Barcelona câștigă derby-ul cu Atletico Madrid și încearcă de-acum desprinderea

Când o echipă îi are în teren pe Messi, Suarez şi Neymar, e ca şi cum adversarul ar introduce un cod de trişat într-un joc de calculator. Cei trei pur şi simplu formează unul dintre cele mai spectaculoase (şi mai scumpe) atacuri din istoria recentă a fotbalului. Dar când indisciplina propriei tale echipe te aduce în situaţia de a juca în nouă oameni contra unui atac ca ăsta, pe Camp Nou, îţi faci viaţa mult prea grea.

Asta s-a întâmplat cu Atletico Madrid, sâmbătă seara, contra Barcelonei. Pentru antrenorul Diego Simeone, înfrângerea cu 2-1 trebuie să fie cu atât mai frustrantă cu cât Atleti începuse ca din puşcă. Koke marca încă din minutul 10 şi echipa din Madrid nu numai că se afla în frunte, dar şi juca mai bine ca Barça. Printr-un pressing extrem de agresiv (care avea să aibă repercursiuni), Atletico reușea să-şi înghesuie adversara în propria jumătate şi să recâştige mingea de mai multe ori. Odată ajunşi în posesie, jucătorii lui Simeone pasau excelent, scurt şi la firul ierbii, şi îşi creau destule ocazii.

Koke era implacabil la mijlocul terenului, Antoine Griezmann (cu care ne vom întâlni la EURO 2016) era un pericol constant, iar Filipe Luis, exilat la Chelsea pentru un an de zile, arăta exact de ce clubul din Londra plătise aproape 16 milioane de lire pentru serviciile sale în vara lui 2014.

Dar exact așa cum Atleti a reuşit să creeze probleme printr-un pressing neobosit şi bine organizat, Barcelona s-a trezit la un moment dat şi a început să răspundă cu aceeaşi monedă. Echipa lui Diego Simeone a început să intre în criză de spațiu și timp, și tot mai des, mingea zbura disperată din gheata fundaşului Diego Godin, fără a ajunge la vreun coechipier. În minutul 30, când Messi egala după o serie de şanse salvate în ultimul moment de portarul Jan Oblak, golul părea deja inevitabil.

Însă pe cât de inevitabil a fost, pe atât de specială a fost combinaţia dintre Neymar, Jordi Alba (revenit după o perioadă mai lungă pe tuşă) şi Leo Messi, care ţâşnea dintre trei fundaşi în mijlocul careului ca un iepure din preajma unor dulăi prea lenţi. Finalizare simplă cu latul: 1-1. Şi pentru că un rău nu vine niciodată singur, doar opt minute mai târziu, apărarea madrilenilor capitula din nou. Oricât de explosivă ar fi fost demarcarea lui Luis Suarez, oricât de perfectă ar fi fost pasa la întâlnire trimisă de fundaşul dreapta Dani Alves, senzaţia e că pe Simeone trebuie să-l fi enervat teribil un gol primit cu o minge relativ simplă peste apărare. Atleti şi-a clădit reputaţia tocmai pe o apărare de beton armat, iar astfel de slăbiciuni nu-i stau în fire.

There were 94,990 spectators in Camp Nou today, record for the season. pic.twitter.com/3mxtDLkXlU

— BarcaHD (@Barcelona_HD) January 30, 2016

Totuşi, nimic nu era pierdut pentru Atletico în acel moment. Ceea ce s-a întâmplat însă e pentru unii o marcă înregistrată a unei echipe antrenate de Diego Simeone. Deşi compatriotul Godin făcuse deja o serie de faulturi asupra lui Neymar, unele cu ceva mai mult zel decât ar fi fost nevoie, nimic nu anunţa gestul lui Filipe Luis din minutul 44. O intrare cu talpa pe genunchiul unui jucător poate fi involuntară în anumite cazuri, dar nu şi în cel al fundaşului stânga brazilian: roșu direct. Faultul asupra lui Messi era o expresie clară a frustrării care îi încerca pe cel puţin o parte din jucătorii lui Atletico.

Dar madrilenii nu se lăsau. Pentru o bună parte din cea de-a doua repriză, Atleti a dominat aproape complet şi deloc steril. Câteva şanse consecutive au culminat cu o paradă a portarului Claudio Bravo scoasă parcă direct din handbal. Griezmann avea golul în gheata stângă, dar vârfurile picioarelor lui Bravo aveau să-l sfideze.

Numai că exact ca în prima repriză, toată munca grea depusă de jucătorii lui Simeone s-a dus pe geam într-un moment de nebunie. Godin, care avea deja un galben, s-a hotărât să alunece pe iarbă, cu piciorul uşor ridicat, pentru a-l deposeda pe Suarez. Atacantul, însă, a fost primul la minge, iar atacul lui Godin a fost întârziat: al doilea galben pentru el, al doilea roșu pentru echipa lui Simeone.

Să obţii un rezultat bun pe Camp Nou în 10 oameni e o grozăvie suficient de mare. Să reuşeşti asta în nouă e aproape imposibil, aşa că restul meciului s-a redus mai degrabă la ocaziile ratate ale Barcelonei, care se desprinde astfel la trei puncte în fruntea clasamentului, cu un meci mai puţin disputat decât Atletico.

„Chiar şi în nouă oameni, ne-am menţinut felul nostru de a juca. Într-un meci poţi câştiga sau pierde, dar întotdeauna prefer să pierd în felul ăsta”, a spus Simeone după meci. Problema pentru el şi echipa sa e că „felul‟ la care se referă antrenorul implică prea des o lipsă de disciplină. Atletico a colecţionat deja 57 de cartonaşe galbene şi trei roşii sezonul ăsta. Având în vedere cât de bine a reuşit să ţină piept Barcelonei în 10, apoi în nouă oameni, mulţi se vor întreba ce putea face Atleti dacă păstra egalitatea numerică pe teren. Probabil e valabil şi pentru Diego Simeone.

Costel Gâlcă caută să-l încurce duminică seara (21.30) pe Zinedine Zidane. Espanyol Barcelona se află pe locul 14, la patru puncte distanță de zona fierbinte, iar Realul lui Zidane caută să se apropie de Atletico și Barcelona în fruntea clasamentului.