LEAD
Început

Bun venit, El Txingurri! Ernesto Valverde, noul antrenor al Barcelonei, se pregăteşte de provocarea vieții lui

Puricele şi furnica: aşa s-ar putea numi noul capitol din istoria lui FC Barcelona. Primul personaj e, bineînţeles, Leo Messi, care se apropie vertiginos de sfârşitul contractului semnat acum trei ani. Al doilea, poreclit astfel din cauza înălţimii şi stilului înfipt pe care-l avea pe teren, este omul care trebuie să rezolve situaţia asta (şi multe altele), din postura de manager. După 27 de ani şi multe încercări ratate, Ernesto Valverde se întoarce pe Camp Nou.

De trei ori au flirtat Barcelona şi Valverde, de trei ori circumstanţele au stat în calea acestei relaţii. Acum, după patru sezoane excelente la Athletic Bilbao, atât el cât şi clubul sunt pregătiţi să încerce ceva împreună.

Într-un fel, e bine că Valverde nu a primit postul în 2008, când era pe listă, alături de Guardiola şi Mourinho. Deşi fostul atacant basc era „hot property“ încă de pe atunci, după o finală de Cupa UEFA cu Espanyol, deceniul trecut l-a ajutat să-și dezvolte și stilul, şi reputaţia. Oriunde a fost, Valverde a lăsat impresii bune şi câte un trofeu sau două.

Fanii Barçei cu siguranţă nu au uitat Supercupa Spaniei câştigată de Bilbao, cu 5-1 la general, în faţa catalanilor. A fost primul trofeu pentru basci de un sfert de secol încoace. Nici suporterii greci nu l-au uitat: la Olympiakos, ne spune Sid Lowe, „Txingu“ era privit ca o zeitate. Trei campionate şi două cupe domestice l-au transformat într-un erou la Pireu, unde, însă, nu s-a simţit niciodată acasă. Valencia încă visează la locul cinci reuşit de Valverde în 2013. Faptul că a demisionat la finalul acelui sezon pentru că nu a prins un loc de Champions League spune totul despre exigenţele unui om care s-a purtat mereu onorabil. Nu că ar spune-o vreodată el – Valverde evită pe cât se poate lumina reflectoarelor şi preferă ca tot creditul să meargă către jucători. Antrenorul preferă să stea în spatele „flash-ului“, fiind un fotograf pasionat cu lucrări publicate şi chiar expuse într-un muzeu de artă contemporană din Atena.

„Când eram jucător la Barça, m-am înscris la o şcoală de fotografie. M-am gândit că e o profesie căreia m-aş putea dedica după ce mă opresc din jucat. Dar fotbalul te agaţă şi te trage înapoi.“ Cu siguranţă, Valverde pare puţin excentric în lumea fotbalului. Are interese artistice, e prieten cu poeţi şi regizori de film şi are un artist de benzi desenate în familie. Diversitatea asta culturală i-a permis să fie mereu flexibil şi cât mai puţin dogmatic. În sensul ăsta, după cum aminteşte şi Graham Hunter pentru ESPN, Valverde e mai asemănător cu Luis Enrique decât cu Cruyff sau Guardiola.

În mod normal, asta i-ar lăsa reci pe fanii Barçei, care l-au acuzat des pe Enrique de înaltă trădare faţă de etosul sacru al clubului. Dar Valverde e respectat universal şi e greu să găseşti pe cineva care să-l displacă. Ander Herrera a prins doar un an cu el la Bilbao înainte să plece la Man Utd, dar impresia lăsată a fost profundă: „Atuul său cel mai mare e managementul vestiarului. E un antrenor de top: sincer, direct, transparent. Nu e uşor să găseşti o situaţie în care și titularii, dar și rezervele sunt cu antrenorul lor până la moarte.“

Toate lucrurile astea dau bine, de vreme ce vestiarul Barcelonei e unul dintre cele mai impozante din lume, politizat serios, ca tot restul clubului. Întrebările cu privire la Valverde vin toate din aceeaşi categorie: cum se va descurca cu presiunile pe care doar o instituţie de mărimea Barçei le aduce?

Tot Graham Hunter ne atrage atenţia că Messi e personajul cheie în discuţia asta. Capitalul de care dispune argentinianul în structurile de putere ale clubului e enorm, deci Valverde va trebui să-şi mobilizeze toate resursele de diplomaţie pentru a asigura o relaţie profesională bună. Întreg lotul e dezechilibrat, atât calitativ, cât şi din punct de vedere al influenţei. E nevoie de întăriri (Herrera, desigur, e deja zvonul principal), situaţia lui Iniesta e o dilemă sensibilă şi, mai important ca orice, contractul lui Messi trebuie rezolvat rapid pentru a nu produce o răscoală în rândul suporterilor şi membrilor.

Dar Barcelona îl vrea pe Ernesto Valverde de ani buni şi asta spune multe despre încrederea pe care conducerea o are că el e omul potrivit pentru provocările acestea. Cuvintele cu care şi-a deschis expoziţia de la Atena par să confirme judecata asta: „În fotografii şi în fotbal cauţi mereu echilibrul. Ambele depind de elementele pe care le ai la dispoziţie.“

Comentează articolul
Liga 1

Final de infarct în derbi: FCSB egalează la ultima fază, Dinamo scapă printre degete o victorie mare. Totul rămâne deschis în lupta pentru „play-off”

Dinamo și FCSB termină la egalitate după un meci foarte disputat. Foto: Răzvan Păsărică / Sport Pictures
18 februarie 2018
Ciprian Rus

Dinamo – FCSB e, de când lumea, genul de derbi care nu are nevoie de nici un fel de avancronică. Miza istorică transcede, oricum, orice calcule de clasament și orice argumente de context. Dar, programat în penultima etapă, meciul avea o importanță aparte, cu atât mai mult cu cât, înainte de fluierul de start, Dinamo […]

Citeşte articolul
Rugby

Dezmăgire uriașă la Madrid: România pierde categoric cu Spania, are nevoie de ceva special pentru a mai prinde Mondialul din Japonia

Foto: Razvan Pasarica/ SPORT PICTURES
18 februarie 2018
Vlad Pîrvu

După fericirea puțin exagerată pe care mulți dintre noi am afișat-o după victoria răsunătoare cu Germania, la primul meci din Rugby Europe Championship 2018, iată că reversul medaliei ni s-a arătat mult mai repede decât ne-am fi dorit: naționala de rugby a României a fost învinsă de Spania – poate chiar mai categoric decât o […]

Citeşte articolul
Perspectivă

Motive de optimism: în ciuda problemelor ei, Bundesliga poate să vadă jumătatea plină a paharului

17 februarie 2018
Danny Coposescu

În ultima vreme, am scris numai despre norii negri adunați fotbalului german. Asta şi pentru că nu există multe naţiuni care să fie atât de sobre şi auto-critice când vine vorba despre sportul lor naţional. Nemţii tratează „cel mai frumos lucru neimportant din lume‟ cu aceeaşi seriozitate reflexivă pe care o prescrie stereotipul – şi […]

Citeşte articolul
Seria „Samurai”

S-a întâmplat să fie aur. Povestea neromanțată a lui Tiberiu Dolniceanu

Foto: FRS
16 februarie 2018
Ciprian Rus

În toate biografiile romanțate ale marilor sportivi – și mai toate sunt romanțate – apare ceva, în primele 10-15 pagini, care anunță destinul fabulos de mai târziu. E, acolo, un episod din copilărie sau o întâlnire care capătă sens abia mai târziu, detaliile unui univers din care puștiul captiv va face, mai apoi, totul ca […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design