Fotbal festiv: etapa tradiţională de Boxing Day leagă prezentul şi trecutul Premier League

Danny Coposescu 27 decembrie 2017

Deşi soarele şi temperatura de afară încearcă să ne deruteze, calendarul ne asigură că a venit și a trecut Crăciunul. Zăpadă nu o fi, dar bradul e împodobit, cadourile s-au împărțit, sarmalele sunt servite şi leru-i ler (şi iarăşi ler). Astea sunt tradiţiile noastre şi supravieţuiesc şi în lipsa condiţiilor meteo care le însoţesc de obicei. În celălalt colţ al Europei, pe insula britanică, dăinuieşte însă o tradiţie de care ne putem bucura şi noi: fotbalul de Boxing Day, a doua zi de Crăciun.

Anul viitor în Rusia, dacă (sau când) naţionala Angliei va mai produce o dezamăgire traumatică la un turneu final, două din trei publicaţii vor avea deja titlurile pregătite: lipsa unei pauze de iarnă e vinovată. E un refren obişnuit şi pentru antrenorii din Premier League, mai ales pentru cei veniţi de peste hotare. Jürgen Klopp şi Pep Guardiola şi-au exprimat, nu o dată, oroarea faţă de programul înghesuit de sărbători.

Argumentele lor nu merită tratate neapărat cinic. Nu încape îndoială că managerii îşi fac griji pentru sănătatea unor loturi care trebuie să treacă prin echivalentul unei tabere de instrucţie. Cu toţii se tem de riscul unui deraiaj, aşa cum a păţit-o Liverpool sezonul trecut – o singură victorie în şapte meciuri după opinteala de la cumpăna anilor.

Dar oricât de aprigă ar fi dezbaterea, tradiţia asta e prea bine înrădăcinată în conştiiţa colectivă a naţiunilor în care se practică. Fotbalul în Regatul Unit e o parte integrală a ţesutului social. Nimic nu arată asta mai bine decât interacţiunea dintre sport şi o sărbătoare care rămâne un fundament al vieţii tradiţionale de familie. În fiecare an, pe 26 şi 27 decembrie, lumea se duce împreună la meci şi îmbină aşa ritualul Crăciunului cu cel al fotbalului şi a susţinerii unei echipe. Numele de „Boxing Day” nu vine de la pugilism, ci de la un obicei vechi al angajatorilor de a-şi recompensa angajaţii cu o cutie care conţinea cadouri pentru ei şi pentru famiile lor. În timp, muncitorii au început să-şi facă singuri un cadou de Boxing Day, folosindu-şi libertăţile câştigate treptat pentru a se bucura pe stadion de unul dintre elementele centrale ale culturii lor: fotbalul.

Există prea multe borne istorice pentru ca opiniile profesionale cu privire la perioade de refacere să aibă câştig de cauză. Primul joc de fotbal atestat între două cluburi s-a disputat pe 26 decembrie în 1860, când cel mai vechi club aflat încă în existenţă, Sheffield FC, învingea cu 2-0 pe Hallam FC. Cel puţin din punctul ăsta de vedere, fotbalul organizat s-a născut de Crăciun. 103 ani mai târziu, în 1963, Boxing Day Football şi-a consacrat rolul ca zi de pomină în calendarul festiv. În acea zi s-au marcat 66 de goluri în 10 meciuri din prima divizie. Imaginaţi-vă o serie de rezumate care includ Fulham 10-1 Ipswich Town şi West Ham 2-8 Blackburn. Alte vremuri, deşi nu e improbabil ca astfel de scoruri să se fi datorat unor petreceri sfinte mai viguroase decât cele de care au parte fotbaliştii din zilele noastre.

Etapa de Boxing Day face parte din campionatul englez încă de la prima ediţie din 1888-89. Întreruperi au avut loc numai cu ocazia celor două Războaie Mondiale. Există suficiente dovezi, însă, că nici măcar catastrofele armate ale secolului XX nu au putut opri complet această tradiţie. În 1914, pe frontul de vest, tranşeele au fost scena remarcabilului Armistiţiu de Crăciun. Detaliile sunt disputate, dar oprirea ostilităţilor pe perioada sărbătorilor este un fapt istoric, iar mai multe scrisori trimise acasă de către soldaţi vorbesc despre meciuri de fotbal jucate între britanici, germani şi francezi. „Fiecare acru de pajişte sub orice fel de acoperire în spatele liniilor a fost luat în posesie pentru fotbal‟, scria într-un reportaj de atunci. Cu tunici şi pături pe post de poartă şi un iepure pentru friptură pe post de trofeu, fotbalul pe front de Crăciun e una dintre cele mai remarcabile mărturii pentru puterea pe care o avea chiar şi atunci sportul. În 2014, la un secol de la acele evenimente, forţele armate britanice şi cele germane au jucat un meci comemorativ pe un stadion din Aldershot.

Astăzi, fotbalul şi suporterul arată diferit de acele vremuri, dar tradiţia din a doua zi de Crăciun rămâne la fel de vie ca oricând. E o constantă reconfortantă care îşi păstrează aura de naivitate, chiar dacă este exploatată la maxim de brand-ul Premier League. Ca mărturie că interesele pentru păstrarea obiceiului nu sunt exclusiv pragmatice stă faptul că el persistă şi în faţa presiunilor constante de a-l aboli. Câtă vreme avem meciuri ca cele jucate marți, aşa va şi rămâne.

Anul lui Harry Kane

„Şi dacă s-ar retrage astăzi, am vorbi despre el şi peste câteva decenii.‟

Să nu spună cineva că englezilor nu le place hiperbola. Dar asta nu schimbă cu nimic realizările lui Harry Kane din 2017. Cum a început în ianuarie, aşa a şi încheiat în decembrie: cu goluri, multe goluri. Demontarea lui Southampton cu 5-2 i-a pus atacantului sub pomul de crăciun două recorduri de luat în seamă: al optulea hat-trick în 12 luni l-a făcut omul cu cele mai multe reuşite într-un an calendaristic în Premier Leauge – 39; borna lui Alan Shearer din 1995 a fost depăşită în sfârşit. Aşa că nu-i de mirare că fostul vârf de la Newcastle n-a fost prezent în studiorile Match of the Day aseară.

Apoi, totalul de 56 de goluri în toate competiţiile l-a făcut pe Kane şi cel mai bun marcator din Europa, peste Messi. La 24 de ani, entuziasmul presei pentru el e de înţeles. Mai ales pentru că „nu e doar un jucător talentat, ci şi un profesionist grozav‟, în cuvintele lui Mauricio Pochettino. Modestia şi simplitatea lui Kane chiar îl fac aproape universal admirat în Anglia: „Doar să fiu comparat cu Messi şi Shearer e un sentiment fantastic‟.

Spurs nu vor mai juca înainte de revelion, deci Wembley şi-a luat adio de la echipă în cel mai frumos mod cu putinţă.

Man Utd mai are o şansă să-i lase pe fanii de pe Old Trafford cu o impresie bună. Pentru că, împotriva lui Burnley, nu i-a ieşit deloc. Băieţii lui Sean Dyche sunt surpriza campionatului, dar un 2-0 la pauză e ceva demn de „Teatrul Viselor‟ – nu neapărat în sensul obişnuit. Mourinho a schimbat inspirat la pauză şi dubla rezervei Jesse Lingard a salvat un punct pentru United.

Poate că rezultatul nu-i atât de surprizător, de vreme ce „300 de milioane lire nu sunt de ajuns‟ pentru a învinge un club al cărui întreg lot costă cam cât un Paul Pogba. Cam asta crede Mourinho, care a indentificat după meci adevărata victimă a cheltuielii obscene din Premier League: „Cluburile mari şi istorice sunt pedepsite pe piaţă din cauza istoriei lor.‟ Cineva să i-o spună lui Dyche, care şi-a adus echipa pe locul şapte cu un sfert din salariile plătite la United.

La Chelsea şi Liverpool, atmosfera a fost ceva mai festivă. Morata şi Alonso au înfrânt-o pe Brighton fără multe emoţii, iar atacul lui Klopp a făcut din nou spectacol pe Anfield. Un 5-0 cu Swansea a demonstrat din nou de ce e capabilă Liverpool când joacă aproape de potenţialul ei.

După deplasarea lui Man City la Newcastle şi meciul dintre Crystal Palace şi Arsenal, urmează ultima etapă din 2017, în care vom afla dacă Guardiola va petrece revelionul la cârma „Invincibililor‟ din Premier League.

 

 

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare

În sfârșit: după două decenii, un autogol incredibil îi aduce din nou Iranului o victorie la Cupa Mondială
Danny Coposescu
19 iunie

Ce final și ce finală! În prelungirile unui meci imens, Gyor câștigă din nou titlul Champions League!
Andrei Năstase
13 mai

Fum, flăcări și o petrecere anemică: concluziile unui sezon de Bundesliga cu epilog haotic
Danny Coposescu
13 mai
Top Stories

Drumul lui David Popovici spre Paris este o poveste despre ascensiune, adaptare și răspuns la adversitate. Despre David, cu 100 de zile înainte de Jocurile Olimpice
Andreea Giuclea
17 aprilie

Interviu | „Win-win situation”. Emi Cățe, cel mai valoros baschetbalist român al momentului, și relația sa specială cu proiectul „U”-BT Cluj: „Cea mai bună alegere pe care o puteam face”
Ciprian Rus
8 martie

Interviu | Andrija Stipanovic, U-BT Cluj-Napoca: „Sezonul ăsta, și atmosfera din vestiar, și cea din teren, și cea din tribune sunt atât de bune încât tot ce avem de făcut e să trăim momentul”
Ciprian Rus
12 martie

Mihai Silvășan, U-BT Cluj-Napoca: „E vorba de mentalitatea pe care o avem. Aici, singurul lucru care contează este victoria. Vrem să fim overachievers!”
Ciprian Rus
19 februarie

Interviu exclusiv Cristina Neagu: „Că oamenii s-au simțit inspirați de ce-am făcut, și am putut să ajung astfel la ei, acesta e lucrul cel mai important pe care l-am reușit”
Andrei Năstase
19 decembrie

Exilul. Opțiunea „morală” recomandată tinerelor și tinerilor handbaliști români
Lorand (Boți) Balint
28 decembrie

Concluziile Cameliei Potec: „Ne bucurăm că sportul nostru a început să fie vizibil. Avem o generație tânără care își dorește să ajungă la performanțele liderului echipei naționale”
Andreea Giuclea
11 decembrie

Tricoul cu Hagi pe care nu ni l-am permis
Ciprian Rus
29 februarie

Ce thriller! Una din cele mai spectaculoase victorii din baschetul românesc: U-BT Cluj o bate la ea acasă pe campioana EuroCup, Gran Canaria
Lead.ro
1 februarie
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.

Siraba Dembélé: „Să crezi în tine, în cine ești și în ce poți să faci. Să nu încerci să fii ca altcineva” I Povestea unei jucătoare speciale
Andreea Giuclea
28 aprilie

RADU COSAȘU și viața în meciurile de fotbal
Ciprian Rus
24 aprilie

„Dacă nu oferi ceva altora, ce fel de viață trăiești?” Interviu cu Walter Bolognani, tehnicianul italian care a venit în România să construiască o academie de înot la Dinamo
Andreea Giuclea
11 ianuarie

„Unul dintre cei mai iubiți dintotdeauna”: Gianluca Vialli
Ciprian Rus
6 ianuarie

Gérard Pique și modelul jucătorului-președinte: înaintea ultimului său meci pentru Barcelona, „Geri” promite că se va întoarce: „Tornaré!”
Ciprian Rus
4 noiembrie

Viorel Filimon: „Mergem prin școli și, din păcate, vedem copii care abia merg, cât să nu se împiedice, iar unii sunt aproape de obezitate. Trebuie să schimbăm asta”
Ciprian Rus
14 august

David Popovici vrea să seteze noi standarde. Și să arate că „imposibilul poate deveni posibil”
Andreea Giuclea
17 iunie

Naționala României împlinește 100 de ani. Într-un moment în care prezentul e dezamăgitor, istoria e aici să ne arate că nu e niciodată în zadar să crezi
Ciprian Rus
8 iunie

Adrian Mutu și viața inimitabilă. Note pe marginea unei scrisori de adio. Și gânduri înaintea unui meci de retragere cu adevărat meritat
Ciprian Rus
29 mai

„Scopul nostru e să creăm performeri.” Virgil Stănescu, despre GO Scholarship, un proiect gândit pentru dezvoltarea tinerilor sportivi
Andreea Giuclea
14 aprilie

Cristina Pîrv: „Dacă vrei să fii sus, trebuie să faci ceva în plus”
Ciprian Rus
7 aprilie
LEAD © 2024

Lead este o publicație despre sport cu conținut original, premium, creat pentru noua eră în care a intrat jurnalismul digital și pentru noua generație de fani de sport.

Lead e despre cum ne influențează sportul viețile, despre temele și personajele importante, despre cum consumăm sportul și cum ne raportăm (diferit) la el în prezent.

Abonează-te la newsletter
În fiecare luni, primești pe mail o sinteză a celor mai relevante evenimente din sport, scrise pe un ton relaxat. Plus recomandări de lecturi și alte bunătăți. Nu te batem la cap cu alte motive.