Între „Fără cuvinte!‟ și „Nu există a te da bătut!”, presa germană se pregătește să-și primească echipa acasă

Danny Coposescu 28 iunie 2018

„Cu lejeritate spre dezastru‟, ăsta e titlul lui Benedikt Warmbrunn de la Sueddeutsche Zeitung, al cărui articol reproduce cumva tonul amorțit de șoc al prestației de pe teren. „A fost un rezumat cu tâlc al germanilor la turneul ăsta. În prima repriză, jocul a decurs de parcă cineva ar fi redus lumina la minim. Așa a arătat tactica: Toni Kroos a trimis pase serioase. Mesut Ozil a trimis pase serioase. Dar în jurul lor s-au întâmplat prea puține. La ultimul fluier, tricourile verzi s-au trântit pe teren, lacrimile s-au amestecat cu transpirația. Apoi au dispărut rapid de pe terenul din Kazan, care va fi asociat mereu în istoria fotbalului german cu eliminarea din grupe, prima la o Cupă Mondială.‟

Tot la Sueddeutsche, Christof Kneer e mult mai animat când vine vorba de Jogi Löw, pe care-l acuză că „a dat exemplul pentru nepăsare.‟ Kneer trece în revistă hybrisul cu care s-a prezentat Germania în Rusia, mereu atentă să vorbească despre modestie și seriozitate, dar prea puțin pregătită să le demonstreze prin fapte. „Un singur lucru n-are voie să facă un antrenor: să subestimeze semnele pe care le dă o echipă. Löw s-a lăsat cuprins de sentimentul înșelător că va putea transforma din nou toate poveștile individuale pe care le aduc jucătorii la un turneu într-o singură poveste colectivă și frumoasă – doar pentru că așa a fost mereu.‟

Și Kicker se concentrează pe selecționer. „După fiascoul ăsta, totul trebuie pus pe testerul de diagnoză – inclusiv Löw‟, spune Oliver Hartmann. Lipsa de idei, neajutorarea și aroganța nejustificată sunt leitmotivul principal în presă, la fel și expresia „Vorrunden-Aus‟, care sună cumva și mai rău decât doar o eliminare din grupe. „De vină nu sunt circumstanțe ghinioniste sau calitatea sportivă, ăsta e rezultatul unor erori multiple și estimări greșite.‟

În Frankfurter Allgemeine, Anno Hecker mai urcă o treaptă în ierarhie și îl ia la întrebări pe președintele federației, Reinhard Grindel: „Anul trecut, a declarat în ziarul ăsta că nici în cazul unui eșec timpuriu nu se va pune problema unei despărțiri de antrenorul principal Joachim Löw, care are contract până în 2022. Dar Löw nu poate fi sacrosanct, dacă vrem ca rezultatul dureros de la Kazan să poată fi începutul unui lucru nou și frumos, unui nou festival de fotbal care să aducă bucurie milioanelor de fani în Germania.‟

Christian Kamp a fost trimis la fața locului de aceeași publicație, deci e de înțeles de ce alege un titlu mult mai sumbru: „Der deutsche Untergang‟. Poza lui Manuer Neuer te întâmpină în startul articolului și portarul lui Bayern pare că privește dincolo de mingea din plasa porții sale, direct în ochii tăi, cu o expresie resemnată pe față. „Löw a vorbit despre faptul că echipa sa n-a meritat mai mult. S-a referit inițial la titlul mondial, ceea ce a sunat destul de ciudat în acel moment, și doar apoi la optimile de finală. În felul ăsta, cuvintele lui Löw au evidențiat și altceva: lacuna înfiorătoare care se căsca ca o prăpastie și în gândurile sale. Între pretenție și realitatea dură ca betonul în care au aterizat germanii.‟

Bild urlă previzibil cu litere gigantice pe prima pagină „Tschüss, WM!‟ și îi ordonă antrenorului să se schimbe. „Acum patru ani ne-am declarat fără cuvinte (Ohne Worte) după acel 7-1 istoric cu Brazilia. De data asta, cuvintele ne lipsesc pentru că n-am supraviețuit fazei grupelor, pentru prima dată în istoria noastră la Cupa Mondială.‟

Între analize tactice și o demontare nemiloasă a țapului ispășitor preferat – „caracterul simbolic‟ Mesut Özil – Die Welt sare surprinzător în apărarea selecționerului. Julien Wolff dă două argumente pentru care ședința urgentă de la DFB nu trebuie să se încheie cu o demitere: „Löw a demonstrat că poate dezvolta o echipă și poate să fi în continuare omul potrivit. Cât timp e pregătit să mizeze pe noua generație.‟

Peter Ahrens de la Spiegel, în schimb, nu vede prea mult roz nici în viitor, cât timp domnește „Supremația confortului‟: „Formația tânără care a câștigat Cupa Confederațiilor anul trecut n-avea în rândurile ei aproape niciun campion mondial. Jucătorii care au impresionant atunci par acum inhibați, predispuși la erori. Löw a insistat că Germania a fost în ultimii 12 ani cea mai constantă echipă din lume. Dar asta e o perspectivă din trecut. În viitor, lucrurile se îndreaptă în direcția opusă.‟ 

Colegul său Stefan Kuzmany ne lasă cu o paralelă fascinantă între doi lideri cu un mandat lung, pe care o lume schimbată și tulbure i-a prins cu spatele la zid: Jogi Löw și Angela Merkel. „Sigur, dezamăgirea și puțină mahmureală sunt permise acum. Dar puterea unei idei, fie ea a fotbalului modern sau a unei societăți deschise lumii, se arată în perseverența ei în fața înfrângerii. Nu există a te da bătut.‟

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.