Un nou stăpân: Tottenham câștigă bătălia pentru Londra, accentuează criza de la Chelsea. Man City e la un derbi distanță de titlu

E ceva fascinant în a scrie despre un eveniment care a avut loc ultima oară când nu erai încă născut. Uneori, te trezești vorbind despre lucruri sau jucători din altă eră. Și asta are un șarm, mai ales pentru că, cercetându-le, urci într-o mașină a timpului și, măcar pentru o secundă, ești și tu acolo când Cruyff inventează o fentă nouă sau Carlos Alberto marchează golul secolului. Astea sunt totemuri impunătoare în religia fotbalului și la un moment dat tot o să te confrunți cu ele. Dacă sunt prea „mainstream‟ pentru tine, ai destule alternative la dispoziție.

Cum ar fi ce s-a întâmplat astăzi între Chelsea și Tottenham. Nu contează doar faptul că Spurs a câștigat pe terenul rivalei pentru prima oară din 1990 încoace; nici doar că proiectul lui Pochettino a devenit produsul superior între echipele londoneze stagiunea asta. Ce face victoria asta cu 3-1 deosebită e firul roșu pe care-l țese de-a lungul unei întregi generații.

Spurs end a 28 year wait for a win at Stamford Bridge.

Several of the Tottenham players were not even born the last time their club won at Chelsea in the league.

⚽ https://t.co/pOnUCTnX4t pic.twitter.com/xKIn9GaPwy

— BBC Sport (@BBCSport) April 1, 2018

„As the Spurs go marching on‟

Un anume Gary Lineker a urmărit cu mare atenție desfășurarea acțiunii de pe Stamford Bridge. Nu de alta, dar tocmai actualul prezentator al programului Match of the Day e cel care a adus acel succes acum 28 de ani, cu două minute înainte de ultimul fluier. De atunci și până azi, Tottenham a avut numai de suferit pe terenul lui Chelsea.

The brilliant @dele_official surely the long wait is over for Spurs. You know you’re getting old when you’re no longer even a statistic.

— Gary Lineker (@GaryLineker) April 1, 2018

Poate nicicând mai mult ca acum trei sezoane. Dintre cluburile din Premier League, Man City și Spurs s-au „bucurat‟ mereu de o reputație aparte. „Bottlers‟ li se spune celor care se îneacă previzibil la mal. În timp ce miliardele din Emirate au vindecat-o pe City de aproape orice urmă a identității vechi, schimbarea a fost ceva mai lentă în nordul Londrei. Egalul din mai 2016, în care Chelsea a revenit de la 0-2, a trimis un titlu istoric la Leicester, tocmai când Spurs aveau o șansă istorică. Și a confirmat în ochii multora toate prejudecățile legate de caracterul lui Tottenham.

1 – Spurs have won at Stamford Bridge for the first time in Premier League history, ending a run of 25 visits without a win there in the competition (the most that one team had played on one ground without a single victory). Snapped. pic.twitter.com/SCfv2coJ2U

— OptaJoe (@OptaJoe) April 1, 2018

Încet-încet, însă, Pochettino s-a apucat să le facă irelevante. Primul pas a fost abolirea sărbătorii de la Arsenal, „St. Totterigham’s Day‟. Ultimele vestigii ale inferiorității istorice față de marea rivală s-au dezintegrat în aventura dârză din Champions League. În curtea celeilalte vecine prestigioase, argentinianul a făcut următorul pas.

Scenariul a fost cu atât mai potrivit cu cât Alvaro Morata a deschis scorul în meciul ăsta. Povara acumulată timp de aproape trei decenii trebuia să-i îngenuncheze pe jucătorii în alb. Nu în ultimul rând pentru că, așa cum a recunoscut și Jan Vertonghen la final, „cu toții ne amintim încă ce s-a întâmplat acum trei sezoane.‟

Poate și asta i-a mânat pe jucătorii lui Spurs în acele momente dificile. Nu numai promisiunea unui loc între primele patru, care să aducă fotbalul de elită pe noul White Hart Lane din toamnă. Ci șansa de a exorciza niște demoni vechi – chiar străvechi, pentru o bună parte din miile de fani care i-au însoțit pe Stamford Bridge. Probabil mulți dintre ei nu erau născuți când Lineker stabilea borna depășită acum. Așa că termenul lor de referință va fi șutul lui Eriksen, care aproape că a sfidat legile fizicii. Sau dubla lui Dele Alli, un gol cu stângul, celălalt cu dreptul. De fapt, un colectiv tânăr și crescut în mare parte în pepiniera clubului.

Echipa asta are un farmec care atenuează eficient lipsa de recompense tangibile. Da, Tottenham tot n-a câștigat vreun trofeu din 2008 încoace; da, conducerea prudentă a patronului David Levy ar putea să ducă mai devreme sau mai târziu la un exod de talent; mai îngrijorător, suporterii protestează deja împotriva prețurilor obscene ale biletelor, pesemne menite să subvenționeze construcția arenei.

Our stadium is pony… but at least it’s affordable to the masses. https://t.co/E3z9yRLnnk

— Danny Lambert (@TheBoyDL) April 1, 2018

Dar Pochettino face lucrurile pas cu pas, ca un marș hotărât. Deocamdată, el și ai săi se bucură de „o zi în care putem fi mândri.‟

O săptămână mare pentru City

Cu un fler și o eleganță tipică, Manchester City a rezolvat în 37 de minute jocul cu Everton. Sane, Jesus și Sterling le-au lăsat pe gazde cu ochii în soare într-o primă repriză care a părut disputată între două echipe din divizii diferite. Nu neapărat pentru că jucătorii lui Allardyce s-ar fi făcut de rușine, ci mai ales pentru că cei ai lui Guardiola au ridicat ștacheta și mai sus. S-a terminat 1-3 pentru că Everton și-a mai revenit din amețeală după pauză, dar City tot a stabilit un record: cel mai înalt procentaj de posesie obținut vreodată în deplasare în Premier League – 82%.

No Everton player reached double figures for passes completed in the first half against Man City.

Ederson completed 11. pic.twitter.com/Wmyvuh2znw

— Squawka Football (@Squawka) March 31, 2018

Rezultatul ăsta a așezat perfect programul din următoarele șapte zile. Întâi vine turul din sferturile de finală ale Champions League, pe Anfield. Liverpool a câștigat și ea la Crystal Palace, cu 2-1, iar Mo Salah nu se poate opri din marcat. Asta și amintirea acelui 4-3 ireal din ianuarie te vor convinge să aștepți cu interes meciul ăsta.

Trei zile mai târziu, vine tocmai Man Utd în vizită pe Etihad. Și pentru că formația lui Mourinho a bătut-o sâmbătă pe Swansea (2-0), City are șansa să ia titlul tocmai în fața rivalei pentru care era nu de mult doar „o vecină zgomotoasă‟, în cuvintele lui Alex Ferguson.

#MUFC's victory means if Man City can beat Everton in the late kick-off, they can seal the title next Saturday at home to Man Utd.

Live: https://t.co/2l46mfnl4j pic.twitter.com/wuMmJqo0OR

— Match of the Day (@BBCMOTD) March 31, 2018

„Înțeleg de ce suporterii sunt entuziasmați. Eu sunt fanul Barcelonei și dacă vine Real Madrid și putem câștiga campionatul, e ceva deosebit. Dar pentru noi, singurul lucru important e să fim campioni. Trebuie să ne gândim la Champions League și ne vom adapta în meciul cu United‟, a spus Guardiola.

Suporterii îi înțeleg probabil logica. City e atât de dominantă pe plan domestic încât scena europeană atrage mai multă atenție. Dar șansa de a-și confirma statutul în Manchester, așa cum a făcut-o Tottenham în Londra, s-ar putea să fie prea tentantă pentru a nu profita de ea.

What it all means… #CHETOT pic.twitter.com/IDaFUQ04as

— Premier League (@premierleague) April 1, 2018