Speriați de minge: ce-am învățat din meciul cu Elveția și cum atacăm decisivul cu Albania

Se spune, în fotbal, că echipa câștigătoare nu se schimbă. La cât de lăudată a fost de către toată lumea înfrângerea cu Franța, ne-am fi așteptat ca Anghel Iordănescu să nu umble prea mult la primul 11 din meciul de debut. Speriat însă de consumul mare de energie din primul meci, selecționerul a venit contra Elveției cu nu mai puțin de patru schimbări. Apriori, fiecare dintre ele aducea un plus de prospețime și de calitate ofensivă, numai că acest „plus”, care n-a ținut, oricum, decât o repriză, avea să tragă după el destule minusuri în contul echipei noastre.

Cu Prepeliță, fără Stanciu

Criticat „avant la lettre” că folosește doi închizători chiar și în meciurile în care are disperată nevoie de puncte – cum era și cel cu Elveția – Iordănescu a încercat să împace și capra, și varza: l-a scos pe Hoban și l-a trimis în teren pe Prepeliță, un jucător ceva mai tehnic și mai versatil decât fostul jucător al Petrolului. Avea să fie cea mai costisitoare eroare a antrenorului nostru, pentru că Prepeliță a jucat haotic, n-a recuperat mai deloc mingi, a pierdut multe baloane și a jucat 70 de minute sub amenințarea unei eliminări, după ce a luat, devreme, galben pentru un fault zăpăcit.

Dacă a menținut sistemul cu doi închizători, Iordănescu a revoluționat complet atacul echipei naționale. Până și singurul supraviețuitor din meciul cu Franța, Bogdan Stancu, a jucat pe un post nou, în locul unui coordonator de joc clasic precum Nicușor Stanciu. Și chiar dacă Stancu și-a făcut jocul lui obișnuit, în condițiile în care România mai mult s-a apărat, lipsa lui Stanciu s-a văzut la mijlocul terenului, acolo unde rareori am reușit să legăm mai mult de trei pase.

Plusuri pe flancul stâng

În rest, Iordănescu a preferat să întărească flancurile, cu Chipciu pe stânga, în fața lui Raț, cu Torje pe dreapta, iar în atac l-a titularizat pe Keseru, în locul lui Andone. Chipciu și Torje au fost singurii care au reușit să mute jocul, periulos și în viteză, spre poarta lui Sommer. În vreme ce impetuozitatea lui Torje, remarcată chiar din primul minut, a tăiat din elanul ofensiv obișnuit al lui Rodriguez, pe cealaltă bandă, Chipciu i-a pus mari probleme lui Lichtsteiner.

De altfel, la una dintre acțiunile în viteză ale aripii noastre a venit și penaltiul din care am deschis scorul. Stelistul a recidivat de mai multe ori în jumătatea a doua primei reprize, scoțând în evidență carențele mari din apărarea elvețiană, de unde și senzația că, dacă am fi avut un joc de atac mai temeinic și mai ordonat puteam pune mai multe probleme în meciul al doilea al grupei.

După ce am marcat, însă, am făcut, treptat, pasul înapoi. Cât ne-a ținut benzina, adică până în minutul 50, am mai pus probleme pe contraatac, însă după egalarea  elvețienilor nu am mai pus deloc probleme.

Schimbările forțate

Dar, dincolo de dispoziția tactică a echipei și de neinspirația titularizării lui Prepeliță, altceva a deranjat în meciul de miercuri: lipsa de prospețime fizică a jucătorilor noștri. Cum Pintilii s-a accidentat la finalul primei părți, iar Raț în minutul 60, Iordănescu s-a văzut obligat la schimbări de conjunctură, care nu au putut revigora echipa.

Cu rare sclipiri în atac și cu o apărare imediată abuzată de desele incursiuni ale adversarilor, România nu a contat deloc la mijlocul terenului. În prima parte a jocului, Pintilii și Prepeliță au fost constant pasați de adversari, iar în a doua repriză nici nu i-am mai deranjat pe elvețieni cu pressing-ul, căci ne-am așezat pe două linii, una pe careul de 16 și alta pe la 30 de metri, în apărarea unui egal care ne ține cu șanse teoretice de calificare în optimi.

Cu Stanciu ținut rezervă după ce legase singurele faze bune împotriva Franței și cu Sânmărtean așteptând, încă, la 36 de ani, primele sale minute la un campionat european, vom aborda Albania fără să știm exact ce putem în jocul de construcție la acest nivel.

Din fericire – iar asta e singura veste bună după egalul cu Elveția – doar victoria ne mai ajută ca să trecem de grupe. Ar fi ceva să vedem România atacând! N-am mai văzut-o din 2000, de pe vremea lui Hagi, și toată Europa e curioasă să afle ce știm cu mingea, acum că s-a lămurit că suntem printre cei mai buni de pe continent la fotbalul jucat fără balon. Până acum, după două meciuri, n-am impresionat prin tehnică decât la stopul pus de nea Puiu după o degajare aiurea a lui Tătărușanu…

“Tricolorii” om cu om

Tătărușanu

Cel mai bun om de pe teren. A dat siguranță echipei prin intervențiile sale și e deja în topul celor mai multe parade reușite: opt în cele două meciuri de până acum.

Săpunaru

Mai puțin ofensiv ca în prima partidă, avut destul de furcă în fața lui Mehmedi. A ratat cea mai mare ocazie a României, în prima repriză, când a trimis în bară.

Chiricheș

Mai sigur pe el decât în meciurile precedente, ne-a dat emoții de câteva ori prin ieșirile sale curajoase din apărare. Nu e încă liderul de care echipa ar avea nevoie în momentele grele.

Grigore

Un nou meci bun făcut de fundașul nostru. Păcat de neatenția de la faza care a dus la golul egalizator, când a respins neatent.

Raț

A ținut destul de bine flancul stâng, având în față un adversar de calibrul lui Shaqiri. A urcat bine în atac în minutul 52, la una dintre cele mai bune faze de atac ale noastre. A fost schimbat, acuzând o accidentare.

Prepeliță

Pariul greșit al lui Iordănescu. Ineficient la recuperare și neatent în faza de posesie a mingii. Dacă nu se accidenta Pintilii, ar fi fost schimbat cu siguranță la pauză.

Pintilii

A acuzat probleme medicale la finele primei reprize. A jucat și el mult sub nivelul la care ne-am fi așteptat.

Torje

A adus mai multă energie pe flancul drept al echipei noastre. L-a ținut la respect minute bune pe Rodriguez, dar și-a risipit energia până la pauză.

Stancu

A încercat să țină de minge, dar nu prea a avut cu cine combina în atac. A dovedit din nou sânge rece de la punctul de la 11 metri și e golgheterul Europeanului, cu două reușite, la fel ca și Payet.

Chipciu

Meci bun făcut de Alex, care și-a depășit constant adversarii de pe partea sa. A scos penaltiul din care România a marcat primul gol. În repriza a doua, s-a stins, ca toată echipa noastră.

Keșeru

A încercat multe, dar a reușit foarte puține. Meci frustrant al atacantului nostru, care nu a șutat spre poartă decât cu piciorul drept, piciorul său slab.

Rezerve

Hoban a intrat în locul lui Pintilii, dar nu a adus deloc prospețimea de care avea nevoie echipa noastră. Intrat în locul lui Raț, Filip a avut o jumătate de oră curajoasă, dar fără mai reușite. Andone a intrat pe final, când toată echipa se apăra cu disperare.