Simona Halep câștigă finala Roland Garros, își împlinește visul, obține primul Grand Slam din carieră!

Treizecizero.ro 11 iunie 2018

Simona Halep e noua campioană de la Roland Garros! După un meci imens (3-6, 6-4, 6-1), în care a atacat fără reținere, până a întors totul în favoarea ei, Simona a învins rezistența lui Sloane Stephens și a câștigat primul ei Mare Slam! Este un vis împlinit pentru o jucătoare care n-a încetat să creadă în ea, să lupte cu ea și cu exigențele ei. Și pare un vis colectiv.

Simona câștigă titlul la 40 de ani de la precedenta reușită a unei românce într-un Slam; Virginia Ruzici, prezentă în loja Simonei și felicitată de Simo și de organizatori, triumfa aici în 1978.

Simo triumfă, de asemenea, la zece ani după ce reușea să câștige titlul la junioare la RG.

Cum a fost meciul, pas cu pas

Setul 1. Liniștea lui Sloane

Mulți, foarte mulți români în tribune. Unii au ajuns chiar astăzi, alții – norocoșii – sunt aici de la începutul unui turneu care devine, pentru o bună parte a României, un fel de sărbătoare la început de vară. 

Însă ultima zi a serbării a început timid, cu un prim game câștigat repede de liniștita Stephens, o jucătoare recunoscută pentru controlul excelent al emoțiilor. Poate și de-asta a câștigat toate cele șase finale jucate în carieră, una chiar de Mare Șlem – US Open 2017.

Simona a răspuns cu un hold ajuns în prelungiri, unde am văzut un bun preview pentru ce va urma: Simona mai expresivă, mai expansivă și mai gălăgioasă, Sloane mai calmă, cu acel easy power care-i permite să treacă în atac fără mari eforturi. Chiar așa – apăsând dintr-o dată pe minge – a reușit să-și facă pentru a doua oară serviciul: 2-1 pentru cea care va trece, de luni, pe locul patru în clasamentul mondial.

Și Stephens și-a confirmat începutul solid cu prima minge de break a finalei, concretizată când forehand-ul Simonei s-a oprit în banda fileului, la 30-40.

Câteva puncte mai târziu, am primit și schimbul începutului de meci: o apărare incredibilă a Simonei, care a rămas – numai ea știe cum – într-un punct chinuitor, doar pentru a lovi din nou fileul cu lovitura de dreapta. Când a trimis în bandă și returul, Stephens s-a grăbit spre bancă cu un 4-1 grăitor: she means business!

Simona i-a întrerupt ritmul la timp, cu un game câștigat repede, chiar dacă primul serviciu (50% până aici) a continuat să nu-i intre prea bine. 

Primele semne de frustrare au apărut însă pe repunerea lui Stephens, când a liderul mondial a ratat șansa de 30-0, apoi a mai făcut două greșeli simple (a 11-a și a 12-a în meci), înainte ca Sloane să închidă ușa pentru 5-2. Simona a redeschis-o imediat, atacând bine pentru 5-3, și a forțat-o pe campioana de la New York să-și facă serviciul pentru primul set.

Aici, Simona și-a ridicat nivelul: a lovit și mai tare, și mai aproape de linie, și mai curajos! Așa a făcut rost de prima ei șansă de break, după un punct construit perfect. Dar ocazia a fost irosită printr-o altă neforțată, iar Stephens a profitat imediat: un serviciu la corp și alt punct câștigat în defensivă, cu răbdare, i-au adus primul set: 6-3.

Al treilea set pierdut de Simona la acest turneu, a treia cursă de urmărire, după cele reușite mai întâi în primul tur, și apoi cu Kerber – și acolo începuse puțin prea nerăbdătoare.

 

 

Setul 2. Curajul Simonei

E greu să joci când ai impresia că fiecare greșeală îți va fi taxată. Și exact așa a părut să înceapă Simona primul game pe serviciu. A reușit să salveze primele două mingi de break, revenind bine de la 15-40, a salvat-o și pe treia, cu un lung de linie marcă proprie, dar Stephens n-a plecat nicăieri. Și-a mai făcut rost de o șansă de break, la capătul unui schimb lung, închis cu o contrascurtă, iar când Simona a trimis afară un smash dificil, Sloane s-a repezit la 1-0.

Simona a forțat imediat rebreak-ul, a început cu 30-0 pe serviciul advers, dar Stephens a răspuns cu patru puncte consecutive: 2-0. Și sentimentul că e nevoie de altceva: mai multă răbdare pe construcție, mai multă atenție pe puținele mingi scurte primite. Și mai puține erori din mijlocul terenului, unde Simona a lovit adesea banda fileului, lovind parcă prea plat.

 

Într-adevăr, Halep a răspuns bine, curajos, și-a făcut game-ul pe serviciu și a întrerupt puțin ritmul unei Stephens care pare ostenită doar în dintre schimburi, nu și în defensiva ei solidă. Dar cât mai poate ține ritmul?

Poate că nu la nesfârșit – a răspuns Simona, lansată într-o ofensivă continuă, nemiloasă, care i-a adus – și încă la zero – primul break: 2-2!

Și Halep a rămas un pas în teren, a rămas cu inițiativa – atac după atac, fără pauză – și a reușit al 8-lea punct consecutiv, pentru a trece ea înainte.

 

Ce diferență față de finala de anul trecut! Astăzi, agresoarea este Simona. Ea face, ea desface, și când suma se reglează, e aproape unplayable. Și uite încă un break, la capătul unei ofensive stânga-dreapta care a lăsat-o pe Sloane fără răspuns.

E 4-2, jocul s-a întors! Dacă mai vrea ceva de la setul ăsta, e rândul americancei să vină cu ceva în plus. Și Stephens s-a hotărât că vrea: rebreak la zero, după un winner și alte trei erori simple ale Simonei Halep. E 4-3, suntem din nou cu serviciul.

Și iar cu mai multe greșeli decât reușite, cu timp de respiro pentru o adversară care pare că și-a regăsit reperele, în timp ce Simona le-a rătăcit puțin: 4-4, urmează un game nouă esențial.

Într-o presiune care a trecut tribuna într-o zonă de liniște deplină (și neliniște internă), Simona a continuat pe același drum: înainte! Cu două mingi direct câștigătoare de la 30-30, ea s-a dus la 5-4 și un pas de setul decisiv.

 

Și a continuat să forțeze, a continuat să rămână curajoasă: a ratat cu dreapta, s-a întors și a făcut punct la lovitura următoare; a ratat cu reverul, s-a întors și a atacat mai tare, forțând-o pe Sloane să greșească.

Avem decisiv. În uralele suporterilor Simonei, avem decisiv – ce revenire! Amintiți-vă să respirați:)

 

Setul 3. Visul Simonei

Când spuneam că finalele se decid prin curaj și disponibilitatea de a suferi, nu ne-am imaginat lupta asta. Pentru că una e să o zici, alta e să o vezi. Să vezi cum Simona începe decisivul cu două greșeli neforțate și revine apoi cu patru puncte câștigătoare, pentru un hold care să-i dea energie și mai departe. Să vezi cu Stephens se clatină, dar continuă să se apere perfect, adunând mingi din stânga și din dreapta, din zgură și de peste umăr, numai pentru a mai trimite o minge înapoi și a-și face rost de un răspuns scurt. Așa a egalat la 30 pe serviciul ei, strângând apoi pumnul spre tabăra ei.

Dar Simona n-a văzut-o. S-a întors la ale ei, a construit cu răbdare și a făcut primele daune: break, 2-0 și sentimentul că de-acum rezistența e pe punctul de a ceda. Și după un schimb chinuitor la 40-30, Simona s-a dus la 3-0!

 

Aproape, dar așa de departe. Sloane s-a ridicat de pe bancă cu gândul să mai ia și ea inițiativa, să schimbe ceva. Într-adevăr, a făcut un pas în teren, a încercat să dicteze și ea, să întrebe mai des. Și a făcut-o bine, chiar foarte bine. Dar Simona n-a uitat nici apărarea, s-a agățat de fiecare minge, a obținut două puncte imense, pe care le putea ceda de zece ori înainte să le câștige, și s-a dus la 4-0!

În tribune, suporterii ei – unii cu ochii înlăcrimați, alții cu grimase în loc de zâmbete, toți cu palmele transpirate – au început să vadă linia de sosire. Când Simona Halep a făcut 5-0, meciul a trecut în plan secund (s-a terminat 3-6, 6-4, 6-1), în spatele însemnătății acestui moment: Simona (chiar) câștigă acum primul ei Slam! Simona este campioană la Roland Garros! Puțini ar fi meritat mai mult.

 

 

 

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.