Messi ratează un penalty, Argentina cedează un punct curajoasei Islande!

Danny Coposescu 20 iunie 2018

Avem o propunere grozavă pentru un viitor pub quiz. Ce islandez are în CV un videoclip produs pentru Eurovision și o lovitură de pedeapsă salvată într-o Cupă Mondială? Au existat momente în viața lui Hannes Thor Halldorsson când probabil și părinții s-au îndoit că poate ajunge jucător profesionist. Refuzat de un club din a treia divizie, portarul a mai făcut și o boacănă care a retrogradat-o pe Leiknir, în primul său meci ca titular.

Dar, ca orice nordic cumpătat și rațional, Halldorsson s-a așezat într-o zi alături de tatăl său și amândoi au încropit un plan „ridicol‟, cum o spune chiar el în The Guardian – într-o zi, își va întâlni idolul, Gigi Buffon, pe teren. Până la urmă, lucrurile nu s-au desfășurat tocmai așa. La 34 de ani, trebuie să se mulțumească cu Cristiano Ronaldo și acum Lionel Messi, pe care i-a înfruntat cu succes pe cele mai mari scene, în tricoul celei mai mici națiuni.

Argentina 1-1 Islanda

Cine a spus că isprăvile islandezilor de la European nu se pot repeta și-a primit replica încă din calificările pentru acest Mondial. Echipa lui Hallgrimsson a zburdat prin grupa ei și a trimis Croația la baraj. Deja devine greu să mai vorbești despre surprize când vine vorba despre un colectiv care tot adaugă pagini noi în istoria sa sportivă.

Argentina cu siguranță nu s-a lăsat surprinsă. Jorge Valdano, campion mondial alături de Maradona, și-a avertizat compatrioții că vor întâlni un adversar „născut în penurie‟, ceea ce îi dă un caracter aparte. Jurnalista Marcela Mora y Araujo ne-a transmis impresiile de la Buenos Aires, unde respectul față de Islanda s-a luat de mână cu îndoielile față de selecția dezechilibrată a lui Sampaoli.

Vechea dezbatere despre Messi și locul său în panteonul fotbalistic a concurat de data asta cu anxietăți legate de portarul Caballero, Marco Rojo sau Lucas Biglia, care abia dacă au strâns împreună 90 de minute de joc anul ăsta. Pe bună dreptate, pentru că de la primul fluier, primul 11 a dat semne de letargie. De cealaltă parte, alături de gheață și vulcani, energia pare să fie o resursă nelimitată pentru Islanda.

Pe stadionul lui Spartak, în cea mai zgomotoasă și colorată atmosferă de până acum, a ieșit un meci pe cinste! Mai ales după ce Aguero a găsit un centimetru pătrat de spațiu în careu și a deschis scorul. Asta chiar i-a scos la joc pe scandinavi, care arată mai bine ca oricând. Cu Finnbogasson alături de talentatul Gylfi Sigurdsson, Islanda nu se mai rezumă doar la apărare. Atacantul lui Augsburg a egalat după o degringoladă familiară unui publicu argentinian care tremură de fiecare dată când vede o contră. Bjarnason putea să facă și mai multe stricăciuni înainte de pauză.

Sampaoli l-a trimis pe Ever Banega în teren în partea secundă și mijlocașul Sevillei a început să monopolizeze și mai eficient mingea. Între timp, Messi s-a desprins tot mai mult înspre flanc, după ce-a văzut că nu poate înota în oceanul de tricouri albe de la centru. Nu mult după asta a venit și momentul lui Leo. Meza și Magnusson s-au prăbușit împreună în careu și arbitrul Marciniak a dat penalti.

Față în față cu Halldorsson, căpitanul a tras aer în piept și a șutat, dar filmul ăsta le aparține islandezilor. S-ar putea să fi văzut și finalul relației dintre Messi și loviturile de pedeapsă, după trei ratări din ultimele șase încercări. Dacă lui Ronaldo i-a ieșit totul aseară, ziua argentinianului a fost la polul opus. Loviturile libere au ajuns în zid, șuturile au trecut alături și driblingurile s-au oprit în picioarele lungi ale lui Hallfredsson și Gunnarsson.

Nici măcar VAR nu iese cu fața curată după ultimele ore. Dacă intervenția din jocul de mai devreme rămâne discutabilă, acum asistenții video au lipsit cu desăvârșire când era mai mare nevoie de ei: Magnusson n-a părut să fi greșit cu nimic în duelul cu Meza și centralului i-ar fi prins bine o privire mai atentă la intervenția lui Saevarsson care l-a împiedicat pe Cristian Pavon în careu.

Islanda va spune că s-a făcut oricum dreptate. Halldorsson își poate continua planurile lui „ridicole‟…

 

Apariția Islandei

Cum a ajuns o țară fără tradiție fotbalistică, unde acum 15-20 de ani fotbalul nu era un sport profesionist și unde se putea juca doar trei luni pe an, să se măsoare cu cele mai bune echipe ale lumii? Răspunsurile le-am grupat într-un text cuprinzător. Uite o sinteză: dincolo de miracolul fotbalistic, performanța islandeză e și rezultatul unui plan pe termen lung, a unor investiții bine gândite și a pasiunii pentru fotbal.

Infrastructura

La începutul anilor 2000, când Islanda trăia un boom economic, a investit masiv în construcția de terenuri acoperite. Nu într-un stadion național monument (doar 10.000 de locuri are Laugardalsvöllur, arena lor națională), ci în mai multe terenuri mici, artificiale, încălzite, eco-friendly, care au costat între 5 și 25 de milioane de dolari (conform Washington Post), realizate prin parteneriate între cluburi și autorități. 11 astfel de construcții au fost ridicate și patru sunt încă în dezvoltare; alături de ele, au fost construite 22 de terenuri încălzite neacoperite și peste 100 de mini-terenuri artificiale, unele dintre ele lângă școli, unde elevii se pot juca în pauze sau după ore. Asta le-a oferit noilor generații șansa de a juca tot anul, nu doar trei luni, un sport pe care au ajuns să-l îndrăgească tot mai mult.

Duglegur și unitatea grupului

“Nu ne gândim că suntem o țară mică în astfel de momente”, spunea Hallgrímsson înaintea unuia dintre meciurile din preliminariile Campionatului European. “Știm că nu avem jucători individuali de valoare asemănătoare cu cei din Olanda sau Turcia, dar noi câștigăm prin unitate, muncă, organizare, și la aceste capitole trebuie să fim mai buni ca restul. Nu contează cu cine jucăm sau cât e scorul, trebuie să nu ne schimbăm prioritățile.”

Prioritățile și valorile jocului islandez par a fi disciplina defensivă, câștigarea duelurilor unu-la-unu și fluiditatea pe contratac. Și duglegur, o expresie islandeză care înseamnă hard work, fără de care experții islandezi spun că realizările de acum nu se puteau întâmpla. Seamănă cu motto-ul lui Claudio Ranieri, antrenorul care a adus la Leicester primul titlu din istorie: “We do not dream, we simply work hard.”

Dar mai e ceva în povestea Islandei. “Avem o generație foarte bună, probabil cea mai bună din istoria țării”, declara Hallgrímsson în The Guardian. “Un fotbalist a plecat să joace în străinătate. Următorul a plecat și el și a încercat să joace mai bine. S-au împins unul pe altul să devină mai buni și au jucat multe meciuri împreună. Așa că au ajuns la echipa națională cunoscându-se foarte bine; știu cum aleargă, cum reacționează, și ăsta e un lucru bun.”

Bineînțeles că terenurile încălzite și educația fotbalistă au jucat un rol esențial. Dar și alte țări au astfel de condiții. Însă în Islanda, pe noile terenuri și alături de noii antrenori a crescut o generație extrem de talentată. Pentru că întotdeauna e nevoie și de puțină magie.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.