Judoka Andreea Chițu revine pe tatami după operația la genunchi. Europenele de la Varșovia sunt primul concurs din noua sa viață sportivă

Șapte luni au trecut de la operația la ligamentele genunchiului stâng, o accidentare pe care Andreea Chițu a suferit-o în timpul meciului cu Odette Giuffrida, în sferturile de finală ale Jocurilor Olimpice de la Rio de Janeiro.

Pentru campioana noastră începea, practic, o nouă viață, cu fricile și frustrările inerente unei operații complicate la genunchi, dar și cu apropierea de familie și de prietenii din București, de care a stat departe după ce a fost cooptată în lotul olimpic de la Cluj.

Acum, la 7 luni de la operație, Andreea Chițu e gata să dea restart carierei sale tocmai la Europenele de Judo de la Varșovia (20-23 aprilie). Ca o potriveală a sorții, restartul său se suprapune cu cel al întregului judo românesc. “Suntem la început de ciclu, anul ăsta mai avem ceva scuze”, ne spunea antrenorul coordonator Florin Bercean.

Și pentru Andreea e la fel. Europenele sunt, de fapt, primul concurs din noua sa viață sportivă. Dar, chiar și așa, ambiția e mai mare decât îndoielile și fricile. “Un obiectiv personal tot există”, ne încredințează Andreea. Mai jos sunt câteva idei din discuția cu ea:

Cum a fost perioada de recuperare? A fost greu, ți-a fost dor să revii pe saltea?

A fost prima operație din cariera mea de sportivă, deci totul a fost nou pentru mine. Am mai fost accidentată, dar niciodată nu am lipsit atât de mult de pe saltea. Însă recuperarea a decurs bine, iar acum, după ce au trecut șase luni de la operație, primul concurs erau Europenele.

M-am gândit că e bine să particip, chiar dacă o văd mai mult ca pe o competiție de verificare, fără obiectiv, doar ca să văd unde mă situez și ce mai am de îmbunătățit. Practic, pentru mine nu vor fi chiar niște Campionate Europene, e prima competiție de după operație. Bineînțeles că pregătirea am făcut-o ca pentru Europene și m-am străduit să o fac ca la carte.

Chiar și în condițiile astea, un obiectiv personal tot e acolo, îți dai seama (râde). Dar am învățat în ultimul an, după toate câte s-au întâmplat, să fiu mai cerebrală, mai realistă.

Acum nici nu știu ce simt, dacă sunt emoții sau nerăbdare. Sunt foarte curioasă unde mă aflu cu pregătirea. Sunt conștientă că nu am cum să fiu 100% pregătită pentru un Campionat European.

Ai rezerve când intri pe saltea?

La antrenamente nu am. Inconștient, tinzi, oricum, să protejezi piciorul operat și la cea mai mică neregulă intru un pic în panică. Dar încerc să înțeleg că sunt chestii normale care se întâmplă după o operație și le tratez ca atare, nu le dau foarte mare importanță.

Cu ce ți-ai mai omorât timpul în aceste aproape șapte luni de zile de la operație? Ai avut, practic, mai mult timp pentru tine și pentru familie…

Să știi că și recuperarea a fost destul de solicitantă și atunci pot să zic că am avut cam același program ca la lot. Atâta doar că am fost mai mult prin București, cu familia, cu prietenul meu. Între timp mi-am luat și un cățel, am încercat să fac și lucruri care mi-au lipsit cât timp am fost la lot, L-am avut cu mine la lot vreo două săptămâni, dar acum l-am dus la mama. Cum e puiuț, are foarte multă energie, are nevoie de spațiu și trebuie să te ocupi tot timpul de el. E bull terrier, e super-energic, are o personalitate fantastică. E primul meu câine și nu am crezut că un animal poate fi atât de impunător. E ca un copil.

La lot cum e atmosfera?

E foarte bună. Făcând sport atâția ani, mi-a lipsit partea asta, mi-am dorit din tot sufletul să mă întorc. Îmi era dor de colege și de antrenori și mă bucur că sunt din nou împreună cu ei.

Vorbeam cu coordonatorul lotului, antrenorul Florin Bercean, și ne spunea și el că e un nou început pentru judo-ul românesc, acum cu startul noului ciclu olimpic și cu schimbările de la federație.

Schimbările de la federație cred că sunt de bun augur. Din punctul nostru de vedere s-a exegerat un pic, lucrurile au ajuns la o extremă. Acum înțeleg că se va investi mai mult în judo, că se va încerca mediatizarea lui mult mai mult – lucruri benefice.

Te gândești mai departe, la Mondialele din august?

Eu sper, Mondialele sunt obiectivul principal pe anul ăsta. Sper ca pregătirea să fie tot mai bună, vor mai fi competiții între Europene și Mondiale, vor mai fi stagii de pregătire, va mai fi un cantonament tot la Poiana Brașov, deci este loc de mai bine și atunci este loc și de speranță.