„2015 a fost alt campionat, cu alte jucătoare, alte echipe, alte meciuri. Acum suntem altă echipă”

A 23-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal feminin debutează vineri, în Germania, țara în care s-au publicat primele reguli ale jocului, acum 100 de ani. Medaliată cu bronz la ediția din 2015, România – singura echipă națională care-a fost prezentă la toate cele 23 de ediții -, va deschide cu Paraguay, sâmbătă de la ora 15.00.

Who will take the first ✌ points of the World Championship in group A? ????#simplywunderbar pic.twitter.com/yrzWMWxsSq

— simplywunderbar! (@simplywunderbar) November 29, 2017

Prin obiectivul propus (locurile 1-6, sau chiar 1-8), Federația Română a încercat să nu pună multă presiune pe umerii jucătoarelor, care totuși o simt: o simt de la presă, care le întreabă mereu de medalie, de la suporteri, de la toți cei care așteaptă în fiecare an ca „Moș Crăciun să le aducă un cadou prin naționala de handbal”, cum a spus Cristina Neagu.

E însă un Campionat Mondial care surprinde echipa României într-un proces de reconstrucție, început deja de anul trecut, după Jocurile Olimpice de la Rio. Dar dacă la Europeanul din 2016, unde s-a clasat pe cinci, lotul avea încă în componență jucătoare cu experiență ca Oana Manea sau Paula Ungureanu, acum România pornește la drum cu mai multe debutante. (Despre două dintre ele am scris aici). Din echipa care acum doi ani câștiga medalia de bronz, doar șase jucătoare sunt acum în lot: Neagu, Eliza Buceschi, Valentina Ardean-Elisei, Gabi Szucs, Melinda Geiger și Crina Pintea.

Asta par să repete atât jucătoarele, cât și antrenorul Ambros Martin de fiecare dată când sunt întrebați de șanse, așteptări și obiective: că toată lumea își dorește un rezultat cât mai bun, dar toate calculele și așteptările trebuie adaptate la contextul în care se află echipa.

„Medalia din 2015 a fost justificată și meritată, dar a fost acum doi ani”, ne-a spus Ambros. „Au câștigat-o și nu le-o va lua nimeni. Acum vom lupta – toată echipa – pentru un nou campionat, pentru cele trei medalii puse la bătaie. Și e un campionat deschis. Dar ce-a fost, a fost în trecut, cu echipa de atunci.”

Gabi Szucs (33 de ani), care a jucat un rol esențial în apărare și în 2015, și în 2016, a subliniat aceeași idee: „În 2015 a fost alt campionat, alte jucatoare, alte echipe, alte meciuri. Acum suntem altă echipă, s-au schimbat multe, sunt jucătoare mai tinere. Am rămas puține din fosta echipă.”

Ce e esențial acum, spune Gabi, e ca jucătoarele cu experiență să le ajute pe noile venite să se integreze. „Trebuie să le ajutăm pe fetele noi să se acomodeze, cu răbdare, încurajare, trebuie să ne ajutăm mult între noi.”

Interul stâng care joacă la Dunărea Brăila observă însă și faptul că echipa are deja un an de când e antrenată de Ambros, și înțelege mai bine ce i se cere. „Ne-am obișnuit cu ce-și dorește sau ce așteaptă și el de la noi, și din apărare și din atac, deja am început să ne înțelegem mult mai bine.”

Extrema dreapta Aneta Udriștioiu (28 ani), ne-a vorbit și ea de așteptările pe care le simte în jurul naționalei de handbal: „Toată lumea are așteptări de la echipa națională și este normal. Dar acum s-a schimbat mult generația, suntem foarte multe jucătoare noi, tinere, care probabil o să simtă presiunea altfel. Bineînțeles că o să ne ajutăm între noi, de asta suntem o echipă și ne dorim mult să fim unite acolo.”

Aneta are chiar pe același post o colegă extrem de tânără, Ana Maria Berbece: „Mă bucur foarte mult pentru Ana, e o fată tânără, muncitoare, și mă bucur mult că a prins la 18 ani lotul. Cred că toată lumea are emoții, și eu am emoții, și probabil toate fetele. Dar sper să-i treacă, să ne treacă, să ne eliberăm de presiune și să ne vedem de joc.”

Cu ce gând pornește jucătoarea CSM-ului? „O să luăm fiecare meci în parte, sperăm să jucăm de la meci la meci mai bine, să ne punem la punct toate detaliile până la meciul cu Franța, ultimul din grupă. Să arătăm un handbal de calitate, să ne batem acolo pe teren. E clar că mai avem mult de muncă, atât în faza de apărare, cât și în faza de atac, dar ne dorim într-adevăr să facem rezultate bune, să creștem, cum a zis toată lumea, de la meci la meci.”

„E normal că-mi doresc, orice sportiv are dorința mare. În primul rând să ne întoarcem acasă sănătoase, și să avem un rezultat frumos cu care să fim și noi mulțumite că am făcut tot ce-am putut, și suporterii noștri, care ne susțin și sunt alături de noi”, spune și Gabi Szucs.

În ce cred cele două handbaliste că stă forța acestei echipe tinere? Unitatea grupului o să fie punctul nostru puternic, spune cu hotărâre Aneta. „Și apărarea, bineînțeles. Trebuie să lucrăm mult la ea; cu o apărare bună o să câștigăm multe meciuri.”

Gabi crede că va conta și atmosfera bună pe care o simte în echipă. „Nu contează câți ani ai tu, câți are ea, dacă sunt 10 ani diferență, să zicem. Suntem coechipiere, luptăm pentru același obiectiv. Contează că avem aceeași direcție și aceeași dorință.”

*