„S-a născut să joace handbal. E important să scrie istorie.” Scrisoarea unei fane din Franța pentru Cristina Neagu

„Am văzut-o pe Cristina Neagu în tribună și fără îndoială ne gândim la meciul de anul trecut, când a marcat 10 goluri”, spunea săptămâna trecută comentatorul meciului tur din sferturile Ligii Campionilor, pierdut (26-31) de CSM București în fața lui Metz. „Ne dăm seama cât de mult înseamnă Cristina Neagu pentru această echipă a României”, spuneau în martie și comentatorii meciurilor jucate de echipa națională la turneul amical Golden League din Franța, unde România a pierdut cu Franța (28-18), Norvegia (31-27) și Danemarca (36-23).

De când căpitanul României s-a accidentat, în decembrie, s-a vorbit mult despre cât de mult îi resimt absența atât echipa de club, cât și naționala, cel mai recent exemplu fiind chiar cu Metz. Dacă acum un an, în aceeași fază a competiției și contra acelorași adversare, Neagu înscria 10 goluri și CSM câștiga la o diferență de 13 goluri – care-i asigura și calificarea în FINAL4 -, acum Cristina a privit din tribună o înfrângere care-a redus drastic șansele îndeplinirii acestui obiectiv pentru CSM.

Tot acum un an, ea marca opt goluri și în returul din Franța, unde anul acesta nu va face nici deplasarea (meciul e sâmbătă, 13 aprilie, de la ora 21.00). Atunci, după meci, peste 200 de suporteri au înconjurat-o pe teren. Erau români care locuiesc în Franța, cu steaguri și fulare tricolore care așteptau să fie semnate, dar și francezi, suporteri ai echipei Metz, care-și doreau o poză sau un autograf. A stat o oră pe teren, își amintește Cindy, una din fanele care așteptau la rând. A fost atunci impresionată de devotamentul jucătoarei, pe care a auzit-o spunându-i mamei unei adolescente să se alăture pozei, să aibă „o amintire de familie”, și apoi făcându-le semn suporterilor rămași în tribune să-i arunce mingile și tricourile să le semneze.

Era prima oară când Cindy, o pasionată de handbal din Franța în vârstă de 33 de ani, o vedea jucând pe viu. Deși ține cu Metz, s-a bucurat că Neagu s-a calificat în FINAL4, pentru că „acolo îi e locul”. Pentru că „s-a născut să joace handbal. La fel cum Nadia Comăneci s-a născut să ia acele note de 10. Nu cred că sunt foarte multe legende în handbal, mai ales în handbalul feminin, și e mai important ca Neagu să scrie istorie”, spune Cindy, care o admiră pe jucătoarea româncă pentru cât de sus sare, pentru cât de puternică și de inteligentă e, pentru că poate înscrie de la 6 metri, de la 9 metri, de la 11 metri, din centru sau din extremă. Sunt calități pe care le au și alte jucătoare – și Penezic e puternică, și Lekic e inteligentă -, dar crede că e greu să găsești o handbalistă atât de completă ca Neagu.

Am cunoscut-o pe Cindy pe Twitter și m-au impresionat pasiunea și devotamentul ei pentru o sportivă dintr-o altă țară. Am vrut să aflu mai bine cum se văd realizările Cristinei Neagu din țara campioanei europene și mondiale, cum se resimte recentul succes al Franței într-o societate care nu pare să-și transforme sportivii – cel puțin pe cei din handbal – în zei, și să înțeleg mai bine impactul internațional al singurei jucătoare (sau jucător) votată de patru ori cea mai bună din lume de către fanii din întreaga lume.

„Nu e doar o jucătoare de handbal, e mult mai mult de atât”

Motivul pentru care Neagu e importantă, crede Cindy, e pentru că „este un model pentru atât de mulți oameni și pentru atât de mulți copii, pentru că îți arată niște valori importante: să nu renunți, să muncești din greu, să încerci din nou, chiar și când eșuezi, să fii un prieten bun, să-ți iubești familia.” Rolul ăsta vine însă la pachet cu mare responsabilitate, iar Cindy vede în Cristina o jucătoare care încearcă să nu dezamăgească, devotată sportului, fanilor și țării ei. „Câți jucători de handbal pot să spună că reprezintă atât de mult pentru atât de mulți oameni?”, se întreabă ea, care nu regăsește în Franța același interes public pentru handbaliste, nici măcar după câștigarea campionatului european din 2018 (organizat în Franța).

În Franța, spune ea, jucătoarele au mai mare libertate de a trăi în afara atenției publice; nu apar așa des în ziare și nu sunt recunoscute pe stradă, sau se întâmplă rar. Se întâmplă pentru că handbalul nu e atât de popular, crede Cindy, mai ales cel feminin. „Dacă spui cuiva că-ți place handbalul, te întreabă dacă joci; dacă spui cuiva că-ți place fotbalul, te întreabă cu ce echipă ții, asta e diferența.” Un alt motiv poate fi și că, deși oamenii își doresc rezultate sportive bune, acceptă mai ușor înfrângerile. Nu e că nu pun deloc presiune sau nu au așteptări de la sportivi, spune ea, dar e ok dacă aceștia pierd. „Media va găsi o explicație. Dacă fetele n-ar fi câștigat Europeanul, fanii ar fi fost dezamăgiți, dar presa abia ar fi menționat asta. Chiar și așa, abia a menționat. Colegii mei de la serviciu știu că e o competiție de handbal doar pentru că îmi iau concediu. Nu spun că copiii nu vor autograful lui Glauser (n.r. Laura Glauser, portarul echipei), care e foarte iubită în Metz. Dar în restul timpului, jucătoarele pot face ce vor, fără să se gândească oare ce-ar crede oamenii din România?, cum i se întâmplă probabil lui Neagu.”

E o diferență în modul în care cele două societăți se raportează la sportivi – cea franceză pare să nu-i glorifice excesiv, dar nici să-i îngroape când greșesc, cum se întâmplă deseori în România. Dar e mai mult de atât, spune Cindy, care crede că Neagu e la un alt nivel de popularitate comparabil poate cu Andrea Lekic în Serbia sau cu Kiril Lazarov în Macedonia. „Vezi comentarii pe Facebook, unde nu doar fanii CSM-ului își dau cu părerea, toți au ceva de spus. Se simte și când ești în mulțime și aștepți să ajungă la tine. Nu simți asta când aștepți nicio altă jucătoare. Iar când joacă pentru România, și fanii, dar și jucătoarele așteaptă ca ea să facă ceva.”

Tocmai de asta, crede Cindy, Neagu e atât de iubită și e mereu votată în sondaje: pentru că oamenii văd că dă totul handbalului, că e gata să-și sacrifice sănătatea pentru sport, pentru echipă, pentru fani, și vor să-i ofere ceva înapoi. „Poate că are mai multe titluri de cea mai bună jucătoare a lumii ca oricine altcineva dintr-un motiv. Cei care spun că e doar un vot popular nu înțeleg ce mult înseamnă pentru noi. Că uneori, după o săptămână groaznică la muncă, abia așteptăm s-o vedem bombardând poarta adversarelor. Nu e doar o jucătoare de handbal, e mult mai mult de atât.”

Ce simte că le oferă Neagu celor care o urmăresc, dincolo de golurile frumoase din teren, e inspirație și un exemplu de cum să nu te lași doborât. „Am plâns cu toții când s-a accidentat la Euro. Am simțit că e îngrozitor. Dar ea și-a acoperit lacrimile. Chiar și acum, când postează imagini de la recuperare, ne arată că e ok, că totul va fi bine, chiar dacă probabil e foarte tristă că nu poate să joace și are dureri. Ascunde durerea, ca să credem în continuare. Niciodată nu se plânge. Mereu se ridică. Îți dă sentimentul că n-o să renunțe niciodată, că dacă vrei s-o dobori va trebui s-o înfrângi, și nici atunci nu va privi în jos. S-o avem pe Cristina e ca și cum am crede puțin în Superman.”

Foto: © Anze Malovrh / kolektiff