LEAD
Premier League

Campioanele spectacolului: Liverpool și Tottenham orchestrează un egal cu totul nebun

Ce-am văzut duminică seară pe Anfied merita să fie o confruntare între candidate la titlu. Într-un fel, e păcat că golurile fabuloase, drama înflăcărată și controversele obligatorii n-au primit o miză mai mare decât cea a luptei pentru locurile de Champions League. Parcă îți poți imagina un univers paralel în care Liverpool și Spurs mor una de gâtul celeilalte într-o luptă feroce după campionat, primul în 28, respectiv 57 de ani.

Deocamdată, trebuie să ne mulțumim „doar“ cu un meci de primă clasă între două echipe șarmante prin vulnerabilitatea lor, dar atât de frumoase prin felul cum aleg să-și joace fotbalul. Și cu adevărul neplăcut că asta n-o să le aducă prea curând trofeul Premier League.

„N-ai îndrăzni să scrii un asemenea scenariu“

Peter Drury, comentatorul de la NBC, aproape că a rămăs fără voce sau cuvinte la final. Până și un profesionist ca el s-a zbătut să țină pasul cu ultimele 15 minute, în care cineva s-a hotărât să apese butonul de „fast forward“. Ceea ce fusese oricum un meci fascinant, dar cu un singur gol, marcat de Salah, s-a transformat brusc într-un haos de nedescris.

Totul a început de la racheta nucleară a lui Victor Wanyama în minutul 80. Din neant, kenyanul abia introdus pe teren a bubuit un șut năprasnic în vinclul porții lui Karius, care a apucat să plonjeze doar după ce mingea a testat rezistența plasei. Lee Dixon a spus-o cel mai bine: „Putea să se arunce și cu jumătate de oră înainte, tot n-o atingea.“

Dar nimeni n-a apucat să discute prea mult despre golul lui Wanyma. Harry Kane a scăpat singur cu portarul lui Liverpool și doar de un deget pe gheata atacantului a fost nevoie ca arbitrul să dea penalti. Problema mai mare e că omul lui Spurs era într-un ofsaid pe care și un Klopp fără ochelari l-ar fi văzut. Discuția lungă dintre central și asistent se pare că a fost despre politică sau planuri de weekend, pentru că Jon Moss a rămas la decizia inițială.

Clișeul „s-a făcut drepatate“ a fost inventat pentru ratarea lui Kane, care a tras direct în brațele lui Karius. Am apucat să vedem vreo cinci sau șase reluări ale aceleiași faze până când Mo Salah s-a hotărât să ne întrerupă cu un gol parcă menit să fure atenția de la reușita lui Wanyama. Egipteanul ar putea să dribleze într-o cabină de telefon, dacă e să ne luăm după ce a făcut în careul lui Spurs. Era minutul 91 și Klopp a pornit într-un sprint dezlănțuit, un gest pe care-l faci numai când ești convins că ai câștigat.

Antrenorul încă gâfâia, când Anfield a amuțit la auzul fluierului și imaginea lui Jon Moss, cu brațul întins spre punctul cu var. În ultimele scvențe ale jocului, Van Dijk a confundat gamba lui Lamela cu mingea și argentinianul n-a avut nevoie de mai multe invitații să cadă dramatic în careu. Și nici Harry Kane nu s-a pierdut cu firea a doua oră – reușita sa cu numărul 100 în Premier League l-a readus în topul marcatorilor sezonul ăsta, cu una mai mult decât Salah.

Așa s-a terminat, 2-2 și cu ambii antrenori roind în jurul arbitrului – Pochettino mai mult ca să-l protejeze de Klopp. Tonul și limbajul corpului din timpul interviului au spus totul despre emoțiile neamțului: „Mi-e greu să accept deciziile astea. La primul penalti e ofsaid clar, nu știu ce au tot discutat. Și da, Virgil Van Dijk îl atinge, dar știm cu toții că Lamela caută contactul și că au fost faulturi mult mai tari în prima repriză, pe care nu le-am primit. [Asistentul] a vrut să fie în centrul atenției și acum e.“

Firește, Pochettino vede complet altfel lucrurile. „Ambele faze au fost penalti clar, nimic de discutat, nicio controversă. Cred că am fost mult, mult mai buni pe parcursul meciului și meritam să câștigăm.“

La ce spectacol ne-au oferit, ambele echipe ar merita să primească câte cinci puncte. Oricum nu le-ar ajunge să o sperie pe City.

Începutul erei Mislintat la Arsenal?

E greu să-ți amintești ultima ocazie când Wenger s-a putut bucura de o săptămână bună. Șapte zile în care speranța să se răspândească prin toate coridoarele clubului, nu doar pe teren, după o victorie episodică. La fel de rar e să-l vezi pe francez descrețindu-și fruntea pe bancă și zâmbind larg. Astea-s avantajele unui blitz de patru goluri în 45 de minute grozave pentru Arsenal. Everton s-a trezit sâmbătă seară în mijlocul unei furtuni perfecte: debuturi pe Emirates pentru Aubameyang și Mkhitaryan; Mesut Ösil cu o prelungire de trei ani în buzunar; și niște fani cu motive să cânte și alte lucruri decât „Wenger Out!“, „Wenger Out!“.

Asta nu înseamnă că oaspeții erau obligați să le facă tuturor toate poftele. „Jalnic“ e cuvântul pe care l-a ales Sam Allardyce pentru a descrie o primă repriză în care Everton numai fotbal n-a jucat. „Am discutat planul înainte de meci, dar se pare c-am vorbit altă limbă, pentru că n-au înțeles nimic.“ Planul era ca echipa să reproducă ce-a făcut Swansea etapa trecută. În loc de asta, a reușit să reproducă genul de prestație care-a adus-o pe Swansea aproape de retrogradare. Așa că Ramsey a marcat repede două goluri, Koscielny a apărut și el pe listă, dar bineînțeles că reușita lui Aubameyang a fost centrul atenției. N-a mai interesat pe nimeni că gabonezul era în ofsaid, cu siguranță nu pe Wenger, care oricum n-ar critica niciodată o asemenea greșeală de arbitraj.

Arsenal a moțăit din picioare în a doua repriză, dar asta nu l-a împiedicat pe Ramsey să-și completeze hat-trick-ul, din pasa lui Mkhitaryan. Dar poate cel mai relevant aspect e că doi dintre oamenii care-au adus victoria asta cu 5-1 sunt cunoștințe vechi al noului șef de scouting de la Arsenal, Sven Mislintat. Dintre toate trasnferurile făcute de londonezi, ăsta s-ar putea să fie cel mai important. Vorbim de omul care era poreclit „ochi de diamant“ în Germania, după ce i-a adus pe Kagawa, Lewandowski sau Dembele pe Westfalenstadion. Aubameyang și Mkhitaryan nu mai sunt diamante neșlefuite, dar prezența lui Mislintat trebuie să fi fost un factor în decizia celor doi de a se muta pe Emirates.

„E exact omul de care avem nevoie la club. Mai ales de vreme ce e un semnal că Wenger nu mai are toată puterea acum,“ spune un suporter pentru Copa90. Neamțul are o rețea de cunoștințe extrem de bine dezvoltată, iar influența sa se întinde mult dincolo de simpla identificare a tinerelor talente. Mislintat poate să fie cel care împrospătează aerul stătut ale erei Wenger târzii.

Guardiola caută nod în papură, Sanchez găsește debutul ideal pe Old Trafford

Toată lumea știe că Pep e un tip sofisticat, așa că până și protestele lui au un aer distins. Sau curios. În egalul 1-1 de la Burnley, catalanul a numit doar șase rezerve în loc de cele șapte posibile. Motivul? „Nu mai avem jucători.“ Mesajul implicit a fost că adversarii au „măcelărit-o“ pe City cu faulturile lor brutale, în cuvintele lui Raheem Sterling, și spitalele sunt ticsite de playmakeri eleganți îmbrăcați în tricouri albastre.

Guardiola are dreptate într-o oarecare măsură, mai ales după ce jucătorii lui Cardiff își curățau apărătorile lui Leroy Sane dintre crampoane săptămâna trecută. Poate că trauma asta explică și ratarea (și prăbușirea) lui Sterling cu Burnley, care va rămâne pentru posteritate în compilații pe Youtube.

Asta i-a permis lui United să-i dea de gândit vecinei de oraș. După un 2-0 cu „Zidul Berlinului“ ridicat de Huddersfiled, după cum a spus-o Mourinho, City mai are doar 13 puncte în frunte! Alexis Sanchez și-a deschis și el contul de goluri la noua sa echipă, deși a ratat inițial penaltiul câștigat tot de el. Un weekend bun, deci, pentru cei ce au migrat în fereastra asta de transferuri.

 

Comentează articolul
Liga 1

Viitorul plachează FCSB-ul în plin fuleu, CFR se revoltă după remiza de la Iași, tensiunea e la maximum înaintea derbiului pentru titlu

Camora și Culio au acuzat dur după meci arbitrajul de la Iași. Foto: Dragoș Pașcaneanu / Sport Pictures
23 aprilie 2018
Ciprian Rus

Viitorul și FCSB, locurile 1 și 2 anul trecut, s-au regăsit sezonul acesta în poziții mult diferite. După ce a vândut masiv, inclusiv în curtea rivalei, Viitorul a prins cu emoții „play-off”-ul, în vreme ce FCSB e una dintre cele două mari favorite la titlu în acest sezon. Numai că pe teren diferența față de […]

Citeşte articolul
FA Cup

Chelsea și Man Utd fac pasul spre finala FA Cup. Ne pregătim de ultimul duel Conte vs. Mourinho în Anglia?

22 aprilie 2018
Danny Coposescu

Unele lucruri par predestinate în fotbal. Zilele astea, Barcelona, Real Madrid și Bayern lipsesc din semifinalele Champions League numai când își uită papucii acasă în dubla anterioară; Messi și Ronaldo își pasează Balonul de Aur de parcă ar fi o minge tenis; și José Mourinho are nevoie de un rival cu care să se ia […]

Citeşte articolul
Cupa Spaniei

El Rey: Iniesta ridică în picioare un stadion întreg, Barcelona câștigă Cupa Spaniei

22 aprilie 2018
Danny Coposescu

În 1999, Pep Guardiola avea 28 de ani și se pregătea să ridice trofeul La Liga, cu banderola de căpitan pe braț. Probabil știa și atunci că sfârșitul carierei sale la clubul pe care l-a iubit mereu necondiționat se apropia. Știm asta pentru că, într-o după-amiază pe Camp Nou, un anume Xavier Hernández Creus ședea […]

Citeşte articolul
Despărțiri

Adieu, monsieur le professeur: Arsène Wenger anunță sfârșitul unei ere la Arsenal. Uite ce va lăsa în urmă

21 aprilie 2018
Danny Coposescu

„Până la Highbury, vă rog.‟ Taximetristul londonez nu-l cunoaște pe omul care tocmai s-a așezat pe bancheta din spate. Nici nu are motive. Silueta prelungă și firavă a unui francez – accentul nu lasă loc de îndoială – vrea să viziteze stadionul lui Arsenal. Nimic ieșit din comun. La urma urmei, vorbim de campioana Angliei, […]

Citeşte articolul
  • Ultima oară când am verificat, Lloris și Kane erau coechipieri.

© 2018 Lead
Design: Live Design