Deja vu în optimile Champions League: Arsenal nu scapă nicicum de Bayern, PSG mai încearcă o dată cu Barcelona

Danny Coposescu 12 decembrie 2016

Încă e ciudat să nu vezi chelia fostului secretar general UEFA, Giani Infantino, planând deasupra bolurilor care conţin numele echipelor pentru tragerile la sorţi din Champions League. Însă Infantino e acum preşedintele FIFA, ceea ce ar trebui să-i dea speranţe omului care a preluat sarcina enormă de a desface acele bile, Giorgio Marchetti, un om cu o podoabă capilară mult mai impresionantă. Cine ştie, dacă se poate pentru Infantino, de ce nu şi pentru dl. Marchetti?

În rest, nimic nu s-a schimbat în lumea pompoasă şi formală a tragerilor la sorţi: o ceremonie în care actul în sine ocupă ceva mai mult de o treime din timp, sufocat aproape de înşiruirea de foste glorii ale sportului aduse pe scenă pentru a face onorurile, clipuri cu muzică electronică de o calitate dubioasă şi glume ciudate între prezentatori.

Prima optime de finală stabilită de Ruud Gullit le pune faţă în faţă pe Manchester City şi AS Monaco. La prima vedere, pare o extragere norocoasă pentru băieţii lui Guardiola, având în vedere ce alte adversare puteau întâlni. Dar Monaco e pe locul doi în Franţa, e cea mai bună marcatoare dintre cele cinci ligi de top ale Europei şi dispune de un Falcao renăscut.

Asta nu se potriveşte prea bine cu defensiva extrem de permeabilă a lui City, care a reuşit să nu primească gol în doar două dintre ultimele 15 meciuri. Txiki Begiristain, directorul tehnic al lui City, a rămas diplomat: „E mereu dificil să-ţi dai seama dacă o tragere la sorţi e uşoară sau grea. Suntem bucuroşi că suntem aici.“

Totuşi, se putea mai rău, aşa cum a aflat una dintre echipele care şi-a câştigat grupa. Ca „răsplată“, Napoli va juca tocmai contra lui Real Madrid. Meciul ar fi fost cu atât mai interesant dacă Higuain, fostul atacant al madrilenilor, nu ar fi plecat în vară la Juventus. Chiar şi aşa, Callejon e încă acolo pentru a le arăta angajatorilor de odinioară ce au pierdut când l-au lăsat să plece.

Zidane şi ai săi sunt ocupaţi cu pregătirile pentru meciul împotriva lui Atletico Nacional în semi-finalele Cupei Mondiale a Cluburilor, dar vor şti că Napoli încă îşi aduce aminte de sezonul 1987/88, când Real şi atacul poreclit „La Quinta del Buitre“ o elimina din Cupa Europeană.

Echipa preferată a lui Gullit, în cuvintele lui Giorgio Marchetti, e Borussia Dortmund, iar nemţii vor juca împotriva Benficăi, care a reuşit pentru prima dată în istoria sa două calificări consecutive în optimile Champions League. Portughezii sunt aici doar pentru că Beşiktaş a clacat complet în ultimul meci din grupe şi a pierdut 5-0 la o Dinamo Kiev deja eliminată din Europa. Westfallenstadion nu va părea deosebit de primitor pentru o echipă cu probleme în deplasare.

Însă tot ce s-a întâmplat în dimineaţa asta păleşte în comparaţie cu hohotele de râs pe care parcă le puteai auzi de peste tot în momentul în care Arsenal a primit-o pereche pe, bineînţeles, Bayern München. Schimbul de pe Twitter dintre cele două cluburi pare acum scos din Zona Crepusculară, deşi probabil va părea ceva mai puţin amuzant pentru englezi. De când antrenează Arsene Wenger acolo, Arsenal a jucat de 10 ori contra campionilor germani şi a câştigat doar de trei ori. Că și-a câștigat grupa de data asta nu i-a ajutat, se vede treaba, la mare lucru.

În ultimii trei ani, Bayern îi bântuie pe londonezi ca un blestem despre care tunarii nu ştiu ce au făcut pentru a-l merita. În 2013 şi 2014, Arsenal a fost trimisă acasă exact din optimi. Dar, de vreme ce Carlo Ancelotti nu are cel mai grozav început de sezon, spre deosebire de Arsenal, poate de data asta chiar va fi „third time lucky“ pentru Wenger.

Porto şi Juventus, în schimb, nu s-au mai văzut de 15 ani într-un meci oficial. Dincolo de istoria net favorabilă italienilor, campionii lui Massimiliano Allegri sunt într-o formă mult mai bună decât Porto, care a avut nevoie de o victorie (ce-i drept, zdrobitoare) contra rezervelor lui Leicester City pentru a ajunge în optimi.

Ceva mai echilibrată pare altă reluare din sezonul trecut, încă o optime între Bayer Leverkusen şi Atletico Madrid. Asta nu pentru că germanii ar fi în cine-ştie-ce moment deosebit, ci mai degrabă pentru că Atleti are cel mai slab început de sezon sub Diego Simeone. Echipa joacă astăzi contra lui Villareal pentru a reveni pe locul patru şi e la 12 puncte de rivala din oraş. Leverkusen stă şi mai rău, doar pe 8 în Bundesliga, ceea ce anunţă o optime destul de strânsă.

Cu atât mai mult cu cât nemţii îşi vor revanşa după ce Atletico i-a eliminat la loviturile de departajare anul trecut. Ömer Toprak de la Leverkusen o spune cel mai bine: „Avem conturi de reglat.“

Să nu spună nimeni că Champions League a devenit o competiţie previzibilă: până la urmă, doar trei din cele opt duble s-au jucat cu regularitatea unui meci de campionat naţional. A treia e deja tradiţionala confruntare PSG – Barcelona. Una de care francezii s-au săturat, pentru că Barça i-a eliminat în 2013 şi 2015. Şi asta pe vremea când Zlatan Ibrahimvic locuia încă la Paris. Din fericire, contul de Twitter al clubului are soluţia care le-a scăpat tuturor din echipă până acum: „Dream bigger“.

Noroc cu Leicester City, care e debutantă în Champions League şi aduce nişte aer proaspăt. Se putea mai rău decât Sevilla pentru echipa lui Ranieri, dar nu cu mult. Băieţii lui Jorge Sampaoli sunt pe locul trei în Spania, la doar două puncte de Barcelona şi joacă un fotbal atât de ofensiv, încât te întrebi dacă cineva a uitat pur şi simplu să-i explice antrenorului chilean că legile jocului nu interzic apărarea. Ceea ce sună bine pentru tactica de contra-atac cu care Leicester a ajuns unde e acum.

Meciurile tur din optimi se vor juca pe 14 şi 15, respectiv 21 şi 22 februarie anul viitor.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.