LEAD
HANDBAL MASCULIN

E rândul băieților. În fața unuia dintre cele mai importante meciuri din ultimii 22 de ani, antrenorul Xavier Pascual spune că nu i-e frică

FOTO: Paul Ursachi / www.SportPictures.ro
14 iunie 2017
Andrei Năstase
0 comentarii

Dacă cineva ne-ar fi propus, în noiembrie trecut, ca acest meci cu Belarus (joi, ora 19.00) – al cincilea din grupa de calificare la Campionatul Eurepean din Croația -, să fie decisiv pentru echipa națională masculină, i-am fi strâns mâna fericiți.

Faptul că echipa lui Xaxier Pascual păstrează acum, la jumătatea lui iunie, în fața ultimelor două jocuri (deplasarea în Polonia urmează duminică, 18 iunie), șanse de calificare la primul turneu final european din ultimii 22 de ani, e o performanță în sine. Sigur că acum, când România e la un pas (și jumătate) de calificare, această „performanță în sine” nu ne mai ține de cald – toți vrem marea calificare. Dar în sport nu prea există scurtături, și-am face bine să ne amintim că acum un an, când l-a înlocuit pe banca României pe Aihan Omer (demisionat din motive personale), Xavier Pascual a primit ca prim (și principal) obiectiv calificarea la Jocurile Olimpice de la Tokyo, în 2020; că echipa asta este un proiect în lucru și că toate cele trei adversare au pornit cu șanse (și loturi) mai bune. Și totuși.

Tocmai victoria din primul meci cu Belarus, 26-23 la capătul unui joc entuziasmant, ne-a încurajat să sperăm la această calificare. Trecuseră aproape opt ani de la ultimul meci câștigat de România în preliminariile unui turneu final european (un 33-29 cu Polonia), așa că izbânda aceea ne-a făcut pe mulți să mai scuturăm din surplusul de scepticism. De atunci încolo, echipa ne-a tot oferit motive de optimism: victoria clară cu Polonia, o echipă care a jucat pentru bronz la Rio (învinsă de Germania), a fost urmată de două înfrângeri cu Serbia, dar prima dintre ele a fost crudă, în ultima secundă.

Și iată-ne aici, cu două meciuri înainte de verdict. Grupa e condusă de Serbia, cu șase puncte, Belarus are cinci, România patru, iar Polonia (care se deplasează miercuri seară în Serbia) e ultima, cu un singur punct. Totul este, deci, posibil în Sala Polivalentă din Craiova: victoria cu Belarus va duce România aproape de o calificare imensă, înfrângerea o va scoate din calcule.

Înaintea meciului, antrenorul Xavier Pascual, căpitanul Mihai Popescu și antrenorul federal Sorin Toacșen au vorbit despre importanța meciului atât în vederea calificării, dar și în perspectiva ambițiilor și a drumului pe care îl parcurge acum echipa.

Despre meci

Antrenorul României, Xavier Pascual: „Ne așteaptă un meci foarte greu, știm că Belarus e o echipă valoroasă, care a participat la toate turneele finale, dar muncim de câteva zile să ajungem într-o formă cât mai bună. E finalul sezonului, mulți jucători sunt obosiți, dar sper că acest lucru se întâmplă și în tabăra adversă. Acum trebuie să uităm de oboseală. Când ai un meci așa important, trebuie să pui în joc tot ce ai. Nu putem promite niciodată că vom câștiga un meci, dar putem promite că vom da totul, așa cum arată echipa pe teren meci de meci.”

Căpitanul Mihai Popescu: „E unul dintre cele mai importante meciuri din ultimii 22 de ani. Sper din tot sufletul să fim într-o formă cât mai bună la ora meciului, avem mare nevoie de public, sper să vină cât mai mulți, să ne susțină în orice moment, chiar dacă o să conducem sau o să fim conduși. Avem nevoie de ei.”

Bilanțul primului an la națională

Pascual: “E un an de când muncim împreună, construim un model de joc și îl vom urma. Jucătorii știu deja ce îmi doresc de la ei. Cred că echipa și-a îmbunătățit nivelul, mai ales la nivel de atitudine. Când se termină un meci, pe un jucător trebuie să-l feliciți că a lăsat tot ce-a avut mai bun pe teren, indiferent dacă a câștigat sau nu.

Cred că în toate meciurile pe care le-am jucat, oficiale sau amicale, echipa a dat maxim, mai ales ca atitudine. Mai avem de îmbunătățit multe aspecte la nivelul jocului, dar nu pot să le reproșez nimic, dimpotrivă. Am văzut cum au luptat cu Serbia, o echipă mult mai bună, cu care dacă jucătorii n-ar fi avut atitudinea pe care au avut-o, probabil ar fi pierdut la o diferență mai mare, mai ales în al doilea meci. Așa că sunt foarte mulțumit de ei.”

Despre presiune

Întrebat dacă se teme de acest meci, Pascual a părut mirat. “Teamă? De ce? Acesta e sportul. Frica nu există, sau eu n-o simt. Am doar respect pentru toată lumea, dar frică nu. Mi-e frică de sănătate, să nu se întâmple ceva cu familia, dar nu pentru un meci.”

Spaniolul, care antrenează una dintre cele mai bune echipe de club din lume, Barcelona, spune că “presiunea e o binecuvântare”, pentru că înseamnă că lupta ta are o miză. “Eu trăiesc cu presiune tot anul, nu știți în ce presiune trăiesc. Dar face parte din sportul de mare performanță. Trebuie să ne obișnuim ca echipa asta să joace cu presiune. Pentru că nu e același lucru când joci o minge ca să câștigi, când ai opțiunea asta, și când nu e nicio miză. Eu vreau să joc întotdeauna cu presiune. Asta înseamnă că avem ce câștiga. Dacă ajungeam aici cu zero puncte, nu am fi avut presiune. Deci cum preferăm să jucăm? Cu presiune, nu?”

Despre obiectivele pe termen lung

Înaintea reîntâlnirii cu Belarus de joi seară, mulți se gândesc cu speranță la victoria din tur (26-23), dar Pascual atrage atenția asupra valorii adversarului. „Victoria din deplasare cu Belarus s-a datorat și faptului că i-am surprins. Nu mai beneficiem de acest factor, al surprizei, trebuie să găsim alt mod să-i surprindem, iar singurul mod e să jucăm bine handbal. Cred că atunci când am câștigat acolo, nimeni nu a fost conștient unde și cu cine am câștigat. Dacă ne uităm la rezultatele Belarusului din ultimii ani o să ne dăm seama ce adversar avem în față. Suntem totuși a patra echipă din grupă (valoric n.a.), și asta ne va afecta la toate tragerile la sorți. Chiar asta încercăm să schimbăm. Dacă se poate chiar în meciul de joi, cu atât mai bine. Dar ăsta e obiectivul, să schimbăm locul României, să urcăm pe trei, să fim în a treia urnă valorică.”

Mihai Popescu: „Calificarea e importantă și pentru că, odată ce ești calificat la Campionatul European, poți să joci direct barajul pentru Campionatul Mondial, și atunci ai două șanse să poți să joci calificări pentru Olimpiadă. E o treaptă foarte importantă pentru handbalul masculin și pentru jucătorii tineri care vin din spate, pentru că mulți dintre noi probabil n-o să mai apucăm multe turnee finale. Dar pentru viitorul handbalului masculin din România, această calificare e una dintre cele mai importante.”

Sorin Toacșen, antrenor federal: „Ne dorim să redevenim o echipă competitivă care să conteze pe plan mondial și european. Muncim foarte mult și băieții își doresc cel mai mult să se califice, sper ca eforturile pe care le-au făcut să aibă o finalitate joi seara. O victorie nu ne face să fim 100% calificați la Mondial, dar ne face să păstrăm șanse, cu speranța unui rezultat bun în Polonia. Nu e primul, și nu va fi nici ultimul meci important pentru echipa României.

E un moment greu, dar împreună cred că vom reuși să facem fericiți mulți suporteri ai handbalului masculin. Știm că fetele sunt unde sunt, dar și noi trebuie să le ajungem. Ar fi frumos ca Federația să aibă două echipe naționale la același nivel mondial și european.”

Context

România nu a mai participat la un turneu final european de peste 20 de ani, iar aducerea lui Xavier Pascual pe banca tehnică vine acum ca o puternică declarație de intenție: și, dintr-o dată, băieții ne-au arătat că știu să joace handbal.

Echipa a început campania de calificare pentru Euro acum doi ani, în 2014, într-o grupă secundară câștigată înaintea Italiei și a micului stat Kosovo, iar locul din preliminarii a fost obținut la baraj, printr-o dublă cu Israel. Asta vine să confirme ceea ce mulți știu deja prea bine: când vine vorba de handbalul masculin, România se măsoară mai degrabă cu cei slabi decât cu cei foarte buni.

Puțini își mai amintesc azi de cele patru medalii de aur obținute, în anii ’60 și ’70, la campionatele mondiale, și la fel de îndepărtate sunt cele patru medalii olimpice (una de argint, trei de bronz), ultima câștigată la Los Angeles, în 1984.

Comentează articolul
Liga 1

Final de infarct în derbi: FCSB egalează la ultima fază, Dinamo scapă printre degete o victorie mare. Totul rămâne deschis în lupta pentru „play-off”

Dinamo și FCSB termină la egalitate după un meci foarte disputat. Foto: Răzvan Păsărică / Sport Pictures
18 februarie 2018
Ciprian Rus

Dinamo – FCSB e, de când lumea, genul de derbi care nu are nevoie de nici un fel de avancronică. Miza istorică transcede, oricum, orice calcule de clasament și orice argumente de context. Dar, programat în penultima etapă, meciul avea o importanță aparte, cu atât mai mult cu cât, înainte de fluierul de start, Dinamo […]

Citeşte articolul
Rugby

Dezmăgire uriașă la Madrid: România pierde categoric cu Spania, are nevoie de ceva special pentru a mai prinde Mondialul din Japonia

Foto: Razvan Pasarica/ SPORT PICTURES
18 februarie 2018
Vlad Pîrvu

După fericirea puțin exagerată pe care mulți dintre noi am afișat-o după victoria răsunătoare cu Germania, la primul meci din Rugby Europe Championship 2018, iată că reversul medaliei ni s-a arătat mult mai repede decât ne-am fi dorit: naționala de rugby a României a fost învinsă de Spania – poate chiar mai categoric decât o […]

Citeşte articolul
Perspectivă

Motive de optimism: în ciuda problemelor ei, Bundesliga poate să vadă jumătatea plină a paharului

17 februarie 2018
Danny Coposescu

În ultima vreme, am scris numai despre norii negri adunați fotbalului german. Asta şi pentru că nu există multe naţiuni care să fie atât de sobre şi auto-critice când vine vorba despre sportul lor naţional. Nemţii tratează „cel mai frumos lucru neimportant din lume‟ cu aceeaşi seriozitate reflexivă pe care o prescrie stereotipul – şi […]

Citeşte articolul
Seria „Samurai”

S-a întâmplat să fie aur. Povestea neromanțată a lui Tiberiu Dolniceanu

Foto: FRS
16 februarie 2018
Ciprian Rus

În toate biografiile romanțate ale marilor sportivi – și mai toate sunt romanțate – apare ceva, în primele 10-15 pagini, care anunță destinul fabulos de mai târziu. E, acolo, un episod din copilărie sau o întâlnire care capătă sens abia mai târziu, detaliile unui univers din care puștiul captiv va face, mai apoi, totul ca […]

Citeşte articolul
© 2018 Lead
Design: Live Design