Primele concluzii | Liniștea adusă de Zidane contra gălăgiei neîncetate de la Barcelona. Sau cum a redevenit Real Madrid campioana Spaniei

Ciprian Rus 17 iulie 2020

Se spune că un penalti nu se apără, ci se ratează. Fără a scădea, prin asta, din meritele Realului lui Zinedine Zidane – și sunt destule – impresia mai pregnantă e că, în acest an, Barcelona e cea care a ratat titlul din Spania.

Cu un Leo Messi foarte ambițios, ca de obicei, campioana, întărită cu venirea lui Antoine Griezmann, campion mondial și superstar în La Liga, pornea ca favorită în fața unui Real – ce părea să nu reușească să treacă peste plecarea precipitată a lui Cristiano Ronaldo.

O bună bucată din campionat – unul mai ciudat ca oricând, chiar și înainte de această pandemie – Barcelona a părut echipa mai bună. Invincibilă acasă, dar șovăielnică în deplasare, Barca și-a mascat, mai bine de jumătate de sezon, slăbiciunile în spatele scăpărilor Madridului. Greșea Barcelona, greșea și Madridul, greșea, încă pe atât, Atletico, trupa care ar fi putut profita – dar nu a făcut-o – de anul slab al „granzilor”.

Campionatul a mers așa până înainte de criza coronavirusului, când, după o victorie în fața Barcelonei, Realul s-a împiedicat în etapa imediat următoare și totul a înghețat la +1 pentru catalani. În contextul incertitudinilor din primăvară, când Ligue 1 a decis să nu mai repornească meciurile, Barcelona ar fi putut fi declarată campioană în baza clasamentului la zi. După cum, la cât de slab au arătat în unele meciuri principalele pretendente la marele trofeu, titlul putea, la fel de bine, să nu se acorde anul acesta. Numai că, forțată de nevoile financiare, La Liga a revenit, iar Realul a profitat de programul mai lejer pentru a trece peste marea sa rivală.

Băieții lui Zidane au intrat mai concentrați în forcingul final și au scos 10 victorii în 10 etape, ceea ce, la calendarul Barcelonei, a însemnat victorie sigură în campionat. Lovită din toate părțile, dar mai ales din interior, Barcelona nu a reușit să gestioneze avantajul de un punct, ba, mai mult, a părut să abandoneze cu totul lupta pe final de sezon. Lamentările tot mai dese și tot mai virulente la adresa „sistemului” nu au compensat deloc lipsa de motivație și de energie a unui grup care a ajuns să nu mai creadă nici în managementul clubului, nici în banca tehnică. Tot mai singur și tot mai iritat, cu aluzii fățișe la plecarea din club, Leo Messi nu a mai putut redresa deriva unei echipe care a ajuns umbra marelui reper al ultimilor ani din La Liga. Mai pragmatică și mai rea în joc, Real Madrid a profitat și și-a adjudecat al 34-lea titlu din palmares, primul după o pauză de trei ani. Și al treilea în ultimii 10 ani.

La vremea primelor concluzii, avem câteva idei despre ce a fost și ce credem că urmează.

Barcelona: probleme în teren, probleme în afara lui

Învinsă acasă, pe o contră, în prelungirile meciului cu Osasuna, care mai rămăsese și în 10 oameni, deci fără ca măcar să își câștige meciul care, în cazul unei scăpări a Madridului, ar fi trimis jucarea titlului în ultima etapă, Barcelona ne-a oferit, joi, definiția perfectă a unei echipe care nu a reușit să se redreseze după trauma ratărilor dureroase din Champions League din ultimii ani. De altfel, și chipurile jucătorilor după ultimul contraatac al Osasunei, pierdute, ca în fața unei fatalități, păreau decupate din finalul de coșmar al returului de Champions de la Liverpool – acel 0-4 de anul trecut.

Vinovat moral pentru incapacitatea de a gestiona, doi ani la rând, avantaje de 3 goluri într-un meci retur, Ernesto Valverde a fost schimbat târziu, abia la începutul acestui an, și schimbat fără inspirație, după cum s-a putut vedea. Promisiunea fotbalului spectacol și revenirea la stilul pur, cruyffian, n-a fost onorată de Quique Setien. Echipa a jucat tot mai încâlcit, fără verticalizări, dependentă total de un Messi tot mai iritat. Venirea lui Griezmann nu a ajutat deloc, iar accidentarea de lungă durată a lui Luis Suarez, nici atât.

Dar, dincolo de detaliile de lot, marea problemă a Barcelonei pe final de sezon a fost vestiarul, un vestiar care, acum e clar, îl refuză pe Setien și refuză metodele sale. Iar problemele de vestiar se trag de mai sus, din „zona înaltă” a tribunei de pe „Camp Nou”, acolo unde responsabilii Barcelonei se întrec în ultima vreme în decizii de neînțeles. Președintele Josep Maria Bartomeu a pierdut și el încrederea marilor vedete, care așteaptă alegerile de anul viitor, în frunte cu Messi, pentru a-și decide viitorul.

Cu 8 trofee în 11 ani, Barcelona ar fi confiscat La Liga în cazul unei noi victorii. De aici și victimismul, tipic catalanilor, legat de opoziția „sistemului” și de deciziile de arbitraj în favoarea Realului. Chiar dacă și ultima victorie a „albilor” lasă loc de discuții din acest punct de vedere, cu încă un penalti acordat la limită, marele dușman al Barcelonei a venit, în acest an, din interior. Cu un nucleu de bază trecut deja de 30 de ani – Pique, Busquets, Messi, Suarez – Barcelona are șansa revanșei în Champions League, marea obsesie a clubului. Dar, după cum avertiza Messi la finalul meciului cu Osasuna, la cum arată acum, Barcelona riscă să nu treacă de meciul cu Napoli.

Obsesia lui Zinedine Zidane

„Pentru mine, cel mai important trofeu este titlul intern”. Împotriva curentului, într-un club care și-a făcut din colecționarea trofeelor CL un titlu de glorie, Zinedine Zidane a repetat obsesiv că vrea o echipă care se să poată impune în sezonul regulat în fața marilor rivale Barcelona și Atletico Madrid. Cu trei trofee Champions League în palmares, Zidane s-a putut concentra și mai bine pe La Liga. Nu i-a fost ușor, pentru că echipa post-Ronaldo nu își găsise încă o identitate a ei. Dar a luat câteva decizii curajoase – printre ele, ignorarea lui Bale – și a avut mână bună în alegerile sale sportive.

Obsesia pentru Courtois a dat, finalmente, rezultate, portarul Madridului fiind cel mai bun de pe teren în multe partide de după reluarea campionatului, inclusiv joi, contra lui Villareal. Aducerea lui Mendy, la fel, a întărit echipa, promovarea lui Fede Valverde a fost o veritabilă lovitură de maestru, iar revitalizarea lui Benzema a fost, de fapt, cheia succesului. Cu Ramos și Casemiro la nivelul lor cel mai bun, și ca formă sportivă, și ca atitudine, Realul a făcut diferența în fața Barcelonei lui Messi fără să mai aibă nevoie de Cristiano Ronaldo și fără să se poată baza „full time” pe vedete ca Hazard și Asensio, multă vreme cu probleme medicale. Nici Modric n-a mai fost în apele sale în acest an, iar succesul Madridului este cu atât mai meritoriu în aceste condiții.

Fără să joace cel mai bun fotbal al său, Zidane i-a imprimat echipei ambiția sa, iar vestiarul l-a ascultat orbește. Realul a câștigat 10 meciuri din 10 de la reluarea campionatului, exact ceea ce își dorea, de fapt, Zinedine Zidane. Returul cu City din Liga Campionilor se va scrie altfel după descătușarea din campionat a Realului. Acum, acel 1-2 de la Madrid nu mai sună ca sentință.

Ce urmează

Pentru Real Madrid, cel mai important lucru în momentul de față e să își consolideze victoria din La Liga. Cel mai simplu ar face-o printr-o surpriză în Champions League. Asta dacă cineva mai poate considera că succesele madrilene în Ligă sunt surprinzătoare. Dar, chiar dacă nu reușește asta, Zidane are puține lucruri de ajustat: apărarea, în frunte cu portarul, arată bine, mijlocul, cu Kross, Casemiro și Valverde, pare de neînlocuit, Benzema e (din nou) în vârful carierei, are nevoie de ajutor din flancuri, acolo unde soluții există nenumărate, și eventual, de un al doilea vârf de careu, în locul lui Jovic, pariu deocamdată pierdut.

Cel mai important, Zidane și-a câștigat liniștea cu acest titlu, iar liniștea e chiar marele avantaj pe care Realul îl are față de Barcelona.

Căci, la Barcelona, după eșecul lamentabil cu Osasuna, nu mai e sigur nici măcar dacă Quique Setien va continua să antreneze echipa și în Champions League. Nemulțumirea jucătorilor de bază e limpede, iritarea lor, inclusiv pe teren, la fel, în Catalonia toată lumea așteaptă alegerile prezidențiale pentru a-și face, apoi, propriile alegeri. Înaintea lor, nu e sigură, de fapt, nici continuarea lui Leo Messi din sezonul viitor. Cert de că, după experimentele cu Valverde și Setien, Barcelona are nevoie de un nume greu, respectat, în vestiar. Dacă va fi acesta Xavi, vom vedea.

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.