Chelsea şi Arsenal uită să joace fotbal în semifinalele unei Cupe a Ligii salvate de Bristol City și ai săi suporteri

Danny Coposescu 11 ianuarie 2018

Formatul semifinalelor din Cupa (introdu aici sponsorul momentului) Ligii nu e universal popular în Anglia. Sunt destui care spun că modelul din cealaltă cupă, FA Cup, cu penultimul act jucat pe teren neutru, e ideal şi că împărţirea asta în tur/retur nu face decât să baloneze şi mai mult cel mai încărcat program din fotbalul european.

În ultimele două zile, argumentele pro şi contra s-au ordonat frumos în două meciuri aflate la antipozi. Pe de-o parte, Man City şi Bristol City au servit emoţii puternice şi parfumul unei surprize imense, ceea ce face actul secund de pe Ashton Gate cu atât mai apetisant. Pe de altă parte, Chelsea şi Arsenal s-au comportat ca măgarul lui Buridan. Prinse între două instincte de o intensitate identică, şi-au înfometat și însetat publicul într-un joc sărac, fără goluri sau ocazii serioase şi doar cu dezbateri despre VAR.

Chelsea 0-0 Arsenal

Trebuie să fi fost o experienţă bizară pentru Arsene Wenger. Încă suspendat după bombănelile tot mai stridente împotriva arbitrilor, francezul a trebuit să-şi ia locul în tribune pentru meciul de pe Stamford Bridge. Dar nu oriunde, ci exact în boxa de presă, pesemne datorită ecranelor pe care să poată urmări cu minuţiozitate fiecare decizie luată.

O fi observat oare că armata de jurnalişti din jurul său era ocupată criticând primul 11 selecţionat? Într-un moment decisiv pentru singura competiţie domestică pe care o mai poate câştiga, Wenger a trimis pe teren o echipă fără Özil sau Sanchez şi cu nimic mai promiţătoare decât cea care se prăbuşea în flăcări la Nottingham Forest.

De cealaltă parte, Conte o ieşit la luptă cu arsenalul greu. Morata, Hazard, Fabregas… în tabăra italianului nu s-a pus problema menajărilor. Culmea e că tocmai aspectul ăsta îl va fi lăsat şi mai dezamăgit la final. Pentru că nimic din atitudinea gazdelor din prima repriză nu s-a potrivit cu intenţia evidentă a antrenorului.

Arsenal se pregătise clar de stat la cutie, antiteza generozităţii de pe Emirates, acum o săptămână. Doar că Chelsea le-a cedat cu mare seninătate posesia în multe momente şi asta n-avea cum să producă spectacolul aşteptat. Parcă încă speriate de ce au fost capabile în ultima întâlnire, ambele echipe s-au hotărât să încerce exact opusul.

Aşa că, între şuturi pe centrul porţii şi contre irosite, VAR a rămas centrul atenţiei, ca o jucărie nouă şi lucioasă pe care totodată parcă ai vrea s-o vezi stricată, din curiozitate morbidă. Pe ESPN, fiecare moment de moţăială cu mingea la picior (şi au fost destule) s-a transformat într-o invitaţie de a discuta situaţii ipotetice despre cum ar putea da greş sistemul cu asistent video. Atunci când chiar a apărut un incident evaluat de VAR, comentatorul aproape că a chiuit de mulțumire. Cam 30 de secunde i-a luat arbitrului Martin Atkinson să afle că Danny Welbeck nu l-a faultat pe Fabregas în careu. Şi ăsta a fost tot circul.

La final, ambii manageri au avut de răspuns mai multor întrebări despre non-evenimentul din studiorile VAR decât despre cel de pe teren. Şi, spre deosebire de ultima dată, Wenger şi Conte s-au pus de acord. „E calea cea bună, cu siguranţă vor fi mai puţine greşeli,‟ a zis italianul. „A fost puţină anxietate pentru că a durat destul de mult până s-a luat decizia, dar per total a funcţionat bine,‟ a fost părerea antrenorului de la Arsenal.

Până la urmă, parcă cel mai interesant lucru a fost vestea că Francis Coquelin va pleca la Valencia. Ceea ce spune multe despre calitatea semifinalei.

Man City 2-1 Bristol City

Asta nu se poate spune despre drama de marţi. Bristol City e căpcăunul echipelor din Premier League în competiţia asta, dar ce-a făcut pe Etihad e deja la alt nivel. Atitudinea dârză arătată de băieţii lui Lee Johnson ar fi putut părea caraghioasă dacă n-ar fi fost dublată de jocul excelent care merită văzut în prima ligă sezonul viitor. Să conduci maşinăria lui Guardiola timp de 55 de minute la ea acasă şi s-o faci fără să parchezi autobaza în poartă e în sine o realizare. Ce să mai vorbim de confruntarea din tribune, unde cei 8.000 de suporteri ai oaspeţilor au arătat cine e în elită la capitolul ăsta.

Dar meciurile se câştigă pe teren şi nimeni nu se pricepe mai bine decât City la a smulge victoria din orice împrejurare nefavorabilă. Egalarea lui De Bruyne a venit în minutul 55, dar cine a urmărit parcursul echipei în ultimele luni nu s-a îngrijorat nici când am intrat în prelungiri cu scorul încă egal. Parcă de pe vremea lui United sub Alex Ferguson n-am mai văzut un club englez care să marcheze atât de multe goluri târzii. De data asta, Sergio Aguero a frânt inima armatei venite în deplasare, cu 60 de secunde înainte de final.

„La final, Pep Guardiola mi-a spus că am jucat mai bine decât majoritatea echipelor din Premier League,‟ s-a lăudat Johnson în interviu, pe bună dreptate. Partea bună e că, dacă Bristol City joacă aşa în arena celei mai în formă echipe din Europa, atunci returul de peste două săptămâni nu trebuie ratat.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.