Vor fi zeii gimnasticii mai drepți cu noi? Iată cu cine se luptă româncele pentru medaliile Campionatului Mondial de la Montreal

Iulia Lupașcu 3 octombrie 2017

La Montreal, în Canada, Campionatul Mondial de Gimnastică a început de câteva ore. Nadia Comăneci s-a întors în orașul unde a obținut prima notă de 10 din gimnastică, este ambasadoarea competiției și va înmâna medalia de aur câștigătoarei de la individual compus. Suntem într-un an post-olimpic, așa că nu există concurs pe echipe, ci doar individual compus și pe aparate.

Din același motiv, gimnastele din echipa olimpică a Statelor Unite și-au luat un an sabatic – Aliya Mustafina e chiar proapătă mămică -, astfel încât, după mulți ani, competiția devine foarte deschisă. Și pentru că Vanessa Ferari, singura campioană mondială din concurs (2006), a ales să participe doar la bârnâ și sol, înseamnă că la sfârșitul concursului vom avea o nouă campioană mondială absolută.

Sunt scoase la bătaie 12 medalii, fiecare țară participă în concurs cu patru gimnaste, pot intra maxim trei în calificări pe un singur aparat, iar în fiecare finală pot participa cel mult două gimnaste ale aceleiași țări.

Pe cine urmărim acum, când multe staruri lipsesc? O să încerc să adun laolaltă favoritele fiecărei probe, în funcție de rezultatele lor din ultimii ani.

Individual Compus

Larisa Iordache

Ultimul scor:
58.466, la Campionatele Naționale

Nu încep cu Larisa pentru că e a noastră, ci pentru că este principala favorită la titlu în ochii specialiștilor. Și nu doar fiindcă la ultimele două ediții a fost pe podium – în 2014 cu argint, în 2015 cu bronz -, iar cele care au depășit-o nu sunt acum în concurs, ci și pentru că vine cu exerciții îmbunătățite și arată o dispoziție foarte bună pentru gimnastică.

Larisa revine după un 2016 greu, în care a ratat calificarea la Rio, și un început de 2017 fragmentat de câteva accidentări care n-au lăsat-o să se antreneze și să concureze în formă maximă la Campionatele Europene din primăvară, unde s-a înscris doar la bârnă și la paralele. Acum, însă, Larisa s-a recuperat foarte bine; mai mult, a venit cu un salt întins cu șurub în plus pe bârnă, iar la paralele și-a upgradat coborârea la dublu salt cu dublu șurub (pe care am văzut-o făcându-l la antrenament în Montreal, și încă cu multă siguranță). Mai rămâne de administrat presiunea pe care probabil și-a pus-o ea însăși pe umeri. Experiența mare pe care-a adunat-o ar trebui s-o ajute aici. Poate să fie momentul ei.

Ragan Smith (SUA)

Ultimul scor:
57,850, Campionatele Naționale

Ragan este la al doilea an de seniorat, a fost rezervă la Rio și este liderul echipei Statelor Unite la acest Campionat Mondial. Este speranța americanilor la medalia de aur și la continuarea hegemoniei în gimnastică. Nu vine doar să concureze, vine să câștige.

La fel ca Larisa, și ea se va lupta cu presiunea. Am avut ocazia s-o văd live la Naționalele SUA, cu două luni în urmă. Este fix ca cele care lipsesc. Metronom. Neclintită, determinată, consistentă. Sunt foarte curioasă în ce măsură poate gestiona presiunea și responsabilitatea foarte mare care apasă pe umerii ei la primul concurs de asemenea anvergură la care participă. Dacă reușește, e un semn clar că izvorul american de gimnastică de performanță este nesecat și din ce în ce mai abundent.

Rebeca Andrade (Brazilia)

În calificări la Rio a avut 58,732, a patra notă din calificări și cea mai mare dintre toate gimnastele care participă la Montreal. Este una dintre gimnastele foarte puternice, axate foarte mult pe acrobatică. Ea a continuat forma foarte bună arătată anul trecut în câteva concursuri locale. Se luptă pentru titlul mondial.

Mai sunt de urmărit: Mia Murakami (Japonia), cu un scor mare (56,450) obținut în acest an la Campionatul Japoniei, Wang Yan (China), care a terminat pe șase la Jocurile Olimpice, cu 58,032, Ellie Black (Canada), care a încheiat pe poziția a cincea concursul de la Rio (58,298), dar care a sugerat ca va concura mai mult pentru public decât pentru medalie, și cea de-a doua americancă din concursul individual, Morgan Hurd, o gimnastă cu origini asiatice care concurează cu ochelari. Am văzut-o și pe ea la Naționale, am fost destul de surprinsă că a fost selecționată în echipa națională. Am citit apoi că în campusul de selecție a venit cu exerciții mult îmbunătățite și așa l-a convins pe domnul Liukin că merită să participe, lăsând acasă gimnaste cu mult mai multă experiență decât ea. Abia aștept s-o văd în concurs!

Sărituri

Maria Paseka (Rusia)

Paseka este campioana mondială en titre și vicecampioana olimpică de la Rio, într-un concurs foarte purernic unde a fost întrecută doar de Simone Biles. La începutul anului nu s-a antrenat și nici nu a concurat, din cauza durerilor pe care le-a avut la spate. A participat la Campionatul European, dar n-a ajuns acolo în forma ei maximă. Ceea ce nu se poate spune și acum, când am văzut-o antrenând la Montreal atât un exercițiu Amânar, cât mai ales un Cheng. Aș zice că este principala favorită la acest aparat.

Rebeca Andrade (Brazilia)

Nu găsești, în acest moment, o mai bună săritoare de Amânar decât ea. Rebeca este o gimnastă puternică, s-a confruntat de-a lungul carierei cu multe accidentări care au ținut-o departe de aparate, dar acum arată o dispoziție și o formă fizică foarte bune. Este și ea una din candidatele la medalia de aur.

Jade Carey (USA)

Jade a avut o evoluție fulminantă în acest an. Este în primul an de seniorat, la începutul lui 2017 nu era măcar în categoria oficială a gimnastelor de elită, a fost invitată într-un campus unde a reușit să se califice în această categorie, iar la Campionatele Naționale care au avut loc în august a câștigat titlul național la sărituri și a fost pe locul doi la sol. Săriturile sunt aparatul ei favorit. Pe lângă Amânar (am văzut-o executându-l foarte bine la antrenamentele de la Montreal), Jade mai are o săritură care-i poartă numele, pe care executat-o și brevetat-o anul trecut, când era încă junioară. Și ea este la primul concurs de anvergură, aceeași curiozitate o am: cum va reuși să gestioneze presiunea?

De urmărit: Giulia Steingruber (Elveția), medialiata cu bronz de la Rio, care revine după o accidentare și o operație la genunchi la începutul anului, campioana europeană Colline Devillard (Franța), precum și “săritoarele de Amânar”: japoneza Mai Murakami sau Shallon Olsen, din Canada. E posibil să apară și o concurentă din Coreea de Nord care să sară foarte bine, dar informațiile despre ele sunt destul de sumare.

Paralele

Dacă România n-am mai performat de atât de mulți ani la paralele, eu am un semntiment (greșit, desigur) că, în general, nu se mai performează. Și apoi vin aceste campionate modiale ori jocuri olimpice, și mă mir mereu de ce pot face unele fete pe paralele. În lipsa reginei paralelelor, Alyia Mustafina, dar și a restului podiumului de la Rio, lupta se dă cam așa:

Fan Yilin (China)

Campioana mondială en titre păstrează tradiția gimnastelor chineze foarte bune la paralele. A câștigat titlul mondial în 2015, în primul an de seniorat, iar la Rio a avut cel mai dificil exercițiu, cu un scor D (D vine de la “dificultate”, iar scorul E, de la “execuție”, n.a.) de 6.900. Este primul concurs al anului și pentru ea.

Nina Derwael (Belgia)

Este campioana europeană de la Cluj. Are dificultate mare, un scor D de peste 6, cu care a venit chiar de la juniori, execuție foarte legată, cu o mulțime de treceri spectaculoase între bare și, ceea ce este cel mai important, consistență. Este în vârf de formă și una dintre favoritele certe la medalie.

Anastasia Ilyankova (Rusia)

Este în primul sezon de seniorat, la începutul anului a fost accidentată și nu a putut participa la europenele de la Cluj. Este foarte talentată la paralele, are exercitii cu scor D peste 6 (tot din timpul junioratului), este și într-o formă foarte bună, așa că dacă va rezista presiunii unui concurs atât de mare are șanse mari să urce pe podium.

Elisabeth Seitz (Germania)

A fost a patra la Rio, cu un exercițiu cu scor D de 6.6, și are chiar și un element denumit după ea la paralele. La Europene a ratat în finală, dar n-aș zice că este neapărat un indicator de formă, având în vedere că a fost primul concurs după Rio.

Ashton Lockler (USA)

Ashton este una dintre cele mai bune din lume la acest aparat, anul trecut a fost rezervă a echipei olimpice a SUA la Rio. Ea nu are un exercițiu foarte dificil, din cauza asta au fost și destule controverse pe seama adevăratei ei valori, având în vedere noile standarde ale gimnasticii, însă execuția ei este uneori absolut perfectă. De obicei se află în competiție directă cu Madison Kocian pentru un loc în echipa națională. Anul trecut, deși a obținut note imense la calificări, chiar și un 15,850, n-a reușit să prindă lotul olimpic.

De urmărit foarte atent: Wang Yan (China), care are cea mai dificilă coborâre, și Cintia Rodriguez (Spania), care aduce un element nou (dacă va fi executat corect va fi introdus în codul de punctaj cu numele ei), o trecere între bare cu o rotație de 360 de grade. Apoi, chiar Larisa, care și-a îmbunătățit coborârea, vrea să prindă măcar finala.

 

Bârnă

Larisa Iordache

Larisa este, de foarte mulți ani, printre cele mai bune gimnaste din lume la acest aparat, însă nu e și între cele mai titrate. Acum a mai adăugat un șurub la saltul întins și la Campionatul Național a reușit un punctaj enorm – 15,366. La bârnă are o medalie europeană de aur, două de argint și una de bronz, dar a ratat în absolut toate finalele de campionat mondial la care a participat. Am avut ocazia s-o văd live la o încălzire de la CM din 2013, salturile pe care le-a tot ratat în concursuri le-a făcut de cel puțin 10 ori la rând fără greșeală. Când a venit concursul a ratat iar. Pe unul în finala de la individual, pe altul în finala de la bârnă. Așa cum scrie thegymter.net, nu știu să fi fost zeii gimnasticii mai nemiloși vreodată cu cineva decât au fost cu Larisa. Poate e momentul ei. Trebuie de fapt să fie!

Ragan Smith (SUA)

Este aparatul ei de bază, are o bârnă cu scor D peste 6. O execută bine, are foarte multă siguranță, este consistentă, singurul lucru (mai puțin grozav) pe care l-am observat e că face săriturile foarte aproape de bârnă. Am văzut-o și în concurs oficial, dar și la antrenament. Saltul înapoi cu șurub de pe loc lasă impresia că nu va fi terminat în picioare. Asta i-ar putea afecta nota la execuție, dar este candidată la titlul mondial.

Sanne Wevers (Olanda)

Vicecampioana mondială en titre și campioana Olimpică de la Rio, Sanne s-a strecurat printre numele mari din gimnastcă, revedicându-și propriul loc. Este o prezență exotică între gimnastele actuale, care își bazează exercițiile pe multă forță, și este, din nou, între favoritele certe la medalia de aur.

Liu TingTing (China)

Este campioana Asiei din 2017 la acest aparat, unde a reușit un punctaj de 15,300 la concursul pentru individual compus. Nu este la capacitate fizică maximă, aduce cu ea o accidentare care-o opreșste să participe la toate aparatele și să concureze la individual, unde deține, de asemenea titlul asiatic. Dar are o bârnă foarte competitivă, nu atât prin dificultatea elementelor luate individual, cât prin legăturile dintre ele, ceea ce este, pe de-o parte, foarte riscant – scorul ei putând varia între 6.0 și 6.5 – dar și spectaculos, pentru că exercițiul ei este foarte fluent.

De urmărit: Cătălina Ponor – aș fi zis că este într-o ușoară scădere de formă după rezultatul excelent de la Cluj, dar am văzut-o la antrenament în Montreal cu un șurub adăugat coborârii. Nu știm dacă-l va executa și-n concurs, dar este semn că nu și-a redus așteptările; având în vedere capacitatea ei extrordinară de mobilizare, cred că putem primi surprize frumoase de la ea.

 

Americanca de origine asiatică Morgan Hurd, care se simte foarte confortabil pe bârnă, a adăugat și ea niște elemente noi în ultima lună și vine să se bată la medalii. La fel și Marine Boyer (Franța), care vine după o accidentare care n-a lăsat-o să concureze la Rio, dar care a arătat foarte bine la Cupa Mondială de la Paris.

Sol

Mai Murakami (Japonia)

Are cel mai mare punctaj al anului și este singura gimnastă care reușește un quadruplu șurub. Este între sportivele care acordă multă atenție părții acrobatice, în detrimentul părții artistice, ceea ce nu face solul ei neapărat cel mai frumos din lume. Însă în ansamblu iese un produs demn, fără nicio îndoială, de o medalie mondială.

Jade Carey și Ragan Smith (USA)

Le pun împreună pentru că mi se par cam la același nivel. Jade pare mai puternică, are elemente mai dificile, face chiar și o tsukahara întinsă, însă are probleme de ținută. Prima oară am văzut-o chiar în sală, pe bârnă, nu știam absolut nimic despre ea, nu-i știam nivelul; din cauza exercițiului destul de deficitar, dar mai ales a poziției corpului, am crezut că nu trebuie luată prea mult în seamă. Apoi am văzut-o sărind Amânar și făcând o acrobatică senzațională la sol și cumva m-am mirat că a ajuns la un asemenea nivel cu o așa mare problemă de ținută. Vom vedea în ce măsură îi afectează asta nota la execuție și pe cea generală. Iar Ragan este foarte consistentă, are și dificultate, și o linie artistică spectaculoasă. Oricare dintre cele două poate fi pe podium, ambele pot chiar câștiga concursul.

Angelina Melnikova (Rusia)

Angelina este campioana europeană de la Cluj, nu are un exercțtiu foarte dificil, însă linia artistică, dacă-i iese, este de departe cea mai bună din lume. Forma ei se pare că este foarte bună si este una din candidatele la medalii.

De urmărit: britanica Amy Tinkler este medaliata cu bronz de la Rio, încearcă să revină la forma de anul trecut, dar la o competiție de acum câteva săptămâni mai avea încă destule erori mari în execuție. Sae Miyakawa (Japonia) are exercițiul cu cea mai mare dificultate arătat în acest an, scor D 6.2, dar nu prea reușește să ridice și execuția la un nivel la fel de ridicat. Claudia Fragapane (Marea Britanie) va aduce din nou “Spărgătorul de nuci”, este foarte puternică, nu este neapărat cea mai elegantă gimnastă, dar e foarte consistentă.

*

Făcând această trecere în revistă a gimnastelor cu șanse reale la medaliile mondiale, am realizat că gimnastica a devenit un sport foarte popular în foarte multe țări. De unde înainte erau doar câteva națiuni care puteau pretinde titluri mondiale, astăzi și Belgia, și Olanda, Marea Britanie, Brazilia, Canada sau Germania se bat de la egal la egal cu marile (foste) puteri.

Înaintea acestui concurs, România are același număr de medalii mondiale de aur ca Statele Unite, 48. Indiferent de cum va arăta clasamentul după Montreal, îmi doresc un singur lucru: ca zeii gimnasticii să fie de data asta drepți cu noi.

 

De reținut:

  • Nu vom vedea competiții pe echipe. Ca și la Europenele de la Cluj din primăvară, vor fi doar probe individuale;
  • De luni până miercuri au loc calificările, iar finalele încep joi;
  • Gimnaștii români intră în concurs luni, în subdiviziunea a treia, între 01.00 și 04.00 (ora României); Marian Drăgulescu e singurul care s-a calificat într-o finală, la sărituri.
  • Gimnastele române intră în calificări miercuri, tot în a treia subdiviziune, între 20.00 și 22.30 (ora României);
  • Finalele au loc astfel: joi: individual masculin (ora 02.00 în România), vineri: individual compus feminin (ora 02.00); sâmbătă: sol, cal cu mânere și inele în concursul masculin; sărituri și paralele în cel feminin (începând cu ora 20.00); duminică: sărituri, paralele și bară în concursul masculin, bârnă și sol în cel feminin (începând cu ora 20.00);
  • Competiția va fi difuzată de către TVR, în perioada 5-8 octombrie. Finalele la individual compus și pe aparate, feminin și masculin, pot fi urmărite și live pe canalul YouTube al Federației Internaționale;
  • Rezultatele și calificările pot fi urmărite în timp real și aici;
  • Programul complet al competiției e aici.

 

Delegația României e alcătuită din Marian Drăgulescu, Andrei Muntean, Cristian Bățagă, Andrei Groza, Andrei Ursache, Vlad Cotuna, Larisa Iordache, Cătălina Ponor și Ioana Crișan.

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.