LEAD
HANDBAL MASCULIN

E rândul băieților. În fața unuia dintre cele mai importante meciuri din ultimii 22 de ani, antrenorul Xavier Pascual spune că nu i-e frică

FOTO: Paul Ursachi / www.SportPictures.ro
14 iunie 2017
Lead.ro
0 comentarii

Dacă cineva ne-ar fi propus, în noiembrie trecut, ca acest meci cu Belarus (joi, ora 19.00) – al cincilea din grupa de calificare la Campionatul Eurepean din Croația -, să fie decisiv pentru echipa națională masculină, i-am fi strâns mâna fericiți.

Faptul că echipa lui Xaxier Pascual păstrează acum, la jumătatea lui iunie, în fața ultimelor două jocuri (deplasarea în Polonia urmează duminică, 18 iunie), șanse de calificare la primul turneu final european din ultimii 22 de ani, e o performanță în sine. Sigur că acum, când România e la un pas (și jumătate) de calificare, această „performanță în sine” nu ne mai ține de cald – toți vrem marea calificare. Dar în sport nu prea există scurtături, și-am face bine să ne amintim că acum un an, când l-a înlocuit pe banca României pe Aihan Omer (demisionat din motive personale), Xavier Pascual a primit ca prim (și principal) obiectiv calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în 2020; că echipa asta este un proiect în lucru și că toate cele trei adversare au pornit cu șanse (și loturi) mai bune. Și totuși.

Tocmai victoria din primul meci cu Belarus, 26-23 la capătul unui joc entuziasmant, ne-a încurajat să sperăm la această calificare. Trecuseră aproape opt ani de la ultimul meci câștigat de România în preliminariile unui turneu final european (un 33-29 cu Polonia), așa că izbânda aceea ne-a făcut pe mulți să mai scuturăm din surplusul de scepticism. De atunci încolo, echipa ne-a tot oferit motive de optimism: victoria clară cu Polonia, o echipă care a jucat pentru bronz la Rio (învinsă de Germania), a fost urmată de două înfrângeri cu Serbia, dar prima dintre ele a fost crudă, în ultima secundă.

Și iată-ne aici, cu două meciuri înainte de verdict. Grupa e condusă de Serbia, cu șase puncte, Belarus are cinci, România patru, iar Polonia (care se deplasează miercuri seară în Serbia) e ultima, cu un singur punct. Totul este, deci, posibil în Sala Polivalentă din Craiova: victoria cu Belarus va duce România aproape de o calificare imensă, înfrângerea o va scoate din calcule.

Înaintea meciului, antrenorul Xavier Pascual, căpitanul Mihai Popescu și antrenorul federal Sorin Toacșen au vorbit despre importanța meciului atât în vederea calificării, dar și în perspectiva ambițiilor și a drumului pe care îl parcurge acum echipa.

Despre meci

Antrenorul României, Xavier Pascual: „Ne așteaptă un meci foarte greu, știm că Belarus e o echipă valoroasă, care a participat la toate turneele finale, dar muncim de câteva zile să ajungem într-o formă cât mai bună. E finalul sezonului, mulți jucători sunt obosiți, dar sper că acest lucru se întâmplă și în tabăra adversă. Acum trebuie să uităm de oboseală. Când ai un meci așa important, trebuie să pui în joc tot ce ai. Nu putem promite niciodată că vom câștiga un meci, dar putem promite că vom da totul, așa cum arată echipa pe teren meci de meci.”

Căpitanul Mihai Popescu: „E unul dintre cele mai importante meciuri din ultimii 22 de ani. Sper din tot sufletul să fim într-o formă cât mai bună la ora meciului, avem mare nevoie de public, sper să vină cât mai mulți, să ne susțină în orice moment, chiar dacă o să conducem sau o să fim conduși. Avem nevoie de ei.”

Bilanțul primului an la națională

Pascual: “E un an de când muncim împreună, construim un model de joc și îl vom urma. Jucătorii știu deja ce îmi doresc de la ei. Cred că echipa și-a îmbunătățit nivelul, mai ales la nivel de atitudine. Când se termină un meci, pe un jucător trebuie să-l feliciți că a lăsat tot ce-a avut mai bun pe teren, indiferent dacă a câștigat sau nu.

Cred că în toate meciurile pe care le-am jucat, oficiale sau amicale, echipa a dat maxim, mai ales ca atitudine. Mai avem de îmbunătățit multe aspecte la nivelul jocului, dar nu pot să le reproșez nimic, dimpotrivă. Am văzut cum au luptat cu Serbia, o echipă mult mai bună, cu care dacă jucătorii n-ar fi avut atitudinea pe care au avut-o, probabil ar fi pierdut la o diferență mai mare, mai ales în al doilea meci. Așa că sunt foarte mulțumit de ei.”

Despre presiune

Întrebat dacă se teme de acest meci, Pascual a părut mirat. “Teamă? De ce? Acesta e sportul. Frica nu există, sau eu n-o simt. Am doar respect pentru toată lumea, dar frică nu. Mi-e frică de sănătate, să nu se întâmple ceva cu familia, dar nu pentru un meci.”

Spaniolul, care antrenează una dintre cele mai bune echipe de club din lume, Barcelona, spune că “presiunea e o binecuvântare”, pentru că înseamnă că lupta ta are o miză. “Eu trăiesc cu presiune tot anul, nu știți în ce presiune trăiesc. Dar face parte din sportul de mare performanță. Trebuie să ne obișnuim ca echipa asta să joace cu presiune. Pentru că nu e același lucru când joci o minge ca să câștigi, când ai opțiunea asta, și când nu e nicio miză. Eu vreau să joc întotdeauna cu presiune. Asta înseamnă că avem ce câștiga. Dacă ajungeam aici cu zero puncte, nu am fi avut presiune. Deci cum preferăm să jucăm? Cu presiune, nu?”

Despre obiectivele pe termen lung

Înaintea reîntâlnirii cu Belarus de joi seară, mulți se gândesc cu speranță la victoria din tur (26-23), dar Pascual atrage atenția asupra valorii adversarului. „Victoria din deplasare cu Belarus s-a datorat și faptului că i-am surprins. Nu mai beneficiem de acest factor, al surprizei, trebuie să găsim alt mod să-i surprindem, iar singurul mod e să jucăm bine handbal. Cred că atunci când am câștigat acolo, nimeni nu a fost conștient unde și cu cine am câștigat. Dacă ne uităm la rezultatele Belarusului din ultimii ani o să ne dăm seama ce adversar avem în față. Suntem totuși a patra echipă din grupă (valoric n.a.), și asta ne va afecta la toate tragerile la sorți. Chiar asta încercăm să schimbăm. Dacă se poate chiar în meciul de joi, cu atât mai bine. Dar ăsta e obiectivul, să schimbăm locul României, să urcăm pe trei, să fim în a treia urnă valorică.”

Mihai Popescu: „Calificarea e importantă și pentru că, odată ce ești calificat la Campionatul European, poți să joci direct barajul pentru Campionatul Mondial, și atunci ai două șanse să poți să joci calificări pentru Olimpiadă. E o treaptă foarte importantă pentru handbalul masculin și pentru jucătorii tineri care vin din spate, pentru că mulți dintre noi probabil n-o să mai apucăm multe turnee finale. Dar pentru viitorul handbalului masculin din România, această calificare e una dintre cele mai importante.”

Sorin Toacșen, antrenor federal: „Ne dorim să redevenim o echipă competitivă care să conteze pe plan mondial și european. Muncim foarte mult și băieții își doresc cel mai mult să se califice, sper ca eforturile pe care le-au făcut să aibă o finalitate joi seara. O victorie nu ne face să fim 100% calificați la Mondial, dar ne face să păstrăm șanse, cu speranța unui rezultat bun în Polonia. Nu e primul, și nu va fi nici ultimul meci important pentru echipa României.

E un moment greu, dar împreună cred că vom reuși să facem fericiți mulți suporteri ai handbalului masculin. Știm că fetele sunt unde sunt, dar și noi trebuie să le ajungem. Ar fi frumos ca Federația să aibă două echipe naționale la același nivel mondial și european.”

Context

România nu a mai participat la un turneu final de peste 20 de ani, iar aducerea lui Xavier Pascual pe banca tehnică vine acum ca o puternică declarație de intenție: dintr-o dată, băieții ne arată că știu să joace handbal.

Echipa a început campania de calificare pentru Euro acum doi ani, în 2014, într-o grupă secundară câștigată înaintea Italiei și a micului stat Kosovo, iar locul din preliminarii a fost obținut la baraj, printr-o dublă cu Israel. Asta vine să confirme ceea ce mulți știu deja prea bine: când vine vorba de handbalul masculin, România se măsoară mai degrabă cu cei slabi decât cu cei foarte buni.

Puțini își mai amintesc azi de cele patru medalii de aur obținute, în anii 60′ și ’70, la campionatele mondiale, și la fel de îndepărtate sunt cele patru medalii olimpice (una de argint, trei de bronz), ultima câștigată la Los Angeles, în 1984.

Comentează articolul
VIITOR

Camelia Potec: „Se pot schimba lucruri. Avem speranțe că putem fi competitivi la Tokyo”

Mihai Covaliu si Camelia Potec / Sportpictures.eu
22 iunie 2017
Andreea Giuclea

Să conducă Federația de Natație și Pentatlon Modern nu era unul din planurile Cameliei Potec atunci când a renunțat la sportul de performanță, în 2012. Campioană olimpică în 2004, la Atena, își dorea întâi să ia o pauză, să se odihnească și să înțeleagă mai bine ce s-a întâmplat la JO de la Londra, unde n-a […]

Citeşte articolul
Înainte de fluier

Veşti mixte de la Bayern, vânătoarea Fiscului spaniol continuă şi „Dollarumma“ nu scapă de probleme nici în Polonia

22 iunie 2017
Danny Coposescu

Deocamdată, nu transferurile ocupă prima pagină în vara asta. Pentru fiecare Davy Klaassen adus de Everton, există o ceartă sau o controversă care atrage mai multă atenţie decât mişcările convenţionale de pe piaţa fotbalului. Mai ales în cazul super-cluburilor care tocmai au terminat un sezon plin de succes. La Chelsea, Real Madrid şi, mai nou, […]

Citeşte articolul
În afara terenului

Avram Iancu și lupta lui cu cei 2.860 de kilometri ai Dunării

22 iunie 2017
Ancuța Iosif

Avram Iancu, un bibliotecar de 41 ani din Petroșani, și-a început pe 20 iunie cursa prin care, timp de 60 de zile, va înota prin toți cei 2.860 de kilometri ai Dunării. Va trece prin zece țări și va înota zece ore pe zi, fără protecție termică. Pentru românul care anul trecut a traversat înot, în […]

Citeşte articolul
Înainte de fluier

Ronaldo s-a săturat de Mbappe, Conte s-a săturat de Abramovic, Guardiola nu se mai satură de Dani Alves

19 iunie 2017
Danny Coposescu

Plictiseală? Ce plictiseală? Principalele competiţii de fotbal din Europa or fi în vacanţă, dar vara asta a dezvoltat deja destule intrigi pentru un „spin-off“ adecvat, cât aşteptăm revenirea serialului principal. Tema principală pare să fie despărţirea şocantă. Am început săptămâna cu un SMS de la Antonio Conte către Diego Costa şi o terminăm cu alt […]

Citeşte articolul
© 2017 Lead
Design: Live Design