Norocul unora, ghinionul altora: Ce am învăţat după tragerile la sorţi din Champions League şi Europa League

Danny Coposescu 18 martie 2016

Nici bine nu s-a tras cortina peste tragerile la sorţi pentru sferturile Champions League, că Twitter a explodat cu sugestii conspiraţioniste, cum că giganţii rămaşi în competiţie sunt ţinuţi artificial la distanţă. Ideea e că lumea vede cel puţin două din patru perechi suspicios de dezechilibrate. Bayern şi Real Madrid sunt date de mulţi deja în semifinale, după ce le-au primit pe Benfica, respectiv Wolfsburg ca adversare.

Normal, orice sugestie că UEFA s-a apucat să-şi trucheze propriile trageri la sorţi e prea hilară ca să fie luată în serios. Nici măcar fostul preşedinte Michel Platini, cu reputaţia făcută ţăndări, nu ar fi coborât la un asemenea nivel. Totuşi, ceea ce dezvăluie reclamaţiile este cât de calcifiate au ajuns fazele superioare ale Champions League. Sezon după sezon, Barcelona, Real Madrid şi Bayern sunt acolo, şi puțini ar paria că cele trei nu vor ajunge și anul acesta între semifinaliste.

Dar fotbalul ne vrăjeşte tocmai pentru că – și asta cu regularitate – cel mic şi slab îi poate pune piedică celui mare şi puternic. Or fi cei de la Wolfsburg pe pământ neexplorat în sferturi, dar au ajuns acolo pe merit, eliminând pe Man Utd încă din grupe. Emilio Butragueño, o legenda a Realului şi acum director la club, e perfect conştient de lucrurile astea. „Au jucători de calitate şi anul trecut au avut un sezon grozav în Germania‟, a spus cel poreclit „El Buitre‟ (Vulturul). Dar tocmai acolo e şi problema lui Wolfsburg: a jucat bineanul trecut, nu anul ăsta. Echipa lui Hecking pluteşte acum pe locul opt în Bundesliga şi trebuie să se asigure că arată o altă faţă decât cea domestică împotriva madrilenilor.

Celălalt „underdog‟ serios din sferturi, Benfica, a avut un ghinion poate şi mai mare. Bayern, şi în special Guardiola, aleargă după singurul trofeu care mai lipseşte din mandatul catalanului la club. Doar că bavarezii au un sezon ceva mai neobişnuit. Pe de o parte, faptul că un rezultat negativ ici-colo e de ajuns să ridice sprâncene şi întrebări spune multe despre standardele impuse de Guardiola echipei. Pe de altă parte, Bayern chiar pare mai vulnerabilă decât ne-a obişnuit, iar asta s-ar putea să devină o problemă serioasă. Dacă nu în faţa Benficăi, atunci cu siguranţă când vor întâlni în mod inevitabil un adversar cu adevărat pe măsura lor (cum a fost Juventus).

Şi ştim cu toţii cine e acel adversar. Barcelona s-a scuturat de Arsenal în optimi cu o uşurinţă aproape înfricoşătoare. Un scor de 5-1 la general a fost totodată şi un avertisment public pentru restul echipelor care stau în calea băieţilor lui Luis Enrique. Întrebarea de pe buzele tuturor (chiar şi a oficialilor în timpul tragerii la sorţi) e dacă Barça va reuşi ce nu a mai reuşit nimeni în era Champions League: să reţină trofeul câştigat anul trecut la Berlin. E greu să nu crezi în încercarea lor când catalanii nu au mai pierdut de 38 de meciuri, un record care nu pare în pericol să cadă prea curând.

Cel puţin nu înaintea dublei cu o rivală care a reuşit să-i pună probleme atât de des: Atletico Madrid. E drept, echipa lui Diego Simeone nu a mai reuşit să smulgă vreun rezultat pozitiv cu Barcelona de aproape doi ani, de la acel 1-1 cu care Atleti a luat titlul, chiar pe Camp Nou, în 2014. De atunci, Barça a redevenit regina Europei şi Atletico a rămas uşor în urmă. Dar n-ai cum să vezi pasiunea nestăvilită pe care jucătorii lor au arătat-o în victoria smulsă la penalty-uri cu PSV Eindhoven şi să nu crezi că, într-adevăr, cu greu putea Barcelona primi un meci mai dificil.

Nu e uşor nici să te hotărăşti cine e favorita între PSG şi Man City. Sau care dintre ele e mai bogată. Meciul dintre cele două e confruntarea între două proiecte similiare: investiţii masive cu privirea aţintită pe dominarea fotbalului continental. În măsura în care unul dintre cele două cluburi va ajunge în semifinale, planul a început să dea rezultate.

Klopp

Dar succesul lui City nu e tocmai succesul fotbalului englez, care are doar două echipe rămase pe frontul european. Spania, în schimb, are şase. În ciuda sacilor de bani de care se bucură Premier League, echipele ligii s-au dovedit a fi cu mult sub nivelul celor mai buni, cum a fost cazul lui Arsenal, sau continuă să fie indiferente faţă de orice altceva decât propriul campionat, exemplu oferit de Tottenham. Liverpool este până acum excepţia. Şi nici nu te-ai aştepta la altceva de la un club condus de Jürgen Klopp. Germanul a tratat Europa League cu respectul cuvenit, iar dubla cu Man Utd nu a făcut decât să-i ridice cota în ochii fanilor. Încetul cu încetul, Liverpool începe să arate ca o echipă după chipul şi asemănarea antrenorului.

Ceea ce va trebui să fie, pentru că, parcă scos dintr-un scenariu de film, Liverpool va juca împotriva Borussiei Dortmund în sferturi. Meciul ăsta riscă să fie mai interesant decât orice are de dat Champions League. Două cluburi marcate de Klopp, două seturi de suporteri cunoscuţi în toată lumea pentru devotamentul lor. Când You’ll Never Walk Alone va răsuna pe stadion, se vor ridica atât fulare roşii, cât şi galben-negre. La nivel tactic, va fi fascinant de văzut ce se întâmplă când „gegenpressing-ul‟ clasic marca Klopp întâlneşte varianta rafinată şi mai puţin febrilă a succesorului său la Dortmund, Thomas Tuchel.

Deşi cei doi nu au lucrat împreună, parcă n-ai cum să nu vezi confruntarea dintre ei ca una între elev şi maestru. E un test enorm pentru ambii antrenori, un punct de referinţă pentru stagiul la care au reuşit să-şi aducă echipele. Unde mai pui faptul că între Klopp şi fanii Borussiei sunt încă foarte multe sentimente vii? În orice caz, sunt de înţeles cuvintele lui de la conferinţa de presă ţinută înaintea tragerii la sorţi. Întrebat dacă şi-ar dori să îşi vadă vechea echipă în sferturi, germanul a exclamat: „Dortmund – de ce mi-aş dori să primesc cea mai puternică echipă din lume?‟

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.