Goluri, eliminări şi proteste: lupta pentru titlu se încinge în Bundesliga. Va rezista Dortmund asaltului lui Bayern și Leipzig?

Danny Coposescu 20 octombrie 2017

Săptămâna trecută, analistul Christoph Biermann ne oferea o explicaţie pentru media relativ mică de goluri în Germania sezonul ăsta. Universalitatea gegenpressing-ului turbo în campionat nu-i tocmai productivă pentru un fotbal aşezat: când n-ai timp nici să tragi aer în piept înainte să fii hăituit de adversar, n-o să se dezvolte prea multe combinaţii reuşite.

Doar că aspectul ăsta mai are un tăiş. Recuperările avansate din Bundesliga înseamnă că nici nu e nevoie de o căruţă de pase pentru ca o echipă să ameninţe poarta adversă. Atunci când funcţionează, presingul acesta avansat poate să producă o etapa ca cea precedentă, când s-au marcat 37 de goluri în nouă partide, un festival de acţiune non-stop cum parcă doar liga asta poate oferi.

Taurii se înhamă la cursă

Sâmbătă, pe Westfallenstadion au venit mai puţin de jumătate din suporterii lui Leipzig care invadau oraşul anul trecut. Asta după ce Dortmund s-a dovedit a fi o gazdă cât se poate de neprietenoasă pentru un club care pare să-i revolte în mod deosebit pe galben-negrii. Din fericire, sentimentele astea n-au mai dus la violenţă. Asta nu înseamnă că pe RB n-a aşteptat-o un mesaj clar din partea faimoasei tribune a Borussiei: „Zidul ruşinii salută ruşinea ligii.“

Întâlnirea asta are deja un aer consacrat de derbi mare: rivalitate accentuată între fani, diferenţe ideologice şi, nu în ultimul rând, forţe echilibrate pe teren. Dacă mai pui la socoteală şi tendinţele ofensive ale ambilor antrenori, e lesne de înţeles de ce aşteptările au fost ridicate. Şi spectacolul a fost pe măsură.

Cinci goluri, două eliminări şi o intervenţie a asistentului video au lăsat-o pe Dortmund cu prima înfrângere acasă în Bundesliga din 2015 încoace. Asta se întâmplă când două echipe îşi urcă apărările până aproape de mijlocul gazonului şi atacanţii sunt toţi vitezomani. Într-un astfel de meci, nu câştigă neapărat cel care greşeşte mai puţin – pentru că erorile au fost la ordinea zilei de ambele părţi. Contează mai degrabă eficienţa cu care se profită de greşeli.

Leipzig a marcat trei goluri din şase şuturi, Borussia două din 15. Problemele pe care le semnala acelaşi Biermann la începutul sezonului l-au costat pe Bosz, a cărui formaţie nu-şi crează mereu oportunităţi suficient de bune. Egalul îngrozitor de la Nicosia în Champions League – unde BVB are șanse minime să le prindă pe Real și Tottenham -, n-a făcut decât să confirme asta.

Mai îngrijorător pentru fani e că Leipzig a fost a treia adversară de top cu care Dortmund nu s-a putut descurca. Ca şi cu Tottenham sau Real Madrid, Bürki a cules de trei ori mingea din poartă.

Dortmund are șansa unui răspuns rapid sâmbătă, dar nu va fi deloc simplu pe terenul unei Eintracht Frankfurt care trage în jos media de goluri pe meci a Bundesligii: doar 15 reușite în cele opt jocuri ale lui Eintracht sezonul ăsta. Toată lumea știe că BVB are forța să tăvălească bine de tot această statistică, doar că echipa lui Bosz a câștigat doar unul din ultimele patru jocuri.

Efectul Heynckes

Acum zâteva zile, la Bayern încă se vorbea despre o criză serioasă – una care a atins și managementul, nu doar vestiarul. Acum însă, campioana ultimelor cinci sezoane s-a apropiat la doar două puncte de Dortmunt, drept pentru care în Bavaria domnește o liniște întreruptă pe alocuri doar de câteva strigăte de bucurie. Opt goluri în două meciuri, niciunul primit: cam aşa arată influenţa lui Jupp Heynckes. Săptămâna trecută, Freiburg a fost măturată de pe teren cu 5-0. A urmat Celtic în Champions League şi scoţienii au luat „doar“ trei. E clar că plăcerea de a juca s-a întors în Bavaria odată cu antrenorul preferat al fanilor. După cum remarcă şi Süddeutsche Zeitung, niciun alt manager din ultimul deceniu nu a fost cu adevărat iubit, aşa cum e Heynckes. Nici măcar Guardiola n-a primit serenade din tribune.

Se poate spune că aceeaşi afecțiune se găsește şi în vestiar, iar ăsta e motivul principal pentru care Bayern arată din nou atât de dominant. Jurnalistul Benedikt Warmbrunn îl numeşte pe Heynckes un „făuritor de identitate“, nu de idei. Bayern nu a reinventat fotbalul, în cuvintele lui Thomas Müller. Totul – de la aşezarea într-un 4-2-3-1 clasic la primul 11 ales – a fost mai previzibil decât îmbujorarea lui Heynckes de fiecare dată când i se pune în faţă o cameră video. Şi totuşi, echipa şi-a călcat adversarele în picioare și pare dintr-o dată la ani lumină distanţă de jocul apatic din ultimele meciuri sub Ancelotti.

Jupp s-a întors în primul rând pentru a le reda încrederea de sine unor jucători care sunt oricum superiori celor mai mulți oponenţi, dar asta nu înseamnă că Heynckes le-a dat pur şi simplu mână liberă tuturor să facă ce vrea. Jupp e un admirator prea mare al disciplinei ca să permită aşa ceva. În schimb, el s-a grăbit să asigure fundamentele, să reașeze echipa cât mai eficient (mai ales pentru jocul fără minge), şi abia apoi să observe automatismele ultra-cizelate ale jucătorilor. Oricare ar fi explicaţiile acestei treziri de la Bayern, Heynckes ştie de unde să apuce echipa asta, aşa cum a spus-o chiar el la revenire.

Urmează (sâmbătă seară) aşa numitul „summit nord-sud“, între Hamburg şi Bayern. În februarie, a fost 8-0 pentru bavarezi. Ultimul rezultat cu Henyckes pe bancă? Un 9-2 în 2013. Totuși, echipa nu merge încă la capacitate maximă, iar accidentarea lui Javi Martinez, ajuns din nou în fața fundașilor centrali (acolo unde l-a jucat Jupp în sezonul triplei), e o bătaie de cap de care antrenorul lui Bayern nu avea nevoie.

Dar Heynckes știe prea bine să folosească necazurile astea în favoarea lui, așa că

Hertha Berlin îngenunchează – dar pentru ce?

Un fluturaş curios i-a aşteptat pe fanii berlinezi săptămâna trecută, când au ajuns la locurile lor din Stadionul Olimpic. Conducerea anunţa un protest înainte de primul fluier, pentru „toleranţă, responsabilitate, curaj, solidaritate, egalitate şi respect.“ O listă tare lungă de virtuţi, deci.

Aşa că jucătorii au înghenuncheat pe teren, împreună cu întreg staff-ul clubului. Gestul e deja cât se poate de cunoscut. În SUA, întreaga ligă de fotbal american e în mijlocul unui război civil între atleţi, patroni şi omul portocalui din Casa Albă. Acolo, mişcarea „Take a Knee“ se exprimă în timpul imnului naţional, care se cântă înainte de orice meci, şi are ca ţintă inegalitatea rasială şi violenţa la care forţelor de ordine îi supun pe cetăţenii afro-americani.

https://twitter.com/KeithMcC29/status/920848797059682304

La prima vedere, gestul celor de la Hertha vine atât din solidaritate cu sportivii de peste ocean, cât şi ca reacţie la alegerile generale de luna trecută, când extrema dreaptă a făcut paşi mari. Philipp Selldorf de la Süddeutsche Zeitung îi acuză, însă, de „falsificarea patosului“. Există suspiciuni că totul ar fi fost orchestrat de o companie de marketing care lucrează de luni bune pentru a „ajuta brand-ul să crească.“

Că tot vorbim de nemţi, filosoful Immanuel Kant ar fi spus că motivaţia asta defectuoasă invalidează complet valoarea morală a acţiunii. Şi totuşi, mesajul a ajuns ca un bumerang înapoi în ţara de unde s-a inspirat Hertha, iar efectul a fost unul pozitiv. Din interes propriu sau din preocupare etică, o legătură tot s-a format.

https://twitter.com/crayoninho/status/919240133790007296

Împarte cu alții acest articol
Abonează-te la newsletter
Cele mai noi
Articole similare
Top Stories
Recomandări
Texte bune. N-am vrea să le ratezi.