment cel puțin. Un alt mare avantaj este plecarea lui Rooney, care astfel i-a făcut loc lui Mkhitaryan în spatele vârfului, locul în care se simte cel mai bine armeanul – evoluțiile sale din acest sezon demonstrează acest lucru.

Punctul vulnerabil – dacă e să cauți unul – rămâne partea dreaptă a defensivei, acolo unde Antonio Valencia face o treabă foarte bună, însă în cazul unei accidentări nu are înlocuitor pe bancă. Cel mai probabil pe această poziție se va concentra Mourinho în fereastra de transferuri din iarnă. Important pentru portughez e să continue trasa bună începută (și frânată puțin de Stoke) în Premier League.

Liverpool

Dintre toate echipele engleze din actuala ediție de Champions League, Liverpool oferă cele mai multe necunoscute. Echipa lui Klopp e capabilă și să spulbere Arsenal cu 4-0, dar și să piardă 0-5 (după eliminarea lui Mane) cu City. Ce fel de Liverpool vom vedea în Ligă, unde germanul a făcut o finală cu Dortmund, în 2013? Nimeni nu știe, dar multe vor depinde de Sadio Mane, cel care face și desface mare parte din jocul echipei.

Venirea lui Salah întărește o zonă ofensivă care oricum era periculoasă, iar aducerea lui Oxlade-Chamberlain oferă mai multe variante la mijloc, având în vedere că englezul poate juca atât în banda stângă, cât și în cea dreaptă.

Însă veștile bune din atac nu pot ascunde veșnicele probleme din defensiva celor de pe Anfield. Apărarea lui Liverpool nu cunoaște niciun fundaș de talie mondială, iar lucrul ăsta se simte mai mereu. Fazele fixe îi țin pe suporteri cu sufletul la gură, fundașii oferă mult prea mult spațiu adversarilor pe faza de atac și, chiar dacă Mignolet a avut prestații rezonabile în poartă, Karius a avut un meci demn de uitat atunci când i s-a oferit o șansă contra lui Arsenal. Astfel, întăririle în zona defensivă sunt necesare dacă Liverpool, cu presingul ei nebunesc, vrea să prindă fazele finale în UCL.

Tottenham

Și așa ajungem la Tottenham. Nimeni n-ar fi tremurat dacă londonezii nu prindeau această înșiruire a favoritelor. Alte echipe ar fi putut sta foarte comod în același fotoliu: Dortmund, Monaco, Sevilla, Napoli sau AS Roma sunt doar câteva nume.

Dar creșterea lui Spurs a fost cea mai organică din ultimul timp în fotbalul englez, și asta e o bună recomandare. Fără să arunce sume imense pe transferuri și cu încredere în tineri englezi ca Harry Kane, Dele Alli, Eric Dier sau Ben Davies, Mauricio Pochettino a reușit să construiască o echipă care a fost mai bună de la an la an. Nu și în Europa.

Eliminați (de Monaco și Leverkusen) în faza grupelor anul trecut, scoși și din Europa League de Gent, londonezii au rămas datori, dar și consecvenți: strategia de dezvoltare a clubului continuă după aceleași reguli. Anul acesta au venit Davinson Sanches (21 de ani) de la Ajax și Serge Aurier (24 de ani) de la PSG. Ivorianul a adus din capitala Franței și câteva probleme disciplinare, însă dacă Pochettino va reuși să îl mobilizeze, poate fi un transfer excelent. De asemenea, i se acordă o șansă extraordinară tânărului englez Kyle Walker-Pieters (20 de ani), crescut în academia proprie, care i-a luat locul lui Kyle Walker, plecat la City, pe partea dreaptă a apărării.

Cea mai mare problemă la Tottenham? Echipa nu știe să câștige pe Wembley, casa provizorie de anul acesta. Următoarea problemă? Mulțumită și performanțelor de anul trecut, englezii sunt în grupă cu Apoel. Care e în grupa H, alături de Real Madrid și Dortmund.

**

Primele meciuri se joacă marți și miercuri, 12-13 septembrie, de la 21.45. Grupele sunt mai jos:

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.