United câștigă la scor și îl curtează tot mai insistent pe Sanchez, problemele se ţin lanţ pentru Wenger şi Arsenal

Danny Coposescu 16 ianuarie 2018

O singură reprezentantă londoneză din „Big Six‟ a terminat etapa de Premier League cu zâmbetul pe buze. Acum câteva luni, ai fi pariat pe orice, numai pe Spurs nu. Mai ales într-un meci jucat pe Wembley. Dar uite că la jumătatea lui ianuarie, nimeni nu-l mai hărţuieşte pe Mauricio Pochettino cu întrebări despre blesteme. După o pălmuială zdravănă aplicată lui Everton, un 4-0 ca pe vremurile bune de pe White Hart Lane, băieţii săi au ajuns la zece partide fără înfrângere în căminul temporar – şi doar patru puncte pierdute în total.

Pe nevăzute, „echipa Harry Kane‟ nu numai că pare confortabilă pe terenul lat al stadionului naţional, ci se apropie tot mai mult de locurile de Champions League. Kane o fi marcat o dublă în weekend, dar Heung-Min Son s-a distins şi ne-a amintit (nouă şi lui Guardiola) cât de echilibrată poate să fie Tottenham în cele mai bune momente. Indivizi excepţionali pe aproape toate poziţiile care acţionează într-un grup antrenat până în măduva oaselor de Pochettino.

Toate lucrurile astea ies și mai tare în evidenţă când rivalele din oraş se scufundă tot mai mult. A fost un weekend greu pentru Chelsea. Mai mult de o jumătate de oră cu un om în plus contra lui Leicester ar fi trebuit să ajungă pentru o victorie pe Stamford Bridge. N-a ajuns şi totul s-a încheiat într-un 0-0 deloc plictisitor. Dar asta nu într-un sens bun pentru fanii campioanei, care s-au uitat printre degete cum oaspeţii ratează ocazie după ocazie. În ultimii 15 ani (da, cincisprezece), nimeni n-a şutat de atâtea ori spre poarta lui Chelsea în prima repriză – de 12 ori.

Cum o spune şi Dominic Fifield, rar s-a întâmplat ca Chelsea să se prezinte atât de anemic cu Antonio Conte pe bancă. Fiecare departament a părut să ia mereu decizii greşite, de la apărarea suspectă a lui Rüdiger, la suprasolicitarea lui Hazard, la seceta lui Morata în atac. Italianul probabil are dreptate când arată cu degetul spre „mulţi jucători obosiţi, foarte obosiţi. Am suferit mult în prima repriză şi la începutul celei de-a doua.‟

Lotul rămâne subţire şi e greu să nu priveşti retrospectiv bombănelile lui Conte din vară, când nu i-au fost satisfăcute dorinţele pe piaţă. Patru egaluri consecutive de la începutul noului an susţin explicaţia asta. Chelsea e trasă în patru direcţii diferite, o lume complet nouă față de concentrarea serenă doar pe campionat din sezonul trecut. Primele mormăieli de nemuţumire din tribune nu-s de bun augur.

Totuşi, ca să continuăm ordinea descrescătoate, asta nu se compară cu răzmeriţa de la Arsenal. Iată și imaginea definitorie a sentimentelor faţă de Arsene Wenger: un fan ridicat în picioare, îmbujorat de furie şi spasmodic în gesturi, urlând lucruri pe care nu le putem repeta spre banca tehnică a echipei sale favorite. Asta s-a întâmplat după o înfrângere la Bournemouth care exprimă perfect paradoxul Arsenal: un 1-2 venit de nicăieri, şi totuşi cât se poate de previzibil.

Timp de 70 de minute, Jack Wilshere s-a împrietenit cu mingea mai ceva ca Tom Sawyer cu Huckleberry Finn. Atacul oaspeţilor, cu Lacazette la centru, n-a prea mişcat, dar Bellerin se ocupase de asta, marcase el, şi nimic nu anunţa vreo surpriză pe terenul unei echipe care se uita speriată la locurile retrogradabile. Dar în numai câteva secunde, Arsenal s-a prăbușit ca un castel de nisip. Sau ca…Arsenal: Callum Wilson s-a strecurat ca prin ochiul acului în careu şi a egalat, iar de acolo, absolut nimic din capacităţile actuale ale formaţiei lui Wenger n-a sugerat altă direcţie pentru meci decât cea desăvârşită de Ibe patru minute mai târziu.

Problema nu e doar că „asta-i Arsenal‟. Mai debrabă, asta-i Arsenal fără Alexis Sanchez, nu doar vulnerabilă în defensivă, ci şi neputincioasă în atac. Dar chileanul e de multă vreme cu un picior în pragul altcuiva, și e greu de crezut că mai are ceva de contribuit pentru actualul său angajator.

Şi mai dureros pentru suporterii năpăstuiţi ai lui Arsenal e că există doar două variante, iar astea sunt bine cunoscute. Ori Man City, ca în cazul lui Nasri, Clichy, şi alţii, ori Man Utd, ca în episodul Van Persie, se va bucura de nefericirea lor. Cea mai probabilă pare varianta din urmă. Dacă nu-l poate bate pe teren, Mourinho e hotărât să-l învingă pe Guardiola la capitolul transferuri. Clubul său e destinaţia cea mai apropiată pentru Sanchez, căruia îi sunt promise salarii de multi-milionar pe Old Trafford.

Parcă pentru a sărbători singurul capitol la care chiar e egala lui City, Man Utd s-a descărcat luni seară pe o Stoke City fără antrenor. Paul Lambert a fost numit înlocuitorul lui Mark Hughes, dar scoţianul n-a putut decât să privească stoic din tribune spre teren – câtă muncă va avea pe birou! A fost un 3-0 voios pentru jucătorii lui Mourinho, dar putea fi liniştit mult mai rău pentru Stoke, care a căzut pe locul 18.

Interviul de la final a pecetluit şi mai mult impresia că Sanchez nu-şi va schimba culoarea tricoului luna asta. „Încă nu sunt veşti în legătură cu asta, dar dacă vine, e grozav pentru noi. Dacă nu, e grozav pentru alt club.‟ În acelaşi timp, BBC anunţa că Man City a renunţat la cursa după atacant.

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare

În sfârșit: după două decenii, un autogol incredibil îi aduce din nou Iranului o victorie la Cupa Mondială
Danny Coposescu
19 iunie

Ce final și ce finală! În prelungirile unui meci imens, Gyor câștigă din nou titlul Champions League!
Andrei Năstase
13 mai

Fum, flăcări și o petrecere anemică: concluziile unui sezon de Bundesliga cu epilog haotic
Danny Coposescu
13 mai
Top Stories

Drumul lui David Popovici spre Paris este o poveste despre ascensiune, adaptare și răspuns la adversitate. Despre David, cu 100 de zile înainte de Jocurile Olimpice
Andreea Giuclea
17 aprilie

Interviu | „Win-win situation”. Emi Cățe, cel mai valoros baschetbalist român al momentului, și relația sa specială cu proiectul „U”-BT Cluj: „Cea mai bună alegere pe care o puteam face”
Ciprian Rus
8 martie

Interviu | Andrija Stipanovic, U-BT Cluj-Napoca: „Sezonul ăsta, și atmosfera din vestiar, și cea din teren, și cea din tribune sunt atât de bune încât tot ce avem de făcut e să trăim momentul”
Ciprian Rus
12 martie

Mihai Silvășan, U-BT Cluj-Napoca: „E vorba de mentalitatea pe care o avem. Aici, singurul lucru care contează este victoria. Vrem să fim overachievers!”
Ciprian Rus
19 februarie

Interviu exclusiv Cristina Neagu: „Că oamenii s-au simțit inspirați de ce-am făcut, și am putut să ajung astfel la ei, acesta e lucrul cel mai important pe care l-am reușit”
Andrei Năstase
19 decembrie

Exilul. Opțiunea „morală” recomandată tinerelor și tinerilor handbaliști români
Lorand (Boți) Balint
28 decembrie

Concluziile Cameliei Potec: „Ne bucurăm că sportul nostru a început să fie vizibil. Avem o generație tânără care își dorește să ajungă la performanțele liderului echipei naționale”
Andreea Giuclea
11 decembrie

Tricoul cu Hagi pe care nu ni l-am permis
Ciprian Rus
29 februarie

Ce thriller! Una din cele mai spectaculoase victorii din baschetul românesc: U-BT Cluj o bate la ea acasă pe campioana EuroCup, Gran Canaria
Lead.ro
1 februarie
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.

Siraba Dembélé: „Să crezi în tine, în cine ești și în ce poți să faci. Să nu încerci să fii ca altcineva” I Povestea unei jucătoare speciale
Andreea Giuclea
28 aprilie

RADU COSAȘU și viața în meciurile de fotbal
Ciprian Rus
24 aprilie

„Dacă nu oferi ceva altora, ce fel de viață trăiești?” Interviu cu Walter Bolognani, tehnicianul italian care a venit în România să construiască o academie de înot la Dinamo
Andreea Giuclea
11 ianuarie

„Unul dintre cei mai iubiți dintotdeauna”: Gianluca Vialli
Ciprian Rus
6 ianuarie

Gérard Pique și modelul jucătorului-președinte: înaintea ultimului său meci pentru Barcelona, „Geri” promite că se va întoarce: „Tornaré!”
Ciprian Rus
4 noiembrie

Viorel Filimon: „Mergem prin școli și, din păcate, vedem copii care abia merg, cât să nu se împiedice, iar unii sunt aproape de obezitate. Trebuie să schimbăm asta”
Ciprian Rus
14 august

David Popovici vrea să seteze noi standarde. Și să arate că „imposibilul poate deveni posibil”
Andreea Giuclea
17 iunie

Naționala României împlinește 100 de ani. Într-un moment în care prezentul e dezamăgitor, istoria e aici să ne arate că nu e niciodată în zadar să crezi
Ciprian Rus
8 iunie

Adrian Mutu și viața inimitabilă. Note pe marginea unei scrisori de adio. Și gânduri înaintea unui meci de retragere cu adevărat meritat
Ciprian Rus
29 mai

„Scopul nostru e să creăm performeri.” Virgil Stănescu, despre GO Scholarship, un proiect gândit pentru dezvoltarea tinerilor sportivi
Andreea Giuclea
14 aprilie

Cristina Pîrv: „Dacă vrei să fii sus, trebuie să faci ceva în plus”
Ciprian Rus
7 aprilie
LEAD © 2024

Lead este o publicație despre sport cu conținut original, premium, creat pentru noua eră în care a intrat jurnalismul digital și pentru noua generație de fani de sport.

Lead e despre cum ne influențează sportul viețile, despre temele și personajele importante, despre cum consumăm sportul și cum ne raportăm (diferit) la el în prezent.

Abonează-te la newsletter
În fiecare luni, primești pe mail o sinteză a celor mai relevante evenimente din sport, scrise pe un ton relaxat. Plus recomandări de lecturi și alte bunătăți. Nu te batem la cap cu alte motive.