Analiză | Ce reținem după meciul pierdut cu Rusia, ce face România bine, ce poate îmbunătăți mai departe

(Kumamoto, Japonia)

Înaintea meciului cu Rusia și, de fapt, înainte de orice altă discuție despre ambițiile României în Main Round, Tomas Ryde, Costică Buceschi și jucătoarele lor au avut de stabilit următoarele obiective ale acestei echipe care trebuie să crească și mai mult împreună.

Și cum prima grijă – calificarea pentru turneele de precalificare la Jocurile Olimpice de la Tokyo – a cam dispărut, mai ales că Rusia și Olanda au toate șansele să prindă primele opt locuri aici, iar România își va putea folosi locul 4 de la Euro ca bilet pentru turneele de precalificare din luna martie, Naționala și-a putut împărți obiectivele în două.

De o parte, ambiția clasării cât mai sus. Și, la cum arată lucrurile, cu Rusia (6 puncte) și Spania (5 puncte după egalul cu Suedia) favorite la calificarea în semifinale, România putea (și încă poate) spera să o prindă din urmă pe Suedia și să o lase pe locul șase pe Japonia. Cu avantajul meciului direct, Muntenegru e mai greu de prins, mai ales că echipa lui Per Johansson și Adi Vasile a bătut deja și Japonia. Dar un loc patru în această Grupă 2 ar fi privit ca o reușită serioasă, dacă ne amintim cum a ajuns România aici și care erau așteptările realiste. Iar înfrângerea cu Rusia nu schimbă prea mult acest obiectiv. 

De cealaltă parte, marile câștiguri ale calificării (fără puncte) în grupele principale au fost timpul (o altă săptămână de lucru) și alte trei jocuri complicate, diferite, tocmai bune pentru ca echipa României să-și câștige experiență. Or aici, meciul cu Rusia va fi o lecție valoroasă.

Ce-am aflat din ciocnirea cu Rusia lui Ambros Martin

În primul rând, că defensiva României poate arăta foarte bine contra atacurilor poziționale, atacuri pe care Pintea, Perianu, Polocoșer, Zamfirescu și cam toate celelalte fete trecute prin centrul apărării au reușit să le blocheze foarte bine contra Rusiei. Asta, desigur, în primele 40 de minute. 

Unde s-a rupt structura defensivă? Asta e o întrebare la care Ryde se gândește deja, iar primele răspunsuri ne arată aceeași imagine pe care am văzut-o cu Spania și mai ales Muntenegru: România e vulnerabilă în fața contrelor adverse, și e cu atât mai vulnerabilă cu cât se grăbește mai mult în atac.

„Când arunci și ratezi, știi că trebuie să te întorci repede în apărare, iar azi am fost puțin în urmă. Am aruncat prea repede, când unele jucătoare nu erau pregătite să pornească imediat înapoi. Și când ești în urmă cu Rusia, e gata, e bye-bye. E vorba de experiență, trebuie să lucrez mai mult cu jucătoarele, să ne uităm pe video, să învățăm“, ne spunea Ryde la finalul jocului cu Rusia.

E vorba despre răbdare și structură – un cuvânt pe care antrenorul suedez îl folosește foarte des. Cât timp a avut o structură în apărare, România a arătat foarte bine și a jucat la nivelul Rusiei. Când mingile au fost pierdute repede, iar rusoaicele au pornit pe contre (marcaseră nouă goluri pe contraatac și Suediei), structura din defensivă a fost rătăcită.

Iar Rusia, cu mai multă răbdare în apărare, a profitat fără ezitare: „În prima repriză, am avut niște probleme în ofensivă, dar am știut că dacă păstrăm nivelul din defensivă ne va veni momentul și în atac. Asta a fost una din cheile meciului, să nu ne pierdem calmul și răbdarea, să facem o treabă bună în apărare, să oferim mai multă rapiditate în atac, să facem mai bine tranziția defensivă-ofensivă, să jucăm mai bine cu extremele. Așa a venit și jocul bun în atac și am adăugat două puncte în drumul nostru spre semifinale”, spunea Ambros Martin, fostul selecționer al României, la final.

Cum poate găsi România aceeași răbdare în propriul atac?

Aici e cu totul altă poveste. Până acum, în primele meciuri ale Mondialului din Japonia, România a atacat cu răbdare mai ales în a doua repriză cu Ungaria, când acele 7 contra 6 au fost duse perfect până în extremă. 

Cu Rusia, strategia n-a mai mers la fel de bine, mingea n-a mai ajuns până în extreme sau, dacă a ajuns, Iuganu, Florica, Udriștioiu și Seraficeanu nu au găsit spații de pătrundere. Cele patru au reușit împreună doar trei goluri azi (două pentru Seraficeanu și unul pentru Florica), și unul singur din extremă, marcat de Sonia. Cu Ungaria, România reușise 13 goluri din extremă, mai toate în 7 contra 6, atacuri la care astăzi – după ce Rusia a marcat al treilea gol în poarta goală (pentru 7-3) – Ryde, Buceschi și Neagu au fost nevoiți să renunțe.

Că România a reușit să revină și chiar să conducă de două ori, 11-10 și 13-12, asta ne-a arătat că Laura Pristaviță e o descoperire importantă – dar nu suficientă – pentru atacurile poziționale ale României. 

Și aici ajungem la celelalte lucruri pe care echipa asta le poate lucra mai departe, cu Suedia și Japonia. 

Primul ține de integrarea și mai bună a jucătoarelor noi care au răspuns bine până acum. Sunt destule, începând cu Pristaviță, Polocoșer, Ostase, Seraficeanu sau Dache (mai ales, dar nu doar cu Muntenegru).

„Așa cum știm, alte jucătoare trebuie să facă un pas în față. Lorena Ostase a făcut un alt pas înainte azi, Laura Pristăviță a fost foarte bună în prima repriză, Laura a făcut un pas uriaș. Am vorbit cu ea să nu mai fie așa stresată. I-am spus că pătrunderile pe care le face sunt uimitoare, bang-bang, trece de apărătoare, dar se grăbește la finalizare. Și i-am zis să facă o mică pauză, ca și cum ar bea o cafea, și apoi să arunce. Să-și ia o fracțiune de secundă să se uite la portar. A ratat prima aruncare azi, dar a doua a dat-o printre picioarele portarului. Și Polocoșer a avut un nivel bun azi. Da, a avut trei eliminări, dar a jucat agresiv și trebuie să jucăm tare. Trebuie să învețe, dar sunt mulțumit de cum joacă, dă multă energie echipei“, a explicat Ryde după Rusia.

Abia după ce jucătoarele se vor găsi și mai ușor pe teren  – iar asta vine numai cu timpul – putem spera că România poate ajunge și ea să marcheze goluri simple pe contraatac sau pe atacuri rapide. Cu Rusia n-am avut niciun contraatac; cu Ungaria am avut unul, dar ratat; nici contra Muntenegrului și nici Contra Spaniei n-am dat gol pe contraatac. Și asta în timp ce Muntenegru a întors meciul cu România prin patru astfel de goluri, iar Rusia s-a distanțat decisiv la fel.

Din păcate, nu există prea multe scurtături pentru a lega relațiile de joc într-o echipă de handbal. Din fericire, România mai are câteva zile de lucru și alte două meciuri valoroase de jucat în Japonia.

**

După prima zi a grupelor principale, Rusia a făcut 6 puncte, Spania trebuie să se mulțumească cu 5, Muntenegru a trecut de Japonia (nu așa de simplu, 30-26) și a făcut 4 puncte, iar următoarea noastră adversară, Suedia, are 3 puncte, după ce a egalat-o pe Spania în ultima secundă, 28-28, la capătul unei reveniri spectaculoase (ibericele au avut și nouă goluri avans!).

România a rămas fără puncte, iar după o zi de pauză, ne așteaptă alte două meciuri diferite, în care jucătoarele fără experiență o pot câștiga, relațiile de joc pot fi dezvoltate, timing-ul din atac și colaborarea din apărare pot fi exersate exact la nivelul potrivit.

Programul României în Main Round:

Marţi, 10 decembrie, 13.30 – România – Suedia

Miercuri, 11 decembrie, 11:00 – România – Japonia

Foto: FRH