LEAD
Exerciții de empatie

Cum ne-a scos Simona fotbalul din cap. Și cum am învățat să iubim (tenisul), alături de ea

27 ianuarie 2018
Ciprian Rus
1 comentariu

Câți dintre noi nu i-am ochit potențialul de când era mică?  Câți dintre noi nu i-am prevăzut, cu un an înainte, primele mari victorii ale carierei, câți nu i-am atras atenția când trebuia să se lase bătută într-un meci ca să scape de o finală cu Serena, câți dintre noi n-am trecut cu greu peste abandonurile și înfrângerile ei, ca și peste absența de la Jocurile Olimpice? Apoi, după înfrângerile de la Roland Garros, câți dintre noi n-am jurat că e o jucătoare limitată fizic și tehnic și că nu va ajunge niciodată numărul 1? Că nu va lua niciodată un Mare Șlem?

De patru ani de zile, Simona ne scoate, turneu după turneu, din confortul nostru de chibiți într-ale fotbalului – atoateștiutori, radicali, posesivi, superficiali și suspicioși. Ea cu lupta ei, noi cu lupta noastră, ea tot mai aproape de așteptările noastre de la ea, noi încă acolo, luptând din greu cu prejudecățile noastre…

*

Pentru că a apărut brusc, neanunțată, ca rezultat al muncii nevăzute de publicul larg, ascensiunea Simonei Halep în tenisul mondial ne-a prins nepregătiți, ca fani sau simpli spectatori, exact în stadiul de chibițăreală fotbalistică savant-fatalistă în care ne-a lăsat, după anii 2000, generația Naționalei lui Gică Hagi. O brambureală de „Procesul etapei”, genial ilustrată de Corneliu Porumboiu – nu întâmplător, fiul unui important om de fotbal de la noi – în fimul „A fost sau n-a fost”.

O fază explicabilă, pe undeva, prin lipsa modelelor sportive cu adevărat remarcabile la care să aderăm emoțional și cu care să ne maturizăm în ultimii mai bine de 15 ani. Fotbalul românesc a decăzut total, la nivel de club și Națională, iar sporturile olimpice la fel, căci ultimele mari victorii au fost fie excepționale, fie obținute la sporturi fără mare expunere mediatică.

Așa că, atunci când a apărut în lumea noastră, Simona nu putea întâlni decât autosuficiența combinată cu sictireala unor amatori de sport în general, dar de fotbal în special, răniți ani de zile în orgoliul propriu.

Prima tentație „fotbalistică” a fost aceea de a ne amăgi că o știam de mult pe Simona și că, undeva, în forul nostru interior, intuiam, nemărturisit, ascensiunea sa. Lasă că nu mai știam exact unde și când o văzuserăm prima oara pe fata care șovăise niște ani prin prima sută WTA înainte de momentul exploziei sale!

A doua tentație „fotbalistică” a fost, inevitabil, aceea de a pronostica o mare victorie a Simonei. „Fata asta sigur va bate pe cineva mare!”.

Numai că, după uriașa sa victorie împotriva Serenei Williams de la Turneul Campioanelor din 2014 și după încăpățânarea de a juca onest în ultimul meci al grupei – care a ținut-o în viață pe Serena și avea să o coste titlul de un milion de euro pe jucătoarea noastră – din nou am judecat-o „fotbalistic”. În fotbal, scopul scuză, nu-i așa?, de atâtea ori mijloacele. Fără un dram de cinism, nu poți ajunge niciodată un mare campion, am judecat-o, sumar și intransigent.

Au venit apoi accidentările Simonei, au venit abandonurile din niște meciuri, au venit înfrângeri la jucătoare anonime, iar astea, toate, au pus capacul. Când cu greu am trecut și peste asta, a venit ceva și mai și. Simo „a noastră” nu s-a îmbarcat în avionul de Rio al delegației olimpice. N-a fost singura mare sportivă din lume care a refuzat să facă asta, neîncrezătoare în condițiile din Brazilia, dar cum să ne facă nouă tocmai ea asta? „Tricolorul e sfânt”, „vin și pe jos din străinătate dacă sunt convocat la națională” și câte și mai câte declamări de felul acesta ne-au spus fotbaliștii Naționalei în ultimii ani?

Bun, așa a fost situația încât Simona nu ne-a împlinit visul olimpic. Dar cum rămâne cu visul de a câștiga un Mare Șlem? Ratarea celor două trofee de la Roland Garros a scos din nou chibițul din noi. „Fata asta e limitată fizic și tehnic, nu va fi niciodată numărul 1 mondial și nu va lua niciodată un Mare Șlem!”, a venit, prompt, verdictul „experților”.

*

După un an în care a tras de ea ca nimeni altcineva, din toate punctele de vedere, Simona arată azi un nivel de joc mult peste orice pronostic savant din fotoliul de telespectator.

Asta se vedea, deja, de la finele anului trecut, dar meciurile lui 2018, de la Shenzen și Melbourne vin să întărească impresia. Simona servește incredibil, și pe primul serviciu, și pe al doilea, e mult mai stăpână pe sine, nu renunță nici un moment și a câștigat un plus de agresivitate în joc care, bine gestionat pe viitor, o poate face o jucătoare încă mai bună decât acum.

Ne-am înșelat din nou, iată, judecând cu grila telespectatorului sictirit de la fotbal. Spre deosebire de fotbal, unde un jucător e demult format și sunt rare excepțiile în care își mai îmbunătățește bagajul tehnic după 25 de ani, în tenis asta e posibil.

Sigur că asta nu se întâmplă de azi pe mâine, nu se întâmplă fără un timp de rodaj, ba, uneori, detaliile sunt atât de subtile încât cer pasiune și atenție pentru a fi vizibile. Tușele grosiere atât de comune, din păcate, în interpretarea fotbalului – altfel un sport cu multe subtilități la rândul lui – nu se potrivesc deloc cu grația și cu finețurile de „hawk eye” ale tenisului feminin de top.

Ne-a luat ani de zile să înțelegem asta, să înțelegem circuitul feminin, să înțelegem jocul, să înțelegem fluctuațiile de formă ale unora și ale altora, să înțelegem de unde vine și încotro se îndreaptă Simona Halep și să înțelegem câtă muncă e în spatele performanțelor ei de azi.

Ne-a luat ani de zile ca să ne dezbărăm de superficialitatea de chibiți, dar a meritat, căci Simona ne-a oferit, în tot acest timp, cea mai frumoasă aventură sportivă de la Mondialul din ’94. Eram foarte tineri atunci, toate frustrăile și înfrângerile din ultimii mulți ani ne-au amărât până ne-au acrit într-atât încât ne-a fost greu să ne bucurăm, de la bun început, de tot ce i s-a întâmplat Simonei în acești ani.

Câți dintre noi nu am crezut și azi, gândind tot „fotbalistic”, că nu vei reuși să revii în meci după 0-1 și după problemele medicale din setul al doilea? Rezultatul de azi contează mai puțin. Mulțumim, Simona, că ne-ai scos „fotbalul” din cap!

Comentează articolul
Liga 1

Viitorul plachează FCSB-ul în plin fuleu, CFR se revoltă după remiza de la Iași, tensiunea e la maximum înaintea derbiului pentru titlu

Camora și Culio au acuzat dur după meci arbitrajul de la Iași. Foto: Dragoș Pașcaneanu / Sport Pictures
23 aprilie 2018
Ciprian Rus

Viitorul și FCSB, locurile 1 și 2 anul trecut, s-au regăsit sezonul acesta în poziții mult diferite. După ce a vândut masiv, inclusiv în curtea rivalei, Viitorul a prins cu emoții „play-off”-ul, în vreme ce FCSB e una dintre cele două mari favorite la titlu în acest sezon. Numai că pe teren diferența față de […]

Citeşte articolul
FA Cup

Chelsea și Man Utd fac pasul spre finala FA Cup. Ne pregătim de ultimul duel Conte vs. Mourinho în Anglia?

22 aprilie 2018
Danny Coposescu

Unele lucruri par predestinate în fotbal. Zilele astea, Barcelona, Real Madrid și Bayern lipsesc din semifinalele Champions League numai când își uită papucii acasă în dubla anterioară; Messi și Ronaldo își pasează Balonul de Aur de parcă ar fi o minge tenis; și José Mourinho are nevoie de un rival cu care să se ia […]

Citeşte articolul
Cupa Spaniei

El Rey: Iniesta ridică în picioare un stadion întreg, Barcelona câștigă Cupa Spaniei

22 aprilie 2018
Danny Coposescu

În 1999, Pep Guardiola avea 28 de ani și se pregătea să ridice trofeul La Liga, cu banderola de căpitan pe braț. Probabil știa și atunci că sfârșitul carierei sale la clubul pe care l-a iubit mereu necondiționat se apropia. Știm asta pentru că, într-o după-amiază pe Camp Nou, un anume Xavier Hernández Creus ședea […]

Citeşte articolul
Despărțiri

Adieu, monsieur le professeur: Arsène Wenger anunță sfârșitul unei ere la Arsenal. Uite ce va lăsa în urmă

21 aprilie 2018
Danny Coposescu

„Până la Highbury, vă rog.‟ Taximetristul londonez nu-l cunoaște pe omul care tocmai s-a așezat pe bancheta din spate. Nici nu are motive. Silueta prelungă și firavă a unui francez – accentul nu lasă loc de îndoială – vrea să viziteze stadionul lui Arsenal. Nimic ieșit din comun. La urma urmei, vorbim de campioana Angliei, […]

Citeşte articolul
  • Octavian Constantin

    superb!

© 2018 Lead
Design: Live Design