„Power ratings“: să fie în sfârșit anul Angliei în Champions League?

Danny Coposescu 28 februarie 2018

Cine-ar fi crezut că un miliard (de lire) în plus poate aduce o asemenea diferenţă? De multă vreme, talia financiară a Premier League e cu câteva numere mai mari (2,5 miliarde de lire pentru sezonul 2017-2018) decât a rivalelor europene. Şi totuşi, în afară de anul în care Chelsea s-a trezit cumva cu trofeul în braţe, pe Allianz Arena, englezii s-au putut lăuda numai cu extrasurile de cont pe scena internaţională.

Poate părea cinic să tot faci referire la resursele vast superioare ale cluburilor de pe Insulă, dar la urma urmei nici ele nu pierd vreo ocazie să ne amintească de ele. În plus, un minim succes (măcar finală) în Champions League e aşteptarea minimă de la un contract de televizare care depășește cu mult bugetul României pentru sănătate.

În sfârșit, rezultatele apar: Anglia se pregăteşte să furnizeze cel puţin jumătate din sfert-finalistele Ligii.

10. Chelsea (-1)

Spunem „cel puţin‟ pentru că a cincea reprezentantă se deplasează pe Camp Nou în ceea ce mulţi cred că e o misiune imposibilă. Nu pentru că Chelsea ar fi jucat rău în tur – dimpotrivă, o singură greşeală i-a despărţit pe londonezi de o victorie împotriva Barcelonei, pe care au sufocat-o surprinzător de uşor.

Dar senzaţia e că scenariul nu va fi acelaşi în Catalonia. Echipa lui Conte e prea inconstantă, iar atât antrenorul, cât şi lotul subţire par obosiţi de încărcătura mult mai mare din stagiunea asta. Înfrângerea de uitat cu City a aruncat-o pe campioană în afara locurilor de Champions League şi n-ar fi surprinzător ca Chelsea să-şi canalizeze toate eforturile pe campionat de acum.

9. Man Utd (-4)

United n-are asemenea griji, dar asta nu înseamnă că Mourinho nu va aborda meciul cu Sevilla ca un om care se teme că va trece pe asistenţă socială dacă ia gol pe Old Trafford. E o stagiune stranie pentru portughez. Pe de-o parte, rezultatele sunt mai bune decât anul trecut şi Man Utd e încă vie în două competiţii. Pe de altă parte, mulți suporteri nu-l vor avea la inimă nici măcar dacă Jose le va pune cupa europeană pe masă. Ceea ce pare oricum improbabil. Nu multe echipe au loturi mai luxoase decât cel de la United, dar din sferturi încolo, există destule adversare care ştiu să-l exploateze mai bine. Astea sunt toate detalii neimportante pentru Mourinho, dacă îşi îndeplineşte obiectivele.

8. Liverpool (+2)

Cum ar fi Liverpool, care s-ar fi găsit mai sus pe lista asta dacă nu ţi-ar pregăti cu regularitate câte o surpriză de proporţii. La scorul de 3-0 împotriva lui Porto, Pat Nevin de la BBC avertiza că nimic nu-i încă sigur. Asta spune tot despre obiceiul prost al apărării lui Klopp de a uita din când în când ce caută pe gazonul ăsta, în mijlocul unei mulţimi care urlă la ei.

Venirea lui Virgil Van Dijk a mai asupat puţin găurile care-o fac pe Liverpool echipa care pierde cel mai des avatanje din mână, dar atacul rămâne sursa speranţelor pentru fani. Plecarea lui Coutinho n-a ştirbit cu nimic cea mai productivă forţă din Champions League, după cum a aflat-o pe propria piele şi Porto. În forma actuală, şubrezimea defensivei contează mai puţin când Liverpool pare capabilă să marcheze mai mult decât orice adversar.

7. Juventus (7)

S-a anunţat de atâtea ori criza la Juventus sezonul ăsta încât e uşor să uiţi că Max Allegri n-a văzut decât patru înfrângeri în 36 de meciuri, un bilanţ mai bun decât anul trecut pe vremea asta. Diferenţa e parcursul aproape impecabil al lui Napoli în Seria A, care pune sub semnul întrebării un al şaptelea titlu consecutiv pentru Juve. La fel de nesigură e şi aventura europeană a italienilor, după ce s-a întâmplat acasă (2-2) cu Spurs.

Dar e greu să nu ţii cont de experienţa vastă a unui colectiv care a ajuns în două din ultimele trei finale de Champions League. Juventus e bine-sănătoasă în trei competiţii – dacă-şi face treaba pe Wembley, să tot treci prin asemenea crize.

6. Tottenham (+2)

„Dacă şi cu parcă…‟, vor spune Spurs. În afară de startul de la Torino, în care Juve n-a ţinut cont că unii adversari încă îşi trăgeau ciorapii şi se aranjau pentru camere, jucătorii lui Pochettino au dominat la toate capitolele. Pe lângă asta, Tottenham îl are pe cel mai prolific marcator din Europa. Harry Kane şi-a egalat deja totalul din stagiunea trecută – 36 – şi se apropie de numere din categoria Messi & Ronaldo.

Mai mult, blestemul de pe Wembley e doar o amintire neplăcută. Spurs n-au mai pierdut acasă din octombrie 2017. De fapt, n-am mai pierdut deloc de la înfrângerea cu City din decembrie. Sferturile de finală îi aşteaptă pentru prima oară în ultimii şapte ani.

5. Real Madrid (+1)

Realul şi-a revenit! Mă rog, aşa trebuia să înceapă paragraful ăsta până când Espanyol i-a spart balonul lui Zidane. Madrilenii ajunseseră la cinci victorii consecutive, inclusiv urecheala aplicată pretendetei PSG acum câteva săptămâni, dar toată buna dispoziţie s-a risipit împotriva unei echipe care nu-i mai bătuse 11 ani. Decizia antrenorului francez de a-i odihni pe Ronaldo şi Benzema e uşor de înţeles, dar rezultatul e încă un semn că, spre deosebire de sezonul trecut, Real nu se poate baza pe rezerve.

Titlul a dispărut oricum de mult dincolo de orizont, aşa că înfrângerea în sine nu e chiar capăt de lume. Decât dacă afectează moralul fragil înaintea returului din singura competiţie de care-i mai pasă campioanei europene.

4. PSG (-1)

Dacă Real Madrid s-a mai desumflat, atunci PSG a intrat în depresie clinică. Asta după ce l-a pierdut pe Neymar pentru vreo două-trei luni, din cauza unei accidentări care a provocat urlete la Paris, în Qatar şi în birourile câtorva zeci de sponsori. Pregătiţi-vă pentru multe săptămâni de „updates‟ despre recuperarea sa, acompaniate obligatoriu de postările lui pe Instagram. Eventual, PSG poate recâştiga o parte din investiţie dacă vinde ghips în culorile echipei şi imprimat cu numărul 10.

E un punct de cotitură pentru Unai Emery. Accidentarea asta poate fi ca cea de la Cupa Mondială în 2014, când naţionala Braziliei era prea ocupată să-l bocească pe atacant pentru a se mai apăra în faţă Germaniei. Sau poate fi oportunitatea de a demonstra că echipa sa nu se numeşte Paris Saint-Neymar. Dincolo de tot circul „Neymar vs. Ronaldo‟, antrenorul spaniol are şansa de a arăta că parizienii sunt mai mult decât suma părţilor componente – tocmai acum când le lipseşte cea mai scumpă piesă.

3. Bayern München (+1)

Din când în când, Bayern se opreşte în loc cu un egal sau o înfrângere, parcă doar ca să-ţi amintească cât de dominantă e. După ce egalul fără goluri cu Hertha ne-a invitat să căutăm mult și bine ultimul meci în care bavarezii au pierdut ultima oară vreun punct din mână – în noiembrie, Bayern a făcut unul dintre cele mai bune meciuri ale sezonului cu Freiburg. Heynckes mărşăluieşte spre cel mai rapid titlu din istoria Bundesligii ca şi cum n-ar fi fost scos de la pensie acum doar patru luni şi ceva.

O pensie la care intenţionează să revină în iunie, indiferent de încercările – tot mai nostime – ale lui Uli Hoeneβ de a-i schimba decizia. Iar ultima oară când aveam contextul ăsta, în 2013, Bayern câştiga tot ce se putea. Aşa că Hoeneβ ar face bine să nu strice karma bună.

2. Barcelona (2)

Şi Barça e în aceeaşi poziţie. Ca Guardiola şi Enrique, Ernesto Valverde şi-a început mandatul ca din tun – cel puţin în ceea ce priveşte rezultatele. Stilistic, echipa sa nu seamănă decât ocazional cu iteraţiile din trecut. Dar e surprinzător cât de puţin pare să-i deranjeze asta pe fanii care-i săreau în cap lui Enrinque pentru fiecare pasă la portar.

Poate e personalitatea blândă a lui Valverde; sau poate e vorba de o altă atitudine pe Camp Nou, după o vară turbulentă şi succesul recent al rivalei de la Madrid. Cert e că la Barcelona se acceptă şi pragmatismul mai nou, cât timp e acompaniat de victorii şi condimentat de Messi. Exact reţeta necesară peste două săptămâni contra lui Chelsea.

1. Man City (1)

Cu Wigan în FA Cup, am aflat că şi City e muritoare. Guardiola n-a avut vreodată pretenţii diferite. O „cvadruplă‟ era oricum smulsă din alt film, în care un sezon nu are aproape 60 de meciuri, majoritatea jucate la 200 km/h. Oricum, echipa s-a clătit repede de orice dezamăgire cu primul trofeu al sezonului – şi al lui Pep pe tărâmuri engleze. Dar Cupa Ligii n-are cum să fie mai mult decât un aperitiv pentru felul principal. Întrebarea e dacă titlul Premier League va veni cu o garnitură de Champions League.

După formalitatea returului cu Basel, Man City trebuie să se aştepte la o provocare mai serioasă decât ce-a întâlnit până acum în Europa. Asta e scena pe care vom descoperi dacă Guardiola chiar a construit o nouă maşinărie care să domine fotbalul.

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.