Drumul Crinei Pintea în handbal n-a fost obișnuit. „Premiul de MVP e rezultatul muncii mele de până acum. Sunt pe drumul bun”

Andreea Giuclea 6 decembrie 2017

„Acum mă văd altfel, cred că după turneul ăsta mă cunosc mai bine. Știam că pot, dar mi-am și demonstrat-o mie”, ne spunea Crina Pintea în urmă cu un an, la finalul unui Campionat European în care pivotul naționalei a părut să se reinventeze.

Dacă atunci a suplinit locul din apărare lăsat liber de retragerea Aureliei Brădeanu și de accidentarea Gabrielei Perianu, anul acesta – mai ales după retragerea Oanei Manea de la națională –, Crina a arătat cât de valoroasă e și în atac, devenind titular pe postul de pivot, și una din cele mai importante jucătoare ale României, meci de meci.

La fel a fost și contra Spaniei, a treia victorie a României la Campionatul Mondial. Cu patru goluri înscrise și un joc eficient în apărare, Crina a fost desemnată cea mai bună jucătoare a meciului. Nu i-a venit să creadă.

„Îmi tot spuneau fetele <tu ești, Crina, tu ești>, și eu nu! Nu mă așteptam, dar mă bucur foarte mult, e munca mea de ani de zile, ușor-ușor se vede și e foarte important că sunt pe drumul pe care mi l-am dorit.”

Drumul Crinei în handbal n-a fost unul obișnuit. A început sportul abia la 16 ani, mai târziu ca alte jucătoare, și a avut mult de recuperat. După o copilărie grea, în care muncea de la 5 dimineața să-și ajute părinții, handbalul i-a intrat în suflet după ce-a văzut un meci la televizor. Și-a convins greu părinții s-o lase să plece de acasă, dar în cele din urmă s-a mutat la Vâlcea și a început să învețe baza pe care colegele ei o învățaseră cu ani în urmă.

Nu făcuse niciun sport, așa că a trebuit s-o ia de la zero: să învețe să alerge, să paseze, să prindă mingea. Pleca la antrenament la șapte dimineața, cu două tricouri și două sandwichuri în ghiozdan, și se întorcea seara, dar le-a spus părinților că nu se mai întoarce acasă decât în vizită. Ca să progreseze mai repede, s-a retras de la școală un an, în clasa a XI-a, și și-a petrecut toată ziua în sală. „Nu mi-am dorit altceva decât să muncesc și să-mi văd de visul meu. Stăteam toată ziua în sală, din sala de handbal în sala de forță.”

După un an la junioarele Oltchimului, a ajuns la Centrul de excelență de la Vâlcea, apoi a jucat la Zalău timp de șase ani, o perioadă care i-a scăzut încrederea în ea. A reînceput s-o câștige când s-a transferat în Germania, în 2015, iar acum acea încredere se simte și la echipa națională.

Jucătoarea lui Issy Paris acum, Crina Pintea e fericită că face parte dintr-o echipă care devine tot mai puternică de la meci la meci. Iar în meciul cu Spania, a simțit din plin forța grupului. „Simt echipa, simt ce ne dorim, de când am început să ne pregătim ne-am susținut tot timpul una pe cealaltă. Chiar e foarte important în momentele grele să ne susținem una pe cealaltă, asta s-a văzut și azi. Am fost conduse și ne uitam în ochii celeilalte și simțeam că ne susținem și ne transmiteam forță și energie și asta e foarte important pentru noi.”

„A fost un meci foarte tare, cu goluri puține, și e foarte important că noi am câștigat la final. Nu am renunțat niciun moment. Suntem foarte unite, ne susținem tot timpul. Nu ne gândim departe, rămânem cu picioarele pe pământ și luăm fiecare meci în parte, până la final.”

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.