Trei lucruri pe care antrenorul Adrian Vasile le poate aduce la echipa națională de handbal

Andrei Năstase 19 ianuarie 2021

A venit și anunțul oficial: Adrian Vasile este – începând de luni – noul antrenor al echipei naționale de handbal feminin. Contractul său cu Federația se întinde pe aproape un an, până pe 20 decembrie 2021. Cu noul selecționer, România va încerca să se califice la Jocurile Olimpice de la Tokyo și la Campionatul Mondial din 2021, organizat de Spania, în luna decembrie.

Într-o conferință de presă organizată la sediul Federației Române de Handbal (FRH), Adrian Vasile și Alexandru Dedu, președintele FRH, au vorbit despre primele obiective ale Naționalei:

„Este extrem de onorant să fiu în această poziţie. Fără îndoială este cea mai mare onoare a vieţii mele să fiu antrenorul echipei naţionale, cu care am crescut la televizor. Este un drum pe care de abia aştept să-l începem. Eu şi staff-ul meu suntem foarte motivaţi să ne îndeplinim primul obiectiv de a ne califica la JO de la Tokyo”, a spus Adrian Vasile, care va lucra cu secundul Bent Dahl (din Norvegia) și cu Jaume Fort, spaniolul care se ocupă de portarii Naționalei de mai mulți ani. 

Bent Dahl este unul dintre oamenii implicați în creșterea generației Norei Mork în Norvegia, este lector al Federației Europene de Handbal (EHF) și s-a aflat în acest sezon pe banca tehnică a lui Siofok (Ungaria).

„Adrian Vasile a acceptat să fie antrenorul echipei naţionale, ne-am pus de acord, iar acum vom semna contractul. Eu sunt mai liniştit acum, avem un staff tehnic, avem un program clar de pregătire şi de abordare a primului obiectiv, calificarea la Jocurile Olimpice. Lucrurile sunt puse pe un drum corect, spun eu. Contractul este valabil până pe 20 decembrie anul curent şi îmi doresc din suflet să ne oblige actualul staff tehnic să semnăm pe tot ciclul olimpic pentru Paris”, a declarat Alexandru Dedu, în cadrul aceleiași conferințe de presă. 

Cu astea spuse, putem trece la întrebările importante: ce se schimbă la echipa națională odată cu numirea lui Adrian Vasile pe banca tehnică? Ce poate aduce antrenorul lui CSM București la Națională?

Să le luăm pe rând.

Mai mult echilibru

Bogdan Burcea și Robert Licu n-au avut prea mult timp – doar șase meciuri – să demonstreze că ideile și abordarea lor sunt potrivite pentru echipa națională a României. Numiți pe banca tehnică la scurt timp după Mondialul din 2019 – și acel loc 12 care a dus la îndepărtarea suedezului Tomas Ryde -, Burcea și Licu n-au primit încrederea Comisiei tehnice a FRH pentru a continua pe banca României și după EURO 2020 (terminat cu un nou loc 12). 

Adi Vasile devine acum al treilea antrenor al României în mai puțin de doi ani – atât cât a trecut de la plecarea spaniolului Ambros Martin, în primăvara lui 2019. Și dacă e să-l comparăm cu cei trei selecționeri dinaintea lui, Vasile e mai aproape de modelul Ryde și Martin decât este de stilul lui Bogdan Burcea. 

Format și din interacțiunea sa cu mai mulți antrenori străini – majoritatea nordici -, Adi Vasile este un antrenor care are deja, la cei 38 de ani ai săi, experieță internațională. A câștigat-o și cu echipa lui de club, dar și pe banca naționalei Muntenegrului, unde, între 2017 și 2020, Adi Vasile a fost şi antrenor secund, alături de Per Johansson.

„Ca om, mie mi-a plăcut să fiu de ajutor în locul unde sunt, de când m-am apucat de sportul ăsta, din orice postură am avut, de la jucător la preparator fizic, antrenor secund și acum principal. Dacă prin tot ce fac zi de zi ajut fetele, clubul, mai departe pot să ajut țara ca imagine, impact handbalistic, cu mare drag. Vreau și trebuie să fiu de ajutor” – Adi Vasile

Altfel spus, numirea lui Adi Vasile ar trebui să-i împace și pe cei care cred că Naționalei îi stă mai bine cu un antrenor român, și pe cei care au preferat abordarea unor selecționeri ca Ryde și Martin. 

Adrian Vasile este și el genul de antrenor care știe să-și apropie jucătoarele, e un tip care vorbește mult cu echipa lui, oferă indicații precise și pare să aibă o idee destul de clară despre handbalul pe care ar vrea să-l arate handbalistele lui. Or asta îl aduce mai aproape de stilul lui Ambros Martin, antrenorul cu care multe dintre jucătoarele de bază ale Naționalei s-au simțit cel mai bine în ultimii ani.

Fost jucător la Steaua, cu care a câștigat Cupa Challenge în 2006, Adrian Vasile a fost preparator fizic și antrenor secund la CSM București încă din 2014, iar în octombrie 2019 a preluat rolul de antrenor principal al clubului bucureștean.

Stilul său de antrenorat, spune chiar el, e mai degrabă calm, ferm, decât vulcanic. „Eu sunt un antrenor apropiat de jucătoare, dar trebuie ca din această apropiere să le pot și critica, ca să ajut echipa, fără ca ele să creadă vreodată că e ceva personal. Pentru că nicio critică de-a mea nu va fi ceva personal. Eu cred în fiecare dintre ele și meseria mea este să le fac pe fiecare dintre ele să creadă în ele atât de mult cât cred eu în ele. Pentru că în final mingea este în mâna lor, decizia e în mâna lor, nu e la mine.”

O identitate, un stil de joc mai clar

În decembrie trecut, în timpul Europeanului de handbal, Adrian Vasile spunea, din studioul Look Sport, că „Ne-am obișnuit să trăim cu excepții, astfel încât nu știm care e imaginea de ansamblu, ca să putem fi realiști. Din punctul meu de vedere, României îi lipsește identitatea, iar la un turneu final contează foarte mult tot ce ai ca bază în handbalul de unde provii. Cred că ar fi trebuit, dar niciodată nu e prea târziu, să încercăm anumite modificări în bine, care să ne aducă unde ne dorim. Dar realitatea e că în acest moment suntem pe 12 în Europa, avem puține jucătoare și antrenori care contează la nivel european. Avem foarte mult talent, dar la un moment dat nu ne avantajează. Trebuie să înțelegem că munca e ce contează”, a spus antrenorul lui CSM București. Și a continuat:

„Prima caracteristică, atunci când vorbești de identitate, e întrebarea pe care o pun echipei noastre, CSM București: Cum arătăm noi într-o zi slabă? Ce trebuie să avem ca bază, într-o zi slabă? Echipa României e o radiografie a întregii școli românești de handbal, și trebuie să știm pe ce ne bazăm, care e identitatea noastră. (…) Avem mult talent, multă inteligență, dar trebuie să înțelegem că doar asta nu va mai face ca România să poată câstiga o medalie în viitor. Mi-aș dori să înțelegem că excepțiile nu ne vor mai face să câștigăm medalii. Avem nevoie de o structură și o strategie, de o idee comună. Și de răbdare.”

Dacă ne luăm după durata contractului semnat de Adi Vasile cu FRH – doar 11 luni -, atunci ne putem imagina că noul selecționer va trebui să-și câștige răbdarea prin rezultate: fie calificarea la Jocurile Olimpice, fie calificarea și apoi un rezultat bun la Campionatul Mondial. Fie ambele. Altfel, Adi Vasile nu va avea timp nici măcar să mai vorbească despre nevoia de identitate, cu atât mai puțin să construiască un stil de joc mai clar. Și mai modern. 

Totuși, faptul că echipa națională va lucra acum cu un antrenor tânăr care a vorbit cu interes despre importanța unei idei comune este un lucru încurajator. E prima condiție, dacă e să ieșim din șirul rezultatelor întâmplătoare – mai bune, mai proaste, dar episodice – și să ajungem la o creștere predictibilă. 

Adi Vasile vorbește des despre nevoia de a crea sisteme care să funcționeze pe termen lung, atât la nivel de club, cât și de echipă națională, și despre crearea unei identități:

„Nici România, nici Muntenegru nu cred că stau bine la implementarea unui sistem bine pus la punct, în special în pregătirea fizică, și găsesc că este atât de important ca acest lucru să fie început încă de la vârste foarte tinere, de la 12 ani. Trebuie lucrat cu jucătorii fizic, pentru că e o bază, e precum fundația unei case. Trecerea la seniorat este foarte dură, în tot ce înseamnă specific handbalistic, iar dacă n-ai nici măcar pachetul fizic să te ajute, atunci ai impresia că te lovești de un zid. Și dintr-o dată îți scade încrederea în tine. Lucrurile astea trebuie implementate foarte clar într-un sistem, iar oamenii care implementează sistemul acesta sunt conducătorii, cei care se ocupă de zona tehnică, cei care se preocupă de a forma identitatea handbalului: cum vrem să arătăm din punct de vedere fizic, cum vrem să arătăm din punct de vedere tehnico-tactic, care e structura noastră, cum vrem să ne comportăm; care este identitatea noastră.

Stabilitate

E greu de spus care vor fi rezultatele echipei naționale la turneul preolimpic din luna martie, competiție la care Adi Vasile și jucătoarele sale ar putea ajunge fără meciuri de pregătire. Au pățit asta Burcea și Licu, care n-au avut norocul să-și cunoască echipa înainte de EURO, și am văzut ce s-a întâmplat acolo.

Dar dacă Vasile reușește să convingă și să continue pe banca României pentru următorul ciclu olimpic, așa cum speră Alexandru Dedu, atunci Naționala ar putea intra într-o nouă perioadă de stabilitate. 

Ultimul antrenor care a stat pe banca României suficient de mult timp pentru a-și implementa ideile – și pentru a construi cu adevărat un stil de joc – a fost Ambros Martin, între 2016 și 2019. Spre nemulțumirea jucătoarelor sale, spaniolul a ales să plece (din motive personale) cu doar un an înaintea principalului său obiectiv, calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo. 

S-a întors la echipa națională suedezul Tomas Ryde, cel care câștigase cu România bronzul mondial în 2015 și ajutase echipa să ajungă la un nivel foarte bun în 2016, înaintea turneuui olimpic dezamăgitor de la Rio. Însă de buna pregătire și de buna atmosferă despre care Ryde și jucătoarele României vorbeau înaintea Mondialului din 2019 s-a ales praful, odată cu suspendarea jucătoarelor de la Corona Brașov. Cu o echipă improvizată, România s-a întors din Japonia cu locul 12, iar îndepărtarea lui Ryde a venit imediat, idee susținută de cei sătui de antrenorii străini; sau de aluzia că noi, atât de bine pregătiți, am avea ce învăța de alții.

Și totuși, dacă e să învățăm ceva din exemplul altora, atunci nu mai putem ignora valoarea continuității. Am tot văzut succesul unor proiecte handbalistice ca cel al Norvegiei, Franței sau Olandei, echipe conduse în ideea stabilității: dacă nu același antrenor, măcar același stil de joc. 

În ce ne privește, Cristina Neagu va lucra acum cu al optulea ei antrenor la echipa națională. Jucătoarele din Norvegia sau Franța au fost mult mai norocoase: cele mai multe au jucat pentru un singur antrenor, au avut răgazul să perfecționeze un sistem de joc unitar, în care schimbările au fost rare și sensibile. 

La finalul Campionatului European, Neagu spunea că „ar fi păcat să nu mai ajungem acolo unde am crezut mereu că ne este locul. Sunt anii mei finali în handbal și îmi doresc să fac performanță”. Această performanță va depinde de acum și de Adi Vasile, și de reacția pe care el o va obține în lunile următoare de la Neagu și colegele ei, dar și de timpul de creștere pe care procietul ăsta îl va primi. 


Adi Vasile va debuta pe banca tehnică a echipei naționale la turneul preolimpic din 19-21 martie, de la Podgorica. România va întâlni acolo Norvegia, Muntenegru și Kazahstan. Primele două clasate se califică la Jocurile Olimpice de la Tokyo.


 

Citește mai multe despre drumul lui Adi Vasile în antrenorat, ce-a învățat de la antrenorii cu care a lucrat, și mentalitatea de învingător cu care a crescut.

 

Foto: Razvan Pasarica/SPORT PICTURES

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.