Leicester revine în forţă tocmai cu Man City, Diego Costa o ţine pe Chelsea pe primul loc, iar Liverpool se clatină cu West Ham

Danny Coposescu 12 decembrie 2016

Cea mai slabă prestaţie a unei campioane „en titre”. Nimeni nu a pierdut ocazia să scoată în față statistica aceasta când a venit vorba despre numărul de puncte strânse de Leicester City înainte de jocul cu Man City de pe “King Power” Stadium. Cele numai 13 puncte, după 14 etape, lăsau în urmă coşmarul de sezonul trecut al lui Mourinho la Chelsea.

Totuşi, spre deosebire de cazul lui Chelsea, nici cei mai cârcotași nu se bucură de problemele echipei lui Ranieri în campionat. Lotul „Vulpilor“ e mult mai subţire decât al londonezilor, iar inflaţia de meciuri provocată de participarea în Champions League nu avea cum să nu afecteze forma într-una dintre competiţii. Faptul că Leicester nu a (re)căzut imediat în mediocritate se vede din promptitudinea cu care şi-a câştigat grupa europeană, lăsând la o parte ciomăgeala fără miză de la Porto.

Dar trebuia să apară și un moment în care Leicester îşi concentrează din nou atenţia pe Premier League, unde locurile de retrogradare nu sunt prea departe. Insistenţa tuturor celor din cadrul echipei că lucrurile se vor schimba când se termină grupele Champions League suna puţin fantezistă. Dar Leicester e o echipă care foloseşte fantezia drept carburant. Dacă nu o ştia deja, Pep Guardiola a aflat asta după 20 de minute pe “King Power”, când City era deja condusă cu 3-0.

Să vezi axa Huth – Mahrez – Vardy funcţionând din nou la turaţie maximă a fost ca o reverie, momente care te transportau într-o vreme când Trump nu era preşedinte în America şi încă nu-ţi puteai crede ochilor când vedeai ce fac Ranieri şi compania în Premier League. Ca şi în acea victorie cu 3-1 de pe “Etihad” care a confirmat-o în sfârşit pe Leicester ca favorită serioasă la titlu, începutul furios de sâmbătă seară a măturat din cale o trupă a lui Manchester City confuză şi copleşită.

Cu adevărat confuză, pentru că Zabaleta orbecăia la mijlocul terenului şi Kolarov cerea mingea în atac în momentul în care Mahrez mângâia mingea în calea lui Slimani. Atacantul l-a servit apoi perfect pe Jamie Vardy, care a finalizat aşa cum ştim că poate. Pentru prima dată în 16 meciuri.

Căderea lui Leicester a coincis cu seceta de goluri pentru Vardy şi de assist-uri pentru Mahrez. După racheta în vinclu a lui Andy King din minutul 5, lucrurile au revenit la normal pentru ambii jucători. Huth, cu o minge lungă, Mahrez cu o pasă pornită parcă din crosa de golf, Vardy cu dubla, apoi cu hat-trick-ul, primul pentru atacantul englez de când marca trei pentru Fleetwood în fotbalul semi-profesionist.

Pentru a scoate în evidenţă nu doar tot ce e bun în legătură cu Leicester, ci şi tot ce rău la Man City, John Stones i-a oferit generos lui Vardy mingea pentru golul trei, reuşit dintr-un unghi atât de strâmt încât a fost nevoie de sistemul electronic de pe linia porţii pentru a-l acorda.

În ultimele minute, concetrarea lui Leicester a scăzut, iar City a redus de două ori diferenţa, prin Kolarov şi Nolito, cu prea puţin folos. Scorul final putea să fie mai drastic decât 4-2, fără să fi fost mincinos.

„Trebuie să mă auto-analizez ca să văd de ce avem probleme cu mingile respinse “, a spus un Guardiola parcă extenuat la sfârşit. Porecla lui Claudio Ranieri era cândva „The Tinkerman“, pentru frecvenţa cu care schimba echipa şi tactica. Acum i se potriveşte mult mai bine lui Guardiola, care a folosit mai multe formule de start şi de joc decât oricare alt antrenor din Premier League. Într-o cultură încă profund anti-intelectuală, care îl priveşte cu suspiciune, experimentele catalanului dau apă la moară armatei de critici care aşteaptă (şi primeşte, deocamdată) paşii greşiţi.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Antonio Conte. Când pierdea cu Arsenal şi Liverpool la începutul sezonului, frazele de tipul „Premier League nu e Serie A“ şi „E italian, dar trebuie să înveţe că aici, lucrurile stau altfel“ deveneau imediat refren în presă şi în programele TV. Acum, după a noua victorie consecutivă din campionat, 1-0 cu West Brom, Conte e geniul preferat al tuturor analiştilor.

E drept că, în momentul ăsta, Chelsea pare pur şi simplu de neoprit. Niciuna dintre echipele din Manchester nu i-au putut sta în cale, Everton a fost bătută atât de rău încât nici acum nu şi-a revenit; până şi experte în apărare, ca West Brom-ul lui Tony Pullis, au fost depăşite cumva.

Ieri, Diego Costa a fost din nou omul decisiv. Al 12-lea gol a sezonului (cât a marcat în toată stagiunea trecută) a venit după o greşeală a lui Gareth McAuley, însă şutul spaniolului a demonstrat câtă siguranţă de sine are sub noul antrenor. Timp de 75 de minute, West Brom o frustrase pe Chelsea, dar asta fac campioanele: găsesc mereu o cale spre victorie, chiar şi când nu joacă fotbal-şampanie.

Doar Arsenal reuşeşte să ţină pasul cu rivala din Londra până acum. Walcott, Özil şi Alex Iwobi au adus trei puncte vitale contra lui Stoke, care deschisese scorul din penalty. Echipa lui Wenger demonstrează din nou şi din nou că a dobândit acea calitate a campioanelor, de a câştiga urât. Faptul că doar trei puncte o despart de locul 1 înseamnă că Arsenal a trecut în sfârşit cu bine de tradiţionala astenie de sfârșit de an.

Pentru Liverpool, în schimb, după capitularea incredibilă de la Bournemouth, a venit un 2-2 acasă cu West Ham, care începuse ziua de pe loc retrogradabil. Lallana a deschis scorul, dar Payet şi Antonio au profitat de nesiguranţa portarului Karius pentru a întoarce scorul. Origi a egalat rapid în repriza secundă, după o gafă a omologului lui Karius, Randolph, însă omul lui West Ham s-a revanşat în ultimele minute, când a salvat spectaculos şutul aproape perfect al lui Jordan Henderson.

Klopp știe și el cât de mult contează să iei trei puncte când nu eşti la 100%: „Da, nu jucăm destul de bine, dar asta s-a mai întâmplat sezonul ăsta şi tot am câştigat. Azi am încercat totul, dar ai nevoie de puţin noroc“.

Henrikh Mkhitaryan a ajutat-o pe Man Utd să reuşească exact asta. Golul armeanului, al doilea în două meciuri după ce a petrecut luni bune pe banca de rezerve, a răpus-o pe Tottenham, care a venit pe “Old Trafford” lipsită de vlagă. A fost prima victorie acasă pentru José Mourinho din septembrie încoace. La cum merg lucrurile pentru portughez, parcă nu se putea să nu vină şi o veste proastă: Mkhitaryan s-a accidentat la sfârşitul meciului şi va lipsi până în prima zi de Crăciun. La cum arată fotbalul festiv pe Insulă, Mourinho va avea nevoie de toate resursele disponibile pentru a intra cu bine în noul an.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.