La capătul unei săptămâni încărcate, Irina rămâne fără claritate în semifinalele de la Istanbul

Radu Marina 29 aprilie 2018

Irina Begu a cedat în semifinalele de la Istanbul, 6-3, 6-4 cu Pauline Parmentier, a doua ei semifinală WTA din acest sezon. Irina va fi pe locul 36 de săptămâna viitoare, între Sorana Cîrstea (35) și Mihaela Buzărnescu (37).

 *

Revenirile în tenis sunt întotdeauna spectaculoase și dau multă greutate unei victorii. Dar pe cât de remarcabilă e o astfel de realizare, ea vine la pachet și cu un preț suplimentar, pe care, vrând-nevrând vei fi nevoit să-l plătești, foarte probabil chiar la următoarea apariție pe teren: un plus de oboseală fizică și mentală, un rezervor golit, care îți taie elanul și te lasă fără energie atunci când ai nevoie. Azi, Irina a simțit pe propria-i piele efectele unei săptămâni încărcate. Au fost trei meciuri la rând în care a întors din varii situații: a salvat mingi de set în primul tur, a revenit de la 1-4 cu dublu break în turul doi și a salvat minge de meci în sferturi, întorcând meciul cu Vekic dintr-o situație complicată. Astfel de meciuri pot avea și efecte secundare.

A fost 6-3, 6-4 pentru Pauline Parmentier, într-o partidă în care Irina a fost mai mereu cu o viteză în minus, fără energie și fără acea claritate în decizii și în selecția loviturilor. Nimic nu i-a mers astăzi, oricât de mult a încercat să se mobilizeze și a luptat să revină.

La 3-2 în primul set, antrenorul ei, Artemon Apostu, a sfătuit-o să nu mai caute lovitura câștigătoare din prima, să muncească mai mult și să evite să lovească plat. Dar acesta era primul semn al oboselii; voia să închidă cât mai repede punctul pentru că altfel, dacă raliul se prelungea, apăreau problemele. Nu a reușit să pună în practică sfaturile, iar la 3-3 și-a cedat serviciul jucând exact ce antrenorul i-a spus să nu facă: mingi foarte puternice, haotice și vrând să facă diferența de la prima lovitură.

Primul set a mers, în cele din urmă în contul franțuzoaicei, fără ca ea să facă ceva special sau ieșit din comun. Game-urile au fost disputate, echilibrate, dar Irina nu a reușit să lege punctele între ele, iar asta a fost marea problemă pentru ea în întregul meci. Jocul ei nu s-a legat, nu a simțit loviturile; loviturile erau când prea plate, când prea scurte, când prea moi și fără viteză. N-a găsit acea măsură potrivită, și atunci jocul ei a fost fluctuant și foarte fragmentat. În setul doi a început cu break, a avut șansa de a se desprinde la 2-0 dar au urmat trei-patru puncte total neinspirate și și-a cedat serviciul. La 2-2 a jucat excelent câteva puncte, a avut trei mingi de break consecutive, dar n-a fructificat niciuna pentru că a urmat iar o serie neagră în care a cedat punct după punct.

Și deși spre finalul setului doi, semnele păreau ceva mai încurajatore (la 4-4 a făcut cel mai bun game de serviciu din întreg meciul), la 4-5, când a servit pentru a rămâne în meci nu a mai rezistat nici presiunii, nici oboselii. Senzația a fost că încearcă să scape cât mai repede de minge, și orice schimb mai lung o afectează – iar Parmentier a simțit asta, s-a agățat de fiecare minge, a obligat-o lovească o minge în plus și, i-a ieșit, reușind să se califice în a treia finală WTA a carierei, după o pauză de zece ani de la ultima.

Pentru Irina urmează acum un segment de turnee (Madrid, Roma, Paris) în care în ultimii ani a obținut rezultate frumoase. Și mai important, are de apărat doar un tur trei la Madrid, lucru care poate conta, pentru că poate juca fără presiunea punctelor.

Articole similare
Happening now
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.