O oră în vestiarul „Generației de Aur”. Naționala lui Hagi, Popescu și Dumitrescu se pregătește pentru ultimul meci împreună

Sala de la etajul Muzeului Fotbalului, flancată de jur împrejur de tricouri ale Naționalei din mai multe generații, unul mai greu ca altul, pare, la orele amiezii, un vestiar deschis publicului. Senzația e întărită de numele care apar, unul după altul – „căpitanul” Barcelonei, Gică Popescu, Ilie Dumitrescu, Florin Prunea, Gică Mihali, „Cobra” Adi Ilie, „Kaiserul” Ionuț Lupescu – și de rutina întâlnirilor „tricolorilor”: îmbrățișări largi, scurte „actualizări” asupra stării de spirit a fiecăruia și nelipsitele glume, fără de care vestiarul n-ar fi vestiar. „Mezinul” Adi Ilie are magia la el, ca-n ’98, când a marcat unul dintre cele mai frumoase goluri din istoria Naționalei: solar, mereu pus pe șotii, e în stare să-l scoată din scorțoșenia lui englezească și pe Ilie Dumitrescu. Își trage peste cămașa albastră, fit, un tricou vechi de-ale lui Prunea, iar efectul e instant: arată ca un portar de hockey în ținută oversized, iar mânecile-i bălăngăne până spre genunchi. Ca un frate mai mare, Gică Mihali îi ține isonul, la fel cum ținea spatele băieților din atac odinioară, în 1994.

Mondialul din ’94 apare, firesc, tot timpul în micile șuete. E momentul de referință al fotbalului nostru, anul în care eroii de la Muzeul Fotbalului au realizat cea mai mare performanță din istoria Naționalei, sfertul de finală cu Suedia în care am visat, preț de minute bune, la semifinala de vis cu Brazilia. La invitația lui Gică Popescu, grupul de „tricolori” se strânge în fața unui ecran ca să mai vadă o dată momentele magice din ’94. Cu aerul său savant, de analist, Ilie Dumitrescu explică modernitatea jocului României la Mondialul American: vorbește despre spațiile scurte dintre linii în meciul cu Argentina, despre echipa reactivă gândită de „Tata” Puiu, despre rolul de 9 fals jucat de el însuși contra lui Diego Simeone și compania.

E vremea amintirilor în „vestiarul” lui Gică Popescu, Ilie Dumitrescu și Ionuț Lupescu. Vara viitoare, se fac 30 de ani de la „nopțile americane” care au scos în stradă toată România. „A trecut vremea peste noi”, spune Ionuț, cel peste care, parcă, vremea a trecut cel mai puțin, privind, în glumă, spre chelia lui Florin Prunea. Foștii componenți ai „Generației de Aur” se înțeleg de minune, se respectă enorm, se sprijină de câte ori au ocazia. Vremea a trecut frumos peste ei. Sunt și azi o adevărată echipă – în fața ultimului mare meci al carierei lor: „Pentru ultima dată împreună”.

Popescu, Lupescu și ceilalți s-au strâns la Muzeul Fotbalului ca să anunțe organizarea meciului de retragere al Naționalei care a scris istorie în anii ’90, participând la trei Campionate Mondiale consecutive. La 30 de ani distanță de la victoriile memorabile cu Argentina și Columbia de la Campionatul Mondial din SUA ’94, Generația de Aur va avea un „ultim dans”, în fața propriilor suporteri, pe Arena Națională.

„Sunt extrem de entuziasmat să fac acest anunț alături de colegii și prietenii cu care am obținut cele mai mari performanțe din istoria echipei naționale. Noi nu am avut ocazia unui meci de retragere propriu-zis, iar oamenii de acasă, care ne-au susținut la cele cinci turnee finale jucate în perioada 1990-2000, merită acest lucru. Ne-am gândit că împlinirea a 30 de ani de la Campionatul Mondial din America reprezintă cel mai bun moment pentru organizarea acestui eveniment și pentru un ultim meci jucat împreună. Le promitem suporterilor un spectacol demn de meciurile Generației de Aur atât pe teren, în timpul meciului, cât și în cadrul acestei seri de gală care anunță multe surprize și momente inedite”, spune Gică Popescu, fost căpitan al Barcelonei și al naționalei României.

Pe 18 mai 2024, ora 20:30, în cadrul evenimentului “Pentru ultima dată împreună”, echipa care a terminat Mondialul din America pe locul 5 și a urcat până pe locul 3 în clasamentul FIFA în 1997 va întâlni o selecționată de staruri ale fotbalului internațional formată din prieteni și coechipieri ai membrilor Generației de Aur. Gheorghe Hagi, Gheorghe Popescu, Ilie Dumitrescu, Florin Răducioiu, Ionuț Lupescu, Bogdan Stelea, Miodrag Belodedici, Marius Lăcătuș și Florin Prunea sunt doar câțiva dintre marii fotbaliști care vor îmbrăca din nou tricoul României, în timp ce, în tabăra adversă, sunt așteptați Luis Figo, Rivaldo, Hristo Stoicikov, Jose Mourinho și multe alte vedete internaționale.

„N-am decât două variante pentru invitatul meu. Le ghiciți?”, sparge Prunea solemnitatea anunțului făcut de „căpitanul” Popescu. „Decât să-l chem pe Kennet Andersson, care mi-a dat golul acela cu Suedia, și să-și aducă lumea aminte de lucruri triste, prefer să-l aduc pe Paul Bodin de la Țara Galilor, cel care a ratat penaltiul în meciul decisiv pentru calificarea în SUA”.

Ilie Dumitrescu e și el împărțit între cei pe care ar vrea să-i aducă. La vremea lui, la Tottenham, Sevilla sau la Națională, a jucat alături sau împotriva unor mari vedete – Teddy Sheringham, Slaven Bilic, Davor Suker – dar înclină, totuși, spre Sol Campbell, una fundaș care să facă față atacului „Generației de Aur”. „Eu, dacă sunt mai mic și n-am prins SUA ’94, pe cine să aduc? Invitatul meu va fi Ilie Dumitrescu”, glumește din nou Adi Ilie.

Dar „vestiarul” tricolorilor nu e doar despre glumele și buna dispoziție pe care le aduc Prunea și Adi Ilie, nu e doar despre rigoare care respiră prin toți porii sacourilor cu ștaif ale lui Popescu și Lupescu, e și despre emoție. Iar la emoție, nimeni nu-l întrece pe Ilie Dumitrescu. E cel mai marcat de momentul anunțului acestui „adio” al grupului alături de care a trăit cele mai intense momente ale vieții lui. Când vorbește despre „adio”, ochii i se umplu de lacrimi. „Vreau ca toată lumea să se gândească la Didi Prodan, ar fi meritat din plin să fie și el la această sărbătoare”. Sus, deasupra „vestiarului”, parte din decorul care imaginează un teren de fotbal, e o lampă în formă de aură: „Pentru ultima dată împreună” e și despre el, e și despre viața vestiarului de fotbal care ne-a adus cele mai mari bucurii în anii cei mai teribili ai vieții noastre.

Viața face ca Gică Hagi, Neluțu Sabău și Dorinel Munteanu să nu poată fi de față la marele anunț al meciului de „adio”. Sunt prinși cu echipele pe care le conduc. „Ei sunt înaintea noastră cu pregătirea”, se amuză Gică Mihali. „Generația de Aur” e înaintea celui mai lung cantonament din istoria ei. „Avem șapte luni înainte. Unii avem de slăbit, alții avem de pus musculatură…”, spune Ionuț Lupescu. „Cei 10 ani petrecuți la Națională ne obligă să fim în cea mai bună condiție fizică la ora meciului”, se angajează, în numele echipei, „căpitanul” Popescu.

„Pentru ultima dată împreună” va fi pentru unii, în acea zi de mai a lui 2024 (bilete), „pentru prima dată împreună”. Promisiunea lui Gică Popescu e mai ales pentru ei. Sunt milioane de tineri care n-au prins magia Naționalei anilor ’90, care n-au prins magia Naționalei – punct. Sunt copii și, alături de ei vom fi copii și noi, toți ceilalți, care n-am mai fost copii din nopțile albe ale „Generației de Aur”.

*

A fost un moment memorabil la recenta lansare de gală a filmului „Libertate” al lui Tudor Giurgiu din Sala Palatului de la București. Filmul e despre evenimentele tulburi din decembrie 1989, iar gazda lansării a făcut un exercițiu: i-a rugat să ridice mâna pe cei din sală care nu se născuseră înainte de 1989. Mai mult de jumătate din sală a fost cu mâinile pe sus! Pe 18 mai 2024, pe Arena Națională, vor fi și mai multe mâini pe sus.