LEAD
HANDBAL MASCULIN

E rândul băieților. În fața unuia dintre cele mai importante meciuri din ultimii 22 de ani, antrenorul Xavier Pascual spune că nu i-e frică

FOTO: Paul Ursachi / www.SportPictures.ro
14 iunie 2017
Lead.ro
0 comentarii

Dacă cineva ne-ar fi propus, în noiembrie trecut, ca acest meci cu Belarus (joi, ora 19.00) – al cincilea din grupa de calificare la Campionatul Eurepean din Croația -, să fie decisiv pentru echipa națională masculină, i-am fi strâns mâna fericiți.

Faptul că echipa lui Xaxier Pascual păstrează acum, la jumătatea lui iunie, în fața ultimelor două jocuri (deplasarea în Polonia urmează duminică, 18 iunie), șanse de calificare la primul turneu final european din ultimii 22 de ani, e o performanță în sine. Sigur că acum, când România e la un pas (și jumătate) de calificare, această „performanță în sine” nu ne mai ține de cald – toți vrem marea calificare. Dar în sport nu prea există scurtături, și-am face bine să ne amintim că acum un an, când l-a înlocuit pe banca României pe Aihan Omer (demisionat din motive personale), Xavier Pascual a primit ca prim (și principal) obiectiv calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în 2020; că echipa asta este un proiect în lucru și că toate cele trei adversare au pornit cu șanse (și loturi) mai bune. Și totuși.

Tocmai victoria din primul meci cu Belarus, 26-23 la capătul unui joc entuziasmant, ne-a încurajat să sperăm la această calificare. Trecuseră aproape opt ani de la ultimul meci câștigat de România în preliminariile unui turneu final european (un 33-29 cu Polonia), așa că izbânda aceea ne-a făcut pe mulți să mai scuturăm din surplusul de scepticism. De atunci încolo, echipa ne-a tot oferit motive de optimism: victoria clară cu Polonia, o echipă care a jucat pentru bronz la Rio (învinsă de Germania), a fost urmată de două înfrângeri cu Serbia, dar prima dintre ele a fost crudă, în ultima secundă.

Și iată-ne aici, cu două meciuri înainte de verdict. Grupa e condusă de Serbia, cu șase puncte, Belarus are cinci, România patru, iar Polonia (care se deplasează miercuri seară în Serbia) e ultima, cu un singur punct. Totul este, deci, posibil în Sala Polivalentă din Craiova: victoria cu Belarus va duce România aproape de o calificare imensă, înfrângerea o va scoate din calcule.

Înaintea meciului, antrenorul Xavier Pascual, căpitanul Mihai Popescu și antrenorul federal Sorin Toacșen au vorbit despre importanța meciului atât în vederea calificării, dar și în perspectiva ambițiilor și a drumului pe care îl parcurge acum echipa.

Despre meci

Antrenorul României, Xavier Pascual: „Ne așteaptă un meci foarte greu, știm că Belarus e o echipă valoroasă, care a participat la toate turneele finale, dar muncim de câteva zile să ajungem într-o formă cât mai bună. E finalul sezonului, mulți jucători sunt obosiți, dar sper că acest lucru se întâmplă și în tabăra adversă. Acum trebuie să uităm de oboseală. Când ai un meci așa important, trebuie să pui în joc tot ce ai. Nu putem promite niciodată că vom câștiga un meci, dar putem promite că vom da totul, așa cum arată echipa pe teren meci de meci.”

Căpitanul Mihai Popescu: „E unul dintre cele mai importante meciuri din ultimii 22 de ani. Sper din tot sufletul să fim într-o formă cât mai bună la ora meciului, avem mare nevoie de public, sper să vină cât mai mulți, să ne susțină în orice moment, chiar dacă o să conducem sau o să fim conduși. Avem nevoie de ei.”

Bilanțul primului an la națională

Pascual: “E un an de când muncim împreună, construim un model de joc și îl vom urma. Jucătorii știu deja ce îmi doresc de la ei. Cred că echipa și-a îmbunătățit nivelul, mai ales la nivel de atitudine. Când se termină un meci, pe un jucător trebuie să-l feliciți că a lăsat tot ce-a avut mai bun pe teren, indiferent dacă a câștigat sau nu.

Cred că în toate meciurile pe care le-am jucat, oficiale sau amicale, echipa a dat maxim, mai ales ca atitudine. Mai avem de îmbunătățit multe aspecte la nivelul jocului, dar nu pot să le reproșez nimic, dimpotrivă. Am văzut cum au luptat cu Serbia, o echipă mult mai bună, cu care dacă jucătorii n-ar fi avut atitudinea pe care au avut-o, probabil ar fi pierdut la o diferență mai mare, mai ales în al doilea meci. Așa că sunt foarte mulțumit de ei.”

Despre presiune

Întrebat dacă se teme de acest meci, Pascual a părut mirat. “Teamă? De ce? Acesta e sportul. Frica nu există, sau eu n-o simt. Am doar respect pentru toată lumea, dar frică nu. Mi-e frică de sănătate, să nu se întâmple ceva cu familia, dar nu pentru un meci.”

Spaniolul, care antrenează una dintre cele mai bune echipe de club din lume, Barcelona, spune că “presiunea e o binecuvântare”, pentru că înseamnă că lupta ta are o miză. “Eu trăiesc cu presiune tot anul, nu știți în ce presiune trăiesc. Dar face parte din sportul de mare performanță. Trebuie să ne obișnuim ca echipa asta să joace cu presiune. Pentru că nu e același lucru când joci o minge ca să câștigi, când ai opțiunea asta, și când nu e nicio miză. Eu vreau să joc întotdeauna cu presiune. Asta înseamnă că avem ce câștiga. Dacă ajungeam aici cu zero puncte, nu am fi avut presiune. Deci cum preferăm să jucăm? Cu presiune, nu?”

Despre obiectivele pe termen lung

Înaintea reîntâlnirii cu Belarus de joi seară, mulți se gândesc cu speranță la victoria din tur (26-23), dar Pascual atrage atenția asupra valorii adversarului. „Victoria din deplasare cu Belarus s-a datorat și faptului că i-am surprins. Nu mai beneficiem de acest factor, al surprizei, trebuie să găsim alt mod să-i surprindem, iar singurul mod e să jucăm bine handbal. Cred că atunci când am câștigat acolo, nimeni nu a fost conștient unde și cu cine am câștigat. Dacă ne uităm la rezultatele Belarusului din ultimii ani o să ne dăm seama ce adversar avem în față. Suntem totuși a patra echipă din grupă (valoric n.a.), și asta ne va afecta la toate tragerile la sorți. Chiar asta încercăm să schimbăm. Dacă se poate chiar în meciul de joi, cu atât mai bine. Dar ăsta e obiectivul, să schimbăm locul României, să urcăm pe trei, să fim în a treia urnă valorică.”

Mihai Popescu: „Calificarea e importantă și pentru că, odată ce ești calificat la Campionatul European, poți să joci direct barajul pentru Campionatul Mondial, și atunci ai două șanse să poți să joci calificări pentru Olimpiadă. E o treaptă foarte importantă pentru handbalul masculin și pentru jucătorii tineri care vin din spate, pentru că mulți dintre noi probabil n-o să mai apucăm multe turnee finale. Dar pentru viitorul handbalului masculin din România, această calificare e una dintre cele mai importante.”

Sorin Toacșen, antrenor federal: „Ne dorim să redevenim o echipă competitivă care să conteze pe plan mondial și european. Muncim foarte mult și băieții își doresc cel mai mult să se califice, sper ca eforturile pe care le-au făcut să aibă o finalitate joi seara. O victorie nu ne face să fim 100% calificați la Mondial, dar ne face să păstrăm șanse, cu speranța unui rezultat bun în Polonia. Nu e primul, și nu va fi nici ultimul meci important pentru echipa României.

E un moment greu, dar împreună cred că vom reuși să facem fericiți mulți suporteri ai handbalului masculin. Știm că fetele sunt unde sunt, dar și noi trebuie să le ajungem. Ar fi frumos ca Federația să aibă două echipe naționale la același nivel mondial și european.”

Context

România nu a mai participat la un turneu final de peste 20 de ani, iar aducerea lui Xavier Pascual pe banca tehnică vine acum ca o puternică declarație de intenție: dintr-o dată, băieții ne arată că știu să joace handbal.

Echipa a început campania de calificare pentru Euro acum doi ani, în 2014, într-o grupă secundară câștigată înaintea Italiei și a micului stat Kosovo, iar locul din preliminarii a fost obținut la baraj, printr-o dublă cu Israel. Asta vine să confirme ceea ce mulți știu deja prea bine: când vine vorba de handbalul masculin, România se măsoară mai degrabă cu cei slabi decât cu cei foarte buni.

Puțini își mai amintesc azi de cele patru medalii de aur obținute, în anii 60′ și ’70, la campionatele mondiale, și la fel de îndepărtate sunt cele patru medalii olimpice (una de argint, trei de bronz), ultima câștigată la Los Angeles, în 1984.

Comentează articolul
Champions League

„Power Ratings”: Man City vrea și mai mult, Kane pune ochii pe Real Madrid, Heynckes trebuie să o vindece pe Bayern

16 octombrie 2017
Danny Coposescu

Am ajuns deja în a treia etapă a grupelor Champions League şi de aici începe cu adevărat trierea. Cine are vise grandioase în competiţia asta trebuie să preia acum – la jumătatea drumului spre fazele eliminatorii – controlul. Da, la tine ne uităm, Liverpool… Am trecut în alt anotimp de când echipa lui Klopp a câştigat […]

Citeşte articolul
Liga 1

Nervi întinși: Alibec naște tensiuni mari la FCSB, Dan Petrescu se contrează cu galeria lui CFR. Și lupta pentru „play-off” se încinge

Denis Alibec, căpitanul FCSB, a fost exclus din lot de antrenorul Nicolae Dică. Foto: Răzvan Păsărică / Sport Pictures
16 octombrie 2017
Ciprian Rus

După un tur de campionat care a trecut pe nesimțite, toată lumea aștepta începutul de retur, marcat de pauza pentru meciurile Naționalei, ca pe un prilej de repoziționare în lupta pentru obiectivele propuse la început de sezon. Dar „virusul FIFA”, care încurcă adesea planurile marilor echipe ale Europei, formate din mulți jucători internaționali, a molipsit […]

Citeşte articolul
La Liga

Etapa premierelor în Spania: primul gol pentru Ronaldo, primul pas greșit pentru Barcelona. Și Zidane ajunge la meciul 100

15 octombrie 2017
Danny Coposescu

Wanda Metropolitano e antiteza fostului cămin al lui Atletico Madrid. Unde Vicente Calderon era aproape sufocant, aici totul e aerisit şi spaţios, nou şi lucios – spre deosebire de paragina în care căzuse stadionul pe care Atleti a jucat o jumătate de secol. Din păcate, Wanda e şi departe de cartierele Madridului unde sufletul clubului […]

Citeşte articolul
Premier League

Passmaster: Kevin De Bruyne strălucește, City profită și se desprinde în frunte. Chelsea şi Arsenal rămân în urmă

15 octombrie 2017
Danny Coposescu

În 2015, The Star publica un interviu cu Jose Mourinho în care portughezul explica de ce a trebuit să-l vândă pe Kevin De Bruyne la Wolfsburg: „Dacă ai un jucător care îţi bate la uşă în fiecare zi, plângând că vrea să plece, trebuie să iei o decizie.“ Doi ani mai târziu, De Bruyne bate […]

Citeşte articolul
© 2017 Lead
Design: Live Design