„Ein Bild des Grauens“: săptămâna de pomină a echipelor germane în Europa lasă Bundesliga pe o pantă descendentă în clasamentul UEFA

Campionatul german se bucură de multă admiraţie de ceva ani. Pe bună dreptate: fotbal spectaculos, stadioane pline, preţuri accesibile şi bere – ce să nu-ţi placă? După ultimele trei zile, întrebarea asta nu mai e tocmai retorică.

Şase înfrângeri din şase meciuri, trei în Champions League şi trei în Europa League, un scor general de 2-12 și un coeficient al ligii care cade în urma Italiei pentru prima dată în şapte ani. „O imagine de groază“ – cam asta să nu-ţi placă.

Ein Bild des Grauens… #Bundesliga #5Jahreswertung pic.twitter.com/k6TaIsEu7y

— iM Football (@iMFootballNews) September 29, 2017

Tradiţie sau succes?

E clar că ceva nu merge bine pe meleagurile teutonice. Când până şi Scoţia se poate lăuda cu mai multe puncte de coeficient strânse în Europa sezonul ăsta, e momentul să tragi semnalele de alarmă. Norocul Bundesligii e că UEFA nu se mai preface că-i pasă de echilibru şi Champions League va rezerva de anul viitor câte patru locuri de calificare automată pentru Germania, Italia, Anglia şi Spania.

Doar că trend-ul curent îi apropie din ce în ce mai mult pe francezi de poziţia asta privilegiată – echipele din Ligue 1 au punctaj dublu faţă de cele germane în stagiunea asta. În aceste condiţiile, vor exista probabil două voci stridente în căutare de soluţii.

Nimeni nu s-ar aventura să numească Bundesliga un campionat tocmai competitiv. Bayern s-a ocupat aproape plictisită de treburile domestice în ultimii cinci ani, mereu cu un ochi pe sfântul graal al Cupei Europene, în timp ce restul echipelor s-au luptat pentru podium şi câte o cupă, pe ici pe colo.

Asta n-ar fi neapărat o problemă atât de mare, după cum ne demonstrează Serie A sau, într-o anumită măsură, La Liga. Doar că niciuna din competiţiile astea nu are un echivalent al faimoasei reguli de „50% + 1“. Nimic nu opreşte conglomerate internaţionale sau oligarhi cu buzunare adânci să pompeze bani chiar şi în cele mai mici echipe. Rezultatele sunt mixte şi pericolul de sinucidere economică e mare, dar dezechilibrul din Italia sau Spania rămâne unul mai degrabă intern.

Cam ăsta e raţionamentul patronilor din Germania care se luptă cu fanii pentru abolirea restricţiilor de investiţie. Ei spun că „50% + 1“ nu face decât să îngheţe lucrurile într-un status quo care le convine doar celor mari – mai exact, lui Bayern și, într-o măsură ceva mai mică, lui Dortmund.

Meanwhile here's @normusing's superb piece on 50+1 published last night. https://t.co/JGKbtkTXUF

— WritingFussball (@WritingFussball) September 28, 2017

Suporterii, însă, vor răspunde că asta nu va face decât să deschidă uşa vulturilor şi autocraţilor, pentru care cluburi cu peste un secol de istorie vor deveni rapid jucării sau extensii ale ego-ului. Există suficiente exemple din alte ligi care să justifice grijile astea. Fanii nu vor să dea la schimb stabilitatea pentru un sezon sau două în lumina reflectoarelor, ca totul să se termine apoi în insolvenţă. Ca să nu mai vorbim de alte consecinţe probabile, cum ar fi preţuri mai mari la bilete şi drepturi mai puţine pe stadion.

Nu în ultimul rând, prezentul lui Bayern demonstrează că banii n-aduc mereu fericirea – sau succesul. După încă o vară în care şi-a sărăcit adversarele de jucători de bază – anul ăsta Hoffenheim a fost ţinta preferată – campioana şi-a concediat antrenorul mai rapid ca oricând şi este acum în criză. Robert „fotbalul e capitalism pur“ Lewandowski ar spune că asta se întâmplă când nu investeşti destul, dar pe ce să mai tot cheltuieşti? Adevărul e că există un număr foarte limitat de jucători care ar îmbunătăţi lotul lui Bayern. Pe doi dintre ei i-a cumpărat PSG. Soluţia nu poate fi ca bavarezii să alerge acum după Messi.

Indiferent care ar fi răspunsul, discuţia asta nu se va opri prea curând. Cel puţin nu câtă vreme echipele din Bundesliga dau greș în Europa. Dar atunci când până şi supercluburile, elită de care aparţine şi Bayern, ajung să se păruiască reciproc, e greu de crezut că problema nemţilor se va rezolva dacă FC Köln poate da brusc 100 de milioane pentru un fotbalist.

Începe viaţa cu Willy

Cel puţin pentru o perioadă. Sagnol e o legendă la Bayern, dar mulţi spun că sfârşitul pentru Ancelotti a început în momentul în care conducerea clubului i l-a forţat pe gât ca asistent, în loc de Xabi Alonso, pe care italianul l-ar fi preferat.

Acum, Sagnol e căpitanul care trebuie să ducă vasul la mal. Francezul are o experienţă neplăcută la Bordeaux în palmares şi rămâne de văzut dacă statul de care se bucură la club o să-l ajute să mai îmblânzească pesonalităţile care (până şi Uli Hoeneβ recunoaşte) l-au subminat pe Ancelotti. Meciul de dumincă, acasă la Hertha Berlin, devine acum vital pentru ca Bayern să ţină pasul cu Dortmund.

Willy Sagnol knows #FCBayern inside out. He played for them from 2000 to 2009, won 5 league titles, 4 cups, the UCL and the Club World Cup! pic.twitter.com/bhi0D9aVSo

— Bayern mania (@Bayern_mania) September 28, 2017

Echipa lui Bosz are o întâlnire grea sâmbătă cu Augsburg, marea surpriză care stă bine pe locul cinci. Partea bună e că revin în continuare accidentaţi, ca Andre Schürrle, şi alţi oameni de bază sunt odihniţi după ce au fost ţinuţi pe bancă în înfrângerea cu Real Madrid.

Hoffenheim, bătută în Bulgaria joi seară, aşteaptă orice pas greşit al lui Dortmund. Echipa lui Nagelsmann e la doar două puncte în urma liderului şi joacă duminică la ante-penultima clasată, Freiburg. Pregătirea pentru meci e complicată bineînţeles de presa care stă pe pragul lui Nagelsmann de 24 de ore şi-l tot întreabă dacă pleacă la Bayern. Deocamdată, răspunsul celui mai tânăr antrenor din Bundesliga e: „Să staţi departe de mine.“

Gleich ein sehr angefressener Julian Nagelsmann bei @SPORT1 pic.twitter.com/oi9dfllffc

— Jens Tampier (@Tampier_Jens) September 28, 2017