Bun venit, El Txingurri! Ernesto Valverde, noul antrenor al Barcelonei, se pregăteşte de provocarea vieții lui

Puricele şi furnica: aşa s-ar putea numi noul capitol din istoria lui FC Barcelona. Primul personaj e, bineînţeles, Leo Messi, care se apropie vertiginos de sfârşitul contractului semnat acum trei ani. Al doilea, poreclit astfel din cauza înălţimii şi stilului înfipt pe care-l avea pe teren, este omul care trebuie să rezolve situaţia asta (şi multe altele), din postura de manager. După 27 de ani şi multe încercări ratate, Ernesto Valverde se întoarce pe Camp Nou.

De trei ori au flirtat Barcelona şi Valverde, de trei ori circumstanţele au stat în calea acestei relaţii. Acum, după patru sezoane excelente la Athletic Bilbao, atât el cât şi clubul sunt pregătiţi să încerce ceva împreună.

Într-un fel, e bine că Valverde nu a primit postul în 2008, când era pe listă, alături de Guardiola şi Mourinho. Deşi fostul atacant basc era „hot property“ încă de pe atunci, după o finală de Cupa UEFA cu Espanyol, deceniul trecut l-a ajutat să-și dezvolte și stilul, şi reputaţia. Oriunde a fost, Valverde a lăsat impresii bune şi câte un trofeu sau două.

Like the others before him, Ernesto Valverde will be expected to deliver multiple ? as Barcelona manager pic.twitter.com/8imFhDN1CC

— B/R Football (@brfootball) May 30, 2017

Fanii Barçei cu siguranţă nu au uitat Supercupa Spaniei câştigată de Bilbao, cu 5-1 la general, în faţa catalanilor. A fost primul trofeu pentru basci de un sfert de secol încoace. Nici suporterii greci nu l-au uitat: la Olympiakos, ne spune Sid Lowe, „Txingu“ era privit ca o zeitate. Trei campionate şi două cupe domestice l-au transformat într-un erou la Pireu, unde, însă, nu s-a simţit niciodată acasă. Valencia încă visează la locul cinci reuşit de Valverde în 2013. Faptul că a demisionat la finalul acelui sezon pentru că nu a prins un loc de Champions League spune totul despre exigenţele unui om care s-a purtat mereu onorabil. Nu că ar spune-o vreodată el – Valverde evită pe cât se poate lumina reflectoarelor şi preferă ca tot creditul să meargă către jucători. Antrenorul preferă să stea în spatele „flash-ului“, fiind un fotograf pasionat cu lucrări publicate şi chiar expuse într-un muzeu de artă contemporană din Atena.

„Când eram jucător la Barça, m-am înscris la o şcoală de fotografie. M-am gândit că e o profesie căreia m-aş putea dedica după ce mă opresc din jucat. Dar fotbalul te agaţă şi te trage înapoi.“ Cu siguranţă, Valverde pare puţin excentric în lumea fotbalului. Are interese artistice, e prieten cu poeţi şi regizori de film şi are un artist de benzi desenate în familie. Diversitatea asta culturală i-a permis să fie mereu flexibil şi cât mai puţin dogmatic. În sensul ăsta, după cum aminteşte şi Graham Hunter pentru ESPN, Valverde e mai asemănător cu Luis Enrique decât cu Cruyff sau Guardiola.

În mod normal, asta i-ar lăsa reci pe fanii Barçei, care l-au acuzat des pe Enrique de înaltă trădare faţă de etosul sacru al clubului. Dar Valverde e respectat universal şi e greu să găseşti pe cineva care să-l displacă. Ander Herrera a prins doar un an cu el la Bilbao înainte să plece la Man Utd, dar impresia lăsată a fost profundă: „Atuul său cel mai mare e managementul vestiarului. E un antrenor de top: sincer, direct, transparent. Nu e uşor să găseşti o situaţie în care și titularii, dar și rezervele sunt cu antrenorul lor până la moarte.“

Toate lucrurile astea dau bine, de vreme ce vestiarul Barcelonei e unul dintre cele mai impozante din lume, politizat serios, ca tot restul clubului. Întrebările cu privire la Valverde vin toate din aceeaşi categorie: cum se va descurca cu presiunile pe care doar o instituţie de mărimea Barçei le aduce?

Tot Graham Hunter ne atrage atenţia că Messi e personajul cheie în discuţia asta. Capitalul de care dispune argentinianul în structurile de putere ale clubului e enorm, deci Valverde va trebui să-şi mobilizeze toate resursele de diplomaţie pentru a asigura o relaţie profesională bună. Întreg lotul e dezechilibrat, atât calitativ, cât şi din punct de vedere al influenţei. E nevoie de întăriri (Herrera, desigur, e deja zvonul principal), situaţia lui Iniesta e o dilemă sensibilă şi, mai important ca orice, contractul lui Messi trebuie rezolvat rapid pentru a nu produce o răscoală în rândul suporterilor şi membrilor.

Dar Barcelona îl vrea pe Ernesto Valverde de ani buni şi asta spune multe despre încrederea pe care conducerea o are că el e omul potrivit pentru provocările acestea. Cuvintele cu care şi-a deschis expoziţia de la Atena par să confirme judecata asta: „În fotografii şi în fotbal cauţi mereu echilibrul. Ambele depind de elementele pe care le ai la dispoziţie.“