Începutul sfârşitului pentru Wenger? Istoria se repetă pe Allianz Arena, unde Bayern o pedepsește aspru pe Arsenal. În liniște, Real Madrid își face treaba

Ieri, vorbeam despre cum tăvăleala Barcelonei de către PSG a mai rupt puţin din rutina cu care ne-au obişnuit fazele eliminatorii din Champions League. Aseară însă, lucrurile au revenit abrupt la bine-cunoscutul refren, unul pe care fanii lui Arsenal l-au învăţat pe de rost în ultimul deceniu. Şi totuşi, gravitatea evenimentelor de pe stadionul lui Bayern s-ar putea să aibă ca efect dispariţia unei alte imagini familiare de peste două decenii: cea a lui Arsène Wenger pe banca echipei din nordul Londrei.

Bayern München 5-1 Arsenal

Un clişeu uzat al vocabularului de specialitate pe care engleza îl rezervă pentru fotbal este că sportul ăsta e „a game of two halves“. Fraza surprinde ceva din imprevizibilitatea oricărui meci, care se poate schimba de la minut la minut, de la o repriză la alta.

Meciul de pe Allianz Arena parcă a fost făcut pentru a reconfirma înţelepciunea din zicala asta. Nimic din lume nu îi putea pregăti nici chiar pe cei mai pesimişti dintre fanii lui Arsenal pentru ce s-a întâmplat după pauză.

Dimpotrivă, între suporterii veniţi în deplasare ar fi fost justificată o speranţă cumpătată după ce le-a arătat echipa lor în prima repriză. Un început destul de prost, marcat de golul tipic al lui Arjen Robben (şut cu efect din marginea careului direct în vinclu) a trezit-o pe Arsenal din toropeală.

.@brianphillips wrote about Arjen Robben’s left foot in 2013 for some defunct website and it’s still the best thing ever pic.twitter.com/27TFF4NUli

— Spike Friedman (@SpikeFriedman) February 15, 2017

Câteva contre din ce în ce mai periculoase ale oamenilor lui Wenger au dus până la urmă la acordarea unui penalti, când Lewandowski l-a împiedicat pe Koscielny în careu.

Totul putea să se destrame chiar atunci pentru Arsenal, când Neuer i-a salvat şutul lui Alexis Sanchez. Dar chileanul e un luptător, şi nimeni nu i-a putut sta în cale când a vânat respingerea şi a finalizat cu un voleu în colţ. Până la pauză, ambele echipe au mai avut ocazii, iar Mesut Özil şi Granit Xhaka se vor întreba cum ar fi decurs mai departe întâlnirea dacă nu şutau direct în Neuer.

Nu de puţine ori se spune că un antrenor îşi câştigă pâinea în vestiar, între reprize. La urma urmei, în afară de schimbări, e singurul moment în cursul unui meci când chiar are şansa de a-şi influenţa în mod direct jucătorii. Dacă lucrurile chiar stau aşa, atunci ce s-a întâmplat după ce echipele au revenit pe teren e un verdict draconic pentru Wenger.

Francezul a spus că accidentarea lui Koscielny la câteva minute după restart a fost decisivă, dar e greu să pui colapsul total al lui Arsenal pe seama unui singur jucător. Pur şi simplu, londonezii nu au mai ieşit de sub asediul adversarilor, care au marcat de trei ori în 10 minute: Lewandowski şi Thiago de două ori. Şi asta fără să vorbim de sumedenia de ocazii care au fost ratate între goluri. Reuşita lui Thomas Müler din minutul 88 a fost cireaşa amară de pe tortul pe care Bayern tot instită de ani buni să i-l facă cadou lui Arsenal.

Same again next year? ? #UCL #FCBARS 5-1 pic.twitter.com/nyErNKd2a4

— FC Bayern English (@FCBayernEN) February 15, 2017

Critica de după joc a avut un ton marcant diferit. Da, a fost acerbă, mai ales din partea jurnalistului de la The Times, Henry Winter, care crede că Arsenal e de râsul lumii. Da, a fost concentrată pe chestiuni familiare, precum mentalitate şi abilitatea lui Wenger de a duce echipa mai departe. Dar între strigăte şi acuze, s-a putut simţi o oarecare melancolie şi tristeţe. Să privești în direct cel mai trist episod al lui Wenger la Arsenal a fost ca mărturia involuntară a unui moment prea intim; ceva ce te face să-ţi ascunzi privirea. Pentru că nu ar trebui să fii acolo pentru a-l vedea.

pic.twitter.com/nwsi5diFL1

— Brooks Peck (@BrooksDT) February 15, 2017

Real Madrid 3-1 Napoli

Pe Bernabeu, Real Madrid a avut parte de un mic şoc când Isigne a deschis scorul cu un şut remarcabil de la peste 20 de metri. Până la urmă, s-a dovedit a fi exact impulsul de care avea nevoie echipa lui Zidane. Mult hulitul Benzema a egalat în minutul 18 şi a devenit al cincilea cel mai bun marcator din istoria competiţiei. De acolo, traficul s-a desfăşurat într-un singur sens.

Remarcabil a fost de la început felul în care a abordat jocul Cristiano Ronaldo. Portzughezul n+a mai marcat de la meciul cu Dortmund din grupe în septembrie, o serie pe care nu a trăit-o până acum la Real. Şi totuşi, e ceva în jocul lui Ronaldo care denotă că obsesia câteodată contra-productivă pe care o are faţă de recorduri şi statistici abate încet încet. Contra lui Napoli, atacantul a fost mai altruist ca oricând şi i-a oferit un assist lui Toni Kroos, care a făcut 2-1. Cinci pase de gol într-un sezon de Champions League e un nou record personal pentru Ronaldo, deci poate aşa se explică noua sa atitudine.

Golul serii îi aparţine însă lui Casemiro, un voleu de zile mari care i-a dat Realului avantajul necesar pentru a se duce la Napoli încrezătoare în şansele de a-şi continua apărarea titlului.

⚽ RESULTS ⚽

What a week of #UCL football! Four home wins to kick-off the last 16…https://t.co/LdzcBaFTNK

— Champions League (@ChampionsLeague) February 15, 2017