În construcția noului stadion, Dinamo ar trebui să implice „Pusalari” dinamoviști

Citind zilele trecute „A Passage North”, de Anuk Arudpragasam, am descoperit povestea lui Pusalar, un bărbat sărac care ar fi trăit în urmă cu mai multe sute de ani în satul Ninravur dintr-o zonă săracă din ceea ce astăzi este Sri Lanka. Foarte credincios, Pusalar a simțit într-o zi că scopul său ar trebui să fie construirea unui templu deosebit pentru zeița Shiva. Un templu cum numai cineva atât de credincios ca el ar fi putut construi.

Hotărât să-și dedice viața acestui scop, a început să facă tot ceea ce i-a stat în puteri pentru a-l construi. Cu toate eforturile sale, a realizat relativ repede că, fiind foarte sărac, oricât va munci nu va reuși să strângă într-o viață de om toate resursele de care ar avea nevoie. Nu a abandonat însă proiectul și s-a hotărât să construiască pas cu pas templul în mintea sa.

A început astfel o muncă în care zi după zi s-a ocupat de fiecare detaliu: a explorat mai multe teritorii pentru a găsi bucata de pământ potrivită pentru proiect, apoi a început să treacă prin absolut fiecare etapă necesară construcției. A estimat materialele de care urma să aibă nevoie, a identificat furnizorii cei mai potriviți, a negociat cu ei și a achiziționat cele mai potrivite materiale. A avut interviuri de angajare și a atras în echipă meseriașii de care avea nevoie. A studiat proiecte de temple, a colaborat cu arhitecți pricepuți, a dat prima sapă și s-a implicat activ cărămidă după cărămidă. Nu a ars nicio etapă, timp de ani de zile a „construit” totul cu atenție și migală, în imaginația lui. După un efort uriaș, a ajuns la punctul în care Templul a fost aproape gata – așa că a stabilit data și ora la care urma să fie Consacrarea.

În tot acest timp, Regele Ținutului a decis și el construirea unui templu dedicat zeiței Shiva și, beneficiind de toate resursele Regatului, a reușit să construiască ceva deosebit. Întâmplarea a făcut ca Regele să fixeze data Consacrării noului templu în aceeași zi și la aceeași oră cu Consacrarea Templului lui Pusalar. Doar că Shiva i s-a arătat într-o noapte pentru a-i mulțumi pentru Templu și pentru a-și cere scuze că trebuie să-l roage să amâne Consacrarea: nu va putea participa, deoarece a promis deja că va fi exact în acel moment la Consacrarea minunatului Templu construit de Pusalar în satul îndepărtat Ninravur.

Extrem de curios să descopere acest templu care a emoționat-o într-atât pe Shiva, Regele a hotărât să participe și el la Consacrarea acestuia. Și-a luat alaiul Regal, au făcut drumul până la Ninravur și acolo au întrebat unde este noul templu construit de Pusalar. Oamenii îl cunoșteau pe Pusalar, dar nu știau de niciun nou templu. Regele a insistat și oamenii l-au condus până la bărbatul care stătea și medita cu ochii închiși. Auzind vocea Regelui, el a deschis ochii și i-a povestit în detaliu munca sa de ani de zile, modul în care „a construit” bucată cu bucată un templu pe măsura măreței Shiva. Cum a avut grijă ca fiecare element să fie la locul său, cum nimic n-a fost lăsat la voia întâmplării, pentru ca templul să dăinuie vreme îndelungată.

Profund impresionat, regele i s-a închinat în semn de respect și l-a recunoscut ca pe un mare sfânt. Pusalar a sfințit templul în ziua rânduită și a continuat să o slujească pe Shiva până la moartea sa, când se spune că a mers în Kailash lângă Shiva.

Marea șansă a lui Dinamo este că nu are (încă) un nou stadion. Asta înseamnă că îl pot construi cum trebuie

Dinamo București a ratat momentul Euro 2020 pentru a avea un nou stadion de fotbal. Un moment greu pe de o parte, o mare oportunitate pe de altă parte: încă pot decide ca în noul proiect să fie implicați și o serie de „Pusalari” – oameni care iubesc atât de mult Dinamo, încât să își dedice timp și energie pentru a proiecta cum trebuie noul stadion, pentru a fi ceea ce trebuie la momentul inaugurării, dar și în 2025 sau 2030. Pentru că un stadion are o viață lungă și trebuie construit cât să fie modern nu doar în prezent, ci și în viitor.

Dedicați culorilor alb-roșii, „Pusalarii” dinamoviști ar face – înainte de construcția efectivă a noului stadion Dinamo – un exercițiu serios de proiecție a modului în care va fi consumat fotbalul la inaugurare, dar și în anii viitori. Ar gândi soluții care să răspundă acestor nevoi și le-ar încorpora în proiect. De pildă.

Noul stadion Dinamo, perfect și pentru vizionarea meciurilor din deplasare

Un trend prezent deja în sportul mondial este ca cluburile să organizeze pe stadionul propriu vizionări ale meciurilor din deplasare. AS Roma a avut pe stadionul din Tirana 10.000 de fani la Finala Challenge Cup. Pe Olimpico au fost 50.000 de suporteri care au trăit meciul împreună.

De ce este (încă) doar un trend? Pentru că stadioanele nu au fost construite și cu acest scop; și extra investiția pentru a putea organiza așa ceva este foarte mare. Încercați să organizați așa ceva pe noile stadioane din Ghencea sau Giulești și o să înțelegeți ce și cum.

„Pusalarii” dinamoviști ar „vedea” Noul Stadion Dinamo cu o infrastructură care ar permite organizarea foarte eficientă și a acestui tip de evenimente. Ecrane de foarte mari dimensiuni, sonorizare, catering adaptat pentru a profita la maxim de restricțiile mult mai mici. Căci nefiind niciun sportiv pe gazon, regulile UEFA de organizare a meciurilor nu se vor aplica, iar activările (inclusiv cateringul) de pe stadion ar putea fi mult mai generoase.

Și nu doar pentru vizionarea meciurilor de fotbal. Echipa de handbal masculin al lui Dinamo joacă un handbal superb și are planuri mărețe pentru viitor. Ce atmosferă superbă ar putea fi pe stadion la un meci în deplasare cu Barcelona. Sau la următoarele mari performanțe ale lui David Popovici, și el legitimat la Dinamo.

Efecte directe:
– extra venituri pentru club prin vânzarea de bilete, de mâncare și băuturi, de merchandising;
– fidelizarea publicului prin întărirea ritualurilor de meci;
– extra venituri prin creșterea atractivității pentru sponsorii clubului;
– dublarea timpului de utilizare a stadionului care altfel ar sta nefolosit.

Noul Stadion Dinamo, construit din banii comunității, integrat în sistemul medical de urgențe în caz de catastrofe

Nu cu mult timp în urmă, am trecut printr-o pandemie serioasă și am văzut ceea ce s-a întâmplat în România și în lume, cu presiunea mare pe infrastructura medicală. Și rolul pe care l-au jucat diferite săli polivalente și stadioane în a prelua pacienți, modul în care au fost folosite ca puncte cheie de triaj.

Gard în gard cu baza sportivă din Ștefan cel Mare este unul dintre spitalele importante ale Bucureștiului – în acest moment principalul Spital de Urgențe din România. „Pusalarii” dinamoviști ar putea „vedea” un Dinamo implicat în comunitate, un Dinamo pregătit să joace un rol dincolo de sport. Și poate că nu vom mai avea prea curând o pandemie, dar știm că este foarte probabil ca în București să avem periodic urgențe seriose care să afecteze segmente importante din populație.

Ala că noul stadion ar putea fi gândit și construit pentru a fi integrat în sistemul medical de urgență al Bucureștiului:
– cu un sistem de preluare și gestionare de pacienți;
– cu un tunel care să comunice direct cu clădirea Spitalului de Urgență;
– cu helioport pentru elicopterele medicale;
– cu alte facilități identificate împreună cu specialiștii din domeniu.

Dinamo este un club cu fani în toată țara, noul stadion ar trebui să fie primitor și pentru fanii din afara Bucureștiului

„Pusalarii” dinamoviști s-ar gândi apoi și la aceia dintre ei care ar veni cu trenul la meci și care ar trebui să aibă mare grijă să nu cumva să aibă în buzunare sau în geantă brichetă, mărunțiș, pix sau laptop, umbrelă sau aparat foto. Și alte obiecte pe care legea te obligă să le lași în afara stadionului. Și ar gândi ei, „Pusalarii”, și un spațiu de depozitare temporară cum sunt deja în standardul mall-urilor din toată țara, dar care lipsesc cu desăvârșire inclusiv de pe noile stadioane.

**

Lorand (Boți) Balint este Managing Director al Publicis Sport & Entertainment Romania. Până de curând, a lucrat, cu destul succes, la imaginea handbalului românesc. Textul publicat mai sus face parte din seria „Cum se face sportul bine”, serie pe care Lead – alături de o mână de invitați specializați în comunicare, sociologie, branding sau politici publice – o așază spre dezbatere. Scopul îl intuiești: vrem să aflăm cum putem face sportul bine; cum putem să-l însănătoșim, cum îl putem înșuruba mai bine în societatea de azi.

În căutarea răspunsurilor, atacăm câteva teme esențiale din sportul românesc de azi: sportul și nevoia de performanță, sportul și nevoia de finanțare, sportul și rolul său comunitar. Pornind de aici, Lead va publica o serie de articole, opinii și interviuri care să ne arate tocmai asta – „Cum se face sportul bine”.